de Radu Opriș
Free China, documentar finalizat în cursul anului 2012, poartă semnătura lui Michael Perlman și Kean Wong, iar coloana sonoră, de o profunzime rar întâlnită în industria muzicală internațională, a fost realizată de compozitorul chinez Tony Chen. Trebuie remarcat că această producție se bucură de o impresionantă recunoștință la nivel internațional, deoarece reușește să prezinte o imagine mai puțin dezbătută a statului comunist chinez, prin prisma numeroaselor abuzuri existente în materia drepturilor omului. Documentarul a obținut premiul pentru cea mai liberă exprimare la festivalul de film liber de la Philadelphia, din anul 2012, premiul pentru Best Feature Film, câștigat la ediția a IX-a a festivalului de film internațional din Peru și premiul pentru cea mai bună coloană sonoră a unui film-documentar, câștigat în anul 2013 la festivalul Hollywood Music in Media Awards, desfășurat în Los Angeles.
Michael Perlman, producătorul documentarului, a mai semnat o serie de producții, precum Occupy Wall Street: We Are The 99% sau Tibet: Beyond Fear, fiind recunoscut pe scena internațională a filmului-documentar ca un producător dornic de a surprinde anumite probleme legate de nerespectarea drepturilor omului și a principiilor democratice. În centrul acestui documentar, Perlman, alături de Kean Wong, amplasează povestea celor 70 de milioane de chinezi practicanți ai unei mișcări sociale numite Falun Gong și modul în care aceștia sunt tratați de autoritățile comuniste. Această mișcare apărută în China în cursul anului 1992, mai este numită Falun Dafa și reprezintă un sistem de credințe și practici desprinse din școala budistă, prin intermediul cărora se urmărește cultivarea minții și dezvoltarea armonioasă a corpului prin efectuarea unor exerciții specifice.
Deși inițial guvernul chinez și-a manifestat toleranța față de această mișcare, odată cu puternica răspândire în rândul populației autoritățile de la Beijing au demarat o amplă campanie de persecutare a practicanților, ajungându-se la grave abateri de la respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului. Gravitatea situației este prezentată în documentar prin intermediul mărturiilor unor foști deținuți și printr-o serie de documente ce incriminează statul chinez și anumite companii multinaționale, de renume internațional, care își desfășoară activitatea pe teritoriul Chinei. Se fac astfel trimiteri la o serie de acuze grave, precum recoltarea ilegală de organe din închisori, muncă fortață în beneficiul statului, privare de libertare, tortură și viol. Documentarul oferă o lecție publicului larg cu privire la dezvoltarea economică a Chinei și o imagine clară asupra pragmatismului ce primează în fața unor principii cu valoare universală în materia drepturilor omului.
Un alt aspect deosebit de important pe care se concentrează documentarul este cel al rolului internetului în mediatizarea acestui subiect. Se consideră că internetul a reprezentat platforma ideală pentru transmiterea informațiilor cu privire la abuzurile comise pe teritoriul Chinei de autoritățile comuniste. De asemenea, se mai aduc în discuție numeroasele acțiuni ce au fost realizate de statul comunist chinez de-a lungul timpului în vederea stopării fluxului continuu de informații din mediul online, făcându-se referire la o anumită poliție a internetului și la modul în care aceasta încă funcționează. În linii mari, documentarul accentuează ideea că internetul reprezintă principalul canal de propagare a informației în rândul opiniei publice internaționale și una dintre singurele platforme pe care se pot coordona diverse acțiuni în vederea soluționării acestei probleme. Sunt trasate astfel o serie de obiective, precum informarea și educarea opiniei publice internaționale cu privire la violarea drepturilor omului din China și consolidarea principiilor democratice la nivel internațional.
Prin modul de expunere a problemei, documentarul reușește să capteze atenția publicului larg, oferindu-i o altă perspectivă asupra Chinei și a modului ei de dezvoltare economică. Nu în ultimul rând, acesta accentuează ideea unui canal de transmitere liberă a informației, precum internetul, și riscul implementării unui sistem de tip orwellian, în lipsa sau în cazul limitării acestuia. Altfel spus, internetul joacă rolul unui firewall al sistemului democratic internațional, garantând traficul liber și necenzurat al informației în mediul internațional, spre deosebire de celelalte canale de propagare a informației, precum presa scrisă sau posturile de radio și televiziune, ale căror informații sunt trecute prin diverse filtre, de diferite nuanțe și în variate scopuri.
Din punctul meu de vedere, documentarul reprezintă o lecție pentru cei interesați de miracolul economic chinez, oferind exemplul perfect al pragmatismului dus la extrem, într-un stat în care accentul nu este pus pe individ, ci pe productivitatea acestuia pentru întregul sistem. Nu în ultimul rând, pot recomanda acest documentar pentru toți cei interesați de libertatea de transmitere a informației în mediul virtual și de consecințele implementării unei poliții a internetului ori a unor alte mecanisme de cenzură, precum cele prezentate în material. Toate aceste aspecte discutate în documentar, prin modul lor de expunere, oferă publicului posibilitatea de a percepe atât valorile unui stat democratic, cât și acțiunile unui posibil sistem ce pot duce la încălcarea principiilor de drept, indiferent de statul despre care vorbim.
Free China: the courage to believe este astfel un documentar ideal pentru vizionarea în timpul liber sau pentru organizarea unei proiecții interesante de film, deoarece captează de la bun început atenția privitorilor prin imaginile sale puternice și deosebita coloană sonoră, semnată de Tony Chen.
Proiecția acestui documentar a avut loc la sfârșitul lunii trecute la sediul Smart Change din București, spațiu care se dorește a fi dedicat organizării de evenimente, de la proiecții de film, piese de teatru, expoziții de pictură și fotografie, la organizarea de conferințe pe diverse teme. La acest eveniment au fost prezenți, alături de publicul larg, reprezentanți ai echipei noastre (ca parteneri ai Smart Change) și domnii Mihnea Columbeanu, cineast și critic de film, și Adrian Sturza, redactor-șef la Epoch Times România. Discuțiile ce au avut loc la finalul proiecției au subliniat importanța mesajului din spatele documentarului și modul prin care se dorește transmiterea lui în rândul opiniei publice internaționale. De asemenea, Adrian Sturza, un bun cunoscător al mediului politic internațional, a prezentat informații suplimentare cu privire la situația respectării drepturilor omului din China și principalele surse de informare cu privire la această problemă, accentuând rolul celor de la The Epoch Times în mediatizarea subiectului.[1]
[1] The Epoch Times este o companie de media cu capital privat, având sediul principal la New York, dar cu o rețea de reporteri răspândită pe cea mai mare parte a mapamondului, furnizând știri care, deși sunt locale, au o importanță globală. Altfel spus, The Epoch Times se dorește a fi o voce independentă la nivel internațional, susținând libertatea presei, libertatea de exprimare și libertatea de adunare. Întâlnim astfel pe site-ul acestora următorul motto: ,Căutam să vorbim despre cei care sunt oprimați și care nu pot vorbi singuri.