Ce poate da peste cap viața dintr-un orășel liniștit din Franța? Ce poate agita bunii cetățeni dintr-o comunitate catolică (re)strânsă? Cum poate schimba o persoană lumea?
În iarna lui 1959, Vianne Rocher (Juliette Binoche) ajunge în orășelul francez Lansquenet, unde închiriază un magazin și apartamentul de deasupra. Este însoțită doar de fiica sa, Anouk, și de prietenul invizibil al acesteia, cangurul Pantoufle. Când primarul, contele Paul de Reynaud (Alfred Molina), un om religios și obsedat de reguli, află că Vianne nu a fost căsătorită niciodată, Anouk fiind un copil din flori, că nu merge la biserică și, mai mult de atât, când își dă seama că are să perturbe pacea orașului deschizând o ciocolaterie în timpul Postului Paștelui, acesta începe o campanie de defăimare.
Cu atât mai mare îi este înverșunarea cu cât Vianne pare să atragă totuși simpatia consătenilor. Într-un orășel unde nicio abatere nu este permisă, Vianne aduce o pată de culoare și căldură. În ciuda încercărilor repetate ale contelui de a-i sabota afacerea, magnetismul ei este incontestabil. Sau poate e ispita dulcelui în perioada de post, ori cercul hipnotizant în care fiecare vede altceva, ori instinctul Viannei de a găsi exact tipul de ciocolată care să schimbe viața cuiva.
Vianne pare să strângă sub aripa ei toți neadaptații orășelului. Pentru că instinctul ei nu este legat numai de soluția problemei, ci și de a descoperi oamenii care au nevoie de ajutor. Experiența, bunătatea și, de ce nu?, magia ei o împing să întindă o mână exact persoanelor care nu își găsesc locul, care supraviețuiesc, mai degrabă decât trăiesc, care visează la altceva, dar le este teamă să iasă din normalitate. Vianne salvează un cuplu și unește un altul. Se împrietenește cu Armande (Judi Dench), proprietara locației, o bătrână considerată și așa excentrică. Fiica ei nu o lăsa să-și vadă nepotul, pe Luc, pentru că o considera o influență proastă. Cu ajutorul lui Vianne, care îi propune acestuia să-i facă portretul, Armande are ocazia de a-l cunoaște.
Cea mai profundă schimbare o aduce însă în viața Josephinei (Lena Olin), prezentată inițial ca fiind nebună și cleptomană, dar despre care aflăm că este victima violenței conjugale. Însă la catolici divorțul nu este permis, așa că Josephine îi tot suportă abuzurile lui Serge. După un alt acces de furie al soțului ei și inspirată de independența Viannei, Josephine îl părăsește, mutându-se la Vianne. Pe măsură ce începe să învețe secretul de a face ciocolată și de a citi oamenii, dar și odată cu siguranța și libertatea pe care le găsește în casa și magazinul Viannei, Josephine devine o altă persoană, una vioaie, încrezătoare, fericită.
Rivalitatea dintre Vianne și Reynaud escaladează în momentul în care un grup de țigani poposește pe malul râului. Atenția primarului se mută asupra acestei probleme, mai urgentă decât ciocolata fiind invazia de la marginea orășelului. Deoarece trăiesc pe bărci, nu merg la biserică și petrec, țiganii sunt văzuți ca o amenințare la adresa bunilor catolici. Obsedat de control, primarul pune stăpânire și asupra predicilor tânărului și maleabilului preot, iar pe ușile fiecărei afaceri din oraș sunt bătute în cuie afișe care să le dea de înțeles nou-veniților că nu sunt deloc bine-veniți. Este de-a dreptul revoltător când Serge refuză să servească o fetiță care voia apă, dar Roux (Johnny Depp), deși vizibil dezamăgit, nu obiectează – e obișnuit cu un astfel de tratament.
