Tehnologia ne permite accesul la numeroase lucruri fascinante. Cu un simplu gadget poți asculta melodia favorită, în timp ce citești pentru examen, îți faci poze în metrou și conversezi cu prietenii pe facebook. Și că veni vorba de facebook, ce minunăție sunt și rețelele acestea de socializare! Pe vremuri, unui porumbel călător îi lua vreo săptămână ca să îți transmită mesajul. Astăzi, într-un timp foarte scurt, poți discuta foarte ușor cu cine dorești. De multe ori poți distribui instantaneu pozele pe care le faci prin intermediul social media. La fel poți face cu videoclipurile de pe Youtube.

O mare parte dintre acestea din urmă au ca scop promovarea, fie că este vorba de un artist, un eveniment sau un produs. Însă există și alte cazuri pentru folosirea acestui portal. Și nu mă refer la clipurile amuzante sau la înregistrările emisiunilor și serialelor favorite, ci la evenimente mult mai serioase, care nu pot stârni zâmbete.

De exemplu, utilizatori foarte fideli ai portalului video sunt componenții ambelor tabere din cadrul războiului civil din Siria. Acel război civil care de aproape trei ani terorizează comunitatea internațională, care a produs peste 100.000 de victime, peste 2 milioane de refugiați și 4 milioane de sirieni strămutați, poate fi urmărit ca un serial pe canalul de video Youtube. Atât tabăra guvernamentală pro-Assad, cât și rebelii folosesc videourile promovate pe Youtube aproape în timp real pentru a le demonstra rivalilor superioritatea lor militară, curajul mai mare sau, poate, doza lor în plus de nebunie. Cum Youtube nu are un regulament în ceea ce privește postările ci doar o avertizare pentru acele materiale cu conținut care poate dăuna vizitatorilor, everything goes on air.

Fie că e vorba de schimburi de focuri, clădiri care explodează, luptători din Jihad care primesc gloanțe în frunte sau generali care mănâncă inima soldaților răpuși din armata opusă, sirienii, atât rebelii, cât și cei pro-guvernamentali vor publica pe facebook și Youtube orice video pentru a-și intimida adversarul. Clipurile pe Youtube au devenit un fel de premiu pentru soldații care încă rămân în viață în urma unui schimb de focuri. Primul lucru pe care îl fac soldații sirieni e să verifice dacă victimele lor purtau asupra lor nu muniție sau arme, ci camere video sau telefoane mobile cu cameră pentru a vedea dacă au imortalizat momentul. Iar apoi o parte dintre aceste înregistrări vor ajunge imediat pe internet. În prezent mai mult de o mie de clipuri care au ca scenă de război Siria au fost urcate pe platforma de Youtube.  Acestea au adunat în total zeci de milioane de vizualizări. Astfel, evenimentele din Siria, mai ales ororile, devin mult mai ușor accesibile pe întreg mapamondul.

Ajungem să discutăm despre un război efectiv și un război digital. Iar efectele acestuia din urmă sunt foarte puternice. Conflictul digital duce desacralizarea războiului la absolut, videoclipurile de pe Youtube fiind o veritabilă interpretare din secolul XXI a operelor lui Camil Petrescu. Prin intermediul portalului video, oamenii descoperă ororile ce se petrec în războiul sirian și pot astfel conștientiza necesitatea găsirii cât mai rapide a unui compromis în ceea ce privește criza din Siria.

Dar Orientul nu este singura zonă unde conflictele își găsesc calea către ochii întregii lumi. Și în Ucraina sute de mii de oameni au ieșit pe străzi pentru a protesta împotriva deciziei autorităților de a renunța la Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană și a hotărârii acestora de a se apropia de construcția euroasiatică a Rusiei. Protestul a degenerat recent, după ce Parlamentul de la Kiev a votat o lege de incriminare a protestatarilor. Desigur, și aici epoca digitală și social media și-a făcut simțită prezența. Prin intermediul site-urilor de socializare am putut vedea cum ucrainenii s-au adunat cu zecile de mii în piețele marilor orașe (mai puțin Donețk, care, fiind mai la est, e mai degrabă prosovietic și eurosceptic) și cum fostul campion mondial la box și viitor candidat la prezidențiale Vitali Klitchsko era să fie înșfăcat de forțele de ordine. Chiar săptămâna trecută am putut urmări livestream confruntările din capitala Kiev între protestari și forțele de ordine, care s-au soldat cu 300 de răniți și trecerea în neființă a cinci oameni.

Spre deosebire de conflictul sirian, aici vocea comunității internaționale a avut un efect mult mai puternic. Atât Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, cât și Federația Rusă au avut câte o opinie în legătură cu evenimentele de la Kiev, ceea ce a permis ca o negociere să aibă loc între președintele Ianukovici și liderul opoziției, Klitchsko.

Un alt eveniment interesant a fost când pe contul de Youtube al lui Vitali Klittchsko și al fratelui său, Vladimir, actual campion mondial la box la categoria grea, a apărut o postare specială. Protagonistul acesteia este fostul Mr. Olympia, fostul guvernator al Californiei și cel mai bine cunoscut ca actor în seria „Terminator”, în „Predator” sau în „Total Recall”. Mă refer, bineînțeles, la Arnold Schwarzenegger. Acesta apare într-un scurt videoclip în care le urează succes ucrainenilor în lupta lor pentru libertate și democrație.

Cazul sirian face parte din seria evenimentelor „Primăverii arabe”, care a început la sfârșitul anului 2010 în Tunisia, și apoi a luat pe sus tot restul lumii arabe: Egipt, Libia, Yemen, Bahrain, Maroc, Algeria și, cel mai sângeros eveniment, Siria. „Primăvara arabă” a pornit de la nevoia de schimbare a tinerilor, care nu mai suportau regimurile dictatoriale și încălcările flagrante ale drepturilor omului. Social media (Youtube, Facebook, Twitter) n-a fost o cauză pentru aceste evenimente, ci mai degrabă un catalizator prin care protestele au ajuns la cunoștința maselor de arabi, dar și a întregii lumi. Putem spune, fără îndoială, că evenimentele din perioada de incipit a „Primăverii Arabe” stau ca precursori pentru episoadele de astăzi pe care le-am relatat anterior: Siria și Ucraina.

În zilele noastre, prin intermediul acestor instrumente, evenimente tragice care ar fi fost izolate de comunitatea internațională acum sunt accesibile tuturor. Dacă am ajuns să urmărim live o revoluție sau un război civil pe peretele din living room, probabil, când or trece anii peste noi și vom deveni bunici și ne vor întreba nepoții „tataie, cum era criza din Siria?”, le vom spune: „lasă-mă, mă, în pace să dorm și uită-te pe internet!”. Asta dacă nu cumva se vor inventa teleportarea în timp sau hologramele. Tehnologia avansează mereu, iar oamenii trebuie să țină pasul.

Bibliografie:

Melik Kaylan, ”Syrian Conflict as Seen Through Youtube”, The Wall Street Journal, 23.09.2013.
Datele statistice privind războiul civil din Siria provin de la Syrian Observatory for Human Rights