Să întinzi mâinile spre cer ca să vrei să zbori așa cum o făceai când erai mic. Să fii copil iar, doar să fii, să-ți aparții și să-i ignori când te întreabă tăios: De ce ai vrea să fii copil?
Vei zâmbi. Te vei întoarce cu încredere către zilele când afară era soare și tu încă te jucai în grădina din spatele casei, cu păpușile din plastic ce-ți insuflau fericirea. Nășteai povești. Te nășteai pe tine altfel de la an la an, doar-doar să mai crești puțin ca să le demonstrezi adulților că n-au dreptate și că lumea poate fi a ta la doar o fantezie depărtare. Pe când erai preocupat să-ți clădești cu inocență propriul univers, ai crescut. Și odată ce ai crescut, ai deschis ochii și ai realizat că lumea ta e acum undeva la o amintire depărtare, universul s-a mai micșorat, iar cerul e din ce în ce mai departe. Un singur lucru ți-a rămas cert: adulții tot n-au dreptate.
M-am întors pentru două ore la copilul care eram odată în speranța să mai trăiesc în lumea fără griji și gânduri contradictorii, ghidate după un du-te-vino permanent. De aceea, am ales să mă uit la Babe: Pig in the city (1998, r. George Miller). Filmul prezintă peripețiile unui purceluș isteț și curajos, al cărui destin este de a salva lumea maidanezilor. Considerat un porc ciobănesc, Babe este expert în a păzi oile la ferma stăpânului său. Această menire prezintă de fapt laitmotivul poveștii, purcelul ciobănesc considerând că este datoria sa capitală de a aduce fericirea în sufletele unor nefericiți.
Ferdinand: Face it, you’re just a little pig in the big city. What can you possibly do? What can anyone do? Why even try?
Neputința, dezamăgirea, presiunea continuă a cuvintelor demoralizatoare ne schimbă percepția asupra vieții și ne ambiționează să luptăm. Și luptăm, în ciuda dificultăților, în ciuda tuturor piedicilor care nu contenesc a ne șopti: Nu vei reuși, în ciuda tuturor obstacolelor care ne doboară și ne ridică în același timp. Pierdem, câștigăm, cădem, ne ridicăm, reușim. Babe se confruntă cu ignoranța celorlalte animale, cu răutatea, dar mai ales cu dificultatea de a opri șirul problemelor apărute la fiecare colț. De aceea, purcelul ambițios va deveni un exemplu pentru personaje, cât și pentru spectatori, prin lupta sa pentru dobândirea fericirii.
Povestea înfățișează călătoria lui Babe și a stăpânei sale în marele oraș, unde purcelul descoperă nu numai o altă viață, distinctă de cea de la fermă, ci și o misiune ce îi va asigura gloria în fața fermierului (stăpânul său), ajutându-l să salveze ferma, dar și în cadrul lumii animalelor domestice. Comedie și dramă în aceeași măsură, personaje memorabile prin replici inedite, un final fericit ce încă mai păstrează intact gustul copilăriei, toate ajută la construirea unui scenariu remarcabil din toate punctele de vedere. De aceea, filmul a fost nominalizat la premiul Oscar în 1999 pentru cea mai bună muzică, dar și la premiile BAFTA pentru efectele speciale. Cu toate acestea, nu va obține niciun premiu.
The Pink Poodle: Please. Please. I know you’re different from the others. Those that have had their way with me make their empty promises, but they are all lies – lies. And I’m afraid and terribly, terribly tired.
Babe: Where’s your human?
The Pink Poodle: My humans belong to someone else now. Someone younger and prettier.
Și ce dacă mai uităm câteodată să fim adulți și ne permitem să visăm mai mult decât de obicei? Care obicei, m-aș întreba, în condițiile în care mulți dintre noi au uitat să și zâmbească, ce să mai și viseze? Uitându-mă la Babe, pig in the city am visat. Mi-am amintit cu drag de copilărie și cum să mă bucur cu toată ființa de niște nimicuri care pe atunci îmi înfrumusețau ziua. Și nici nu mai știu când am întins ultima oară mâinile să ating cerul. Probabil tot atunci, în copilărie. Atunci, când eram mică. Atunci când eram și-mi aparțineam.
The Narrator: Something broke through the terror – flickerings, fragments of his short life, the random events that delivered him to this, his moment of annihilation. As terror gave way to exhaustion, Babe turned to his attacker, his eyes filled with one simple question: Why?