Vianne intervine iar ca salvatoare a asupriților. Îi dă fetiței o băutură care să îi potolească durerea de stomac, îi oferă de lucru lui Roux și dă o petrecere, în cinstea lui Armande, pe bărcile țiganilor. Ea e puntea de legătură dintre oameni. Se îndrăgostește chiar de Roux, în ciuda faptului că amândoi sunt nomazi – pe ea o poartă Vântul de Nord, pe el apele.
După un incident în care Serge dă foc bărcii pe care se aflau Anouk și Josephine, deși niciuna nu este rănită, Vianne e afectată – atât de răutatea oamenilor din orășel, cât și de plecarea imediată a lui Roux. Decide să părăsească și ea orașul, în ciuda protestelor lui Anouk, dar se răzgândește când vede că oamenii ale căror vieți le atinsese s-au strâns în bucătăria sa pentru a pregăti festivalul fertilității, plănuit pentru Duminica Învierii. Până și cu Reynaud se împacă, într-un final, după ce acesta îi sparge magazinul și, în mania de a distruge templul de ciocolată, ajunge să îl devoreze, plângând – ca orice om rigid care cedează în disperarea libertății. Vianne îi arată însă bunătatea cu care îi tratase pe toți ceilalți și păstrează secretul indiscreției primarului. Odată cu vara, Roux se întoarce în orășelul unde Vianne a decis să construiască o casă pentru ea și fiica ei. Iar Pantoufle, cangurul ce nu putea sări, se vindecă și pleacă în căutare de noi aventuri.
Chocolat (2000), în regia suedezului Lasse Hallström și plasat în Franța, are acel je ne sais quoi european, un șarm aparte, fiind o pendulare între ușor și greoi, între dulce și amar. E o poveste pe care nu mi-o pot imagina în altă parte decât într-un orășel din câmpia franceză, la confluența dintre sedentarii catolici și nomazii liberi. Așa cum Vianne strânge sub aripa ei un grup de oameni extraordinari, și Hallström (căsătorit cu Lena Olin, interpreta Josephinei, și nominalizat de trei ori la Oscar) a adunat o echipă care a garantat realizarea unui film minunat.
In 2000 my book Chocolat, a funny little story about a woman called Vianne Rocher, her daughter Anouk and their chocolaterie, rather surprisingly became first a word-of-mouth bestseller, then an Oscar-nominated movie. Suddenly, I was a success. My words were translated into more than 50 languages, my characters were known all over the world, and everywhere people were trying to find the (fictional) village in which they lived. (Joanne Harris, autoarea romanului Chocolat)[1]
Și cartea a fost apreciată (Creative Freedom Award, 2000; Whittaker Gold Award, 2001), însă ecranizarea acesteia a adunat 8 premii și 34 de nominalizări în perioada 2000-2002[2], între care 4 nominalizări la Golden Globes, 8 la premiile BAFTA și 5 nominalizări la Oscar, în cadrul celei de-a 73-a ediții a Premiilor Academiei Americane de Film – pentru cea mai bună imagine (David Brown, Kit Golden, Leslie Holleran), cea mai bună actriță în rol principal (Juliette Binoche), cea mai bună actriță în rol secundar (Judi Dench), cel mai bun scenariu adaptat (Robert Nelson Jacobs) și cea mai bună coloană sonoră originală (Rachel Portman). Pentru rolul ei, Juliette Binoche a fost desemnată cea mai bună actriță (European Film Awards, 2001), iar Judi Dench – cea mai bună actriță în rol secundar (Screen Actors Guild Awards, 2001).
Chocolat este un film unde totul pare a fi în antiteză – orașul catolic și păgânele nomade, cetățenii civilizați și țiganii libertini, căsuțele și bărcile, aerul feeric al imaginii și rigiditatea atmosferei, postul și ciocolata, abuzul într-o căsnicie și dragostea fără etichete, fără certitudine, fără limite. Un film unde ciocolata este metafora pentru noutate, independență, libertate, dragoste, toleranță. O poveste unde tot ce e bun vine mâncând ceva bun.
Sfărâmându-ne, topindu-ne, aducând alinare, plăcere și energie oamenilor din jurul nostru. Chocolat ne învață să iubim și să trăim ca și când am fi de ciocolată…