În fiecare dimineață mă trezesc cu recunoștința pentru noua zi care mi-a fost dată. O zi plină de libertate, deși astăzi cuvântul acesta pare să își fi pierdut valoarea pentru mulți. Pe de altă parte, mă întreb câți dintre noi suntem cu adevărat recunoscători pentru viața pe care o ducem. Probabil că cei mai mulți suntem însă nemulțumiți de ce avem, de cine suntem, de locul în care ne aflăm și de multe alte lucruri mărunte, fără să vedem esența – faptul că suntem liberi să alegem. Se spune că nu ne dăm seama de ceea ce avem decât după ce pierdem lucrul respectiv, dar nu îmi doresc să ne pierdem libertatea pentru a înțelege că ceea ce suntem și unde ne aflăm în momentul de față se datorează alegerilor noastre, nemediate de altcineva.
Pentru a înțelege mai bine libertatea, probabil o poveste despre esența ei reprezintă soluția. Sunt numeroase întâmplări care ne impresionează până la lacrimi, dar sunt puțini cei care depășesc emoțiile înțelegând mesajul și îl aplică ulterior în viața de zi cu zi. Emoționant prin mesaj și felul în care acesta este sugerat, prin imagine și prin modul în care actorii dau viață personajelor este filmul 12 Ani de Sclavie al regizorului britanic Steve McQueen. O poveste în care sclavia nu mai este o simplă amintire a unei perioade îndepărtate, pentru că jocul actorilor este unul foarte convingător și te face să asiști tăcut la o dramă profundă.
Solomon Northup nu este un sclav ca oricare altul. După cum spune chiar el de nenumărate ori pe parcursul filmului, s-a născut om liber, însă tocmai acest lucru face povestea și mai impresionantă. Libertatea lui Solomon Northup este cu atât mai valoroasă cu cât ea este libertatea unui negru în anul 1841, într-o perioadă în care sclavia negrilor nu fusese încă interzisă. Solomon duce o viață liniștită și fericită alături de soția și cei doi copii ai săi. Este un om respectat în comunitate, liniștit și bine educat. Fiind un bun violonist, Solomon este atras de doi circari, care fac un turneu de două săptămâni și au nevoie de un muzician. Om de bună credință, Solomon acceptă provocarea, mai ales că și soția și copiii săi erau plecați pentru trei săptămâni. Curând însă lucrurile iau o întorsătură tristă, Solomon fiind de fapt răpit și vândut ca sclav în sudul Statelor Unite.
Abolirea sclaviei a fost un proces îndelungat și dificil, început spre finalul secolului XVIII în Statele Unite, atunci când state ca Pennsylvania, New Hampshire, Connecticut, Rhode Island, Vermont, New York State, New Jersey adoptă acte de abolire treptată a sclaviei. Aceasta s-a făcut în mod diferit, fie interzicând viitoare „importuri” de sclavi, fie eliberând copiii actualilor sclavi. Primele rezultate ale acestor legi nu au fost vizibile imediat, astfel că uneori au trecut chiar și două decenii până la eliberarea reală a unui sclav. Nordul Americii era la începutul secolului XIX înclinat spre eliberarea sclavilor și chiar susținea colonializarea Africii, astfel luând naștere Liberia. În Sud însă, sclavia era privită de majoritate ca fiind un lucru normal, astfel că mișcarea aboliționistă era mai puțin influentă. Dezbaterea pe această temă a fost atât de puternică, încât a fost una dintre cauzele principale ale Războiului Civil American, soldat însă cu „triumful” Nordului și cu eliberarea sclavilor.
În secolul XIX se poate spune că în America înflorise o adevărată literatură a sclaviei, care prezenta toate aspectele negative ale acesteia, relevând caracterul său inuman, nedrept și brutal. Memoriile lui Solomon Northup sunt sursa de inspirație a acestui film, care aduce foarte puține modificări cursului acțiunii inițiale. Aceste mici adăugiri servesc doar pentru o mai bună ilustrare și un accent mai puternic asupra faptului că sclavii nu erau stăpânii propriului corp și că se aflau exclusiv la dispozția stăpânilor.
Filmul 12 Ani de Sclavie nu cruță spectatorul, lăsându-l să se convingă că secolul XIX nu înseamnă numai baluri, rochii frumoase și afaceri prospere. America în secolul XIX, deși se dorea a fi un model de libertate și toleranță, se limita la a acorda aceste drepturi albilor și într-o foarte mică măsură negrilor. Reminiscențe ale acestei perioade se regăsesc până în secolul XX, când politici de segregare încă erau în vigoare. Nici astăzi nu se poate spune că am scăpat de flagelul rasismului, însă acesta este vizibil mai degrabă la nivel individual decât la nivel de sistem.
Chiwetel Ejiofor, Michael Fassbender și Lupita Nyong’o sunt actorii principali ai acestei drame. O dramă fizică, sufletească și psihologică. Filmul prezintă realist povestea lui Solomon, nu omite scenele brutale, în care sclavii sunt biciuiți până la moarte, suferințele personajelor fiind excelent întruchipate de actori. Suspansul este redat prin numeroasele cadre statice, în care ne întrebăm care va fi următorul pas al sărmanului Solomon, pe care ajungem să îl admirăm pentru rezistența și verticalitatea sa în calea tuturor problemelor care îi apar înainte. Nu își pierde speranța că își va revedea familia într-o zi, își ajută colegii de suferință, învață să se adapteze situației doar pentru a supraviețui.
Fiecare minut al filmului este o lecție – o lecție despre libertate și o lecție despre supraviețuire. Scopul lui Solomon este acela de a-și revedea familia, iar pentru ca acest lucru să se întâmple își calcă pe orgoliu, se supune stăpânilor și nu mai încearcă să demonstreze că este un om liber sau educat. Problemele pe care le întâmpină ne arată că este un om puternic, dispus să lupte pentru ceea ce iubește. Este imposibil să nu te emoționeze soarta lui Solomon, pe care ajungi să îl îndrăgești ca pe un prieten apropiat și alături de care ai suferit pe parcursul celor aproape două ore.
Este foarte dificil să scriu despre un film bun, mai ales când acesta m-a impresionat până la lacrimi. Lecțiile pe care 12 Ani de Sclavie mi le-a prezentat își vor lăsa probabil amprenta asupra modului în care mă voi comporta cu cei din jurul meu. Unii pot spune că filmul nu are relevanță în prezent, pentru că sclavia a fost demult abolită, iar această ilustrare servește memoriei colective. Într-adevăr, societatea s-a schimbat, înțelegerea noastră asupra statutului persoanei s-a modificat față de secolul XIX, însă sclavia secolului XXI se manifestă sub alte forme – traficul de femei și de copii fiind exemple în acest sens. Un film cum este 12 Ani de Sclavie ne poate face să ne întrebăm care este situația sclavilor actuali și cum vor fi priviți în viitor. Pe de altă parte, nu trebuie să ne limităm la predicții, ci trebuie să încercăm să facem ceva, așa cum această peliculă ne învață. Schimbarea atitudinii se face prin implicare și, deși pare că am evoluat, situația este destul de asemănătoare: egalitate și drepturi la nivel teoretic sunt asigurate peste tot în lume, dar odată ce victimele cad pradă sclaviei, le este foarte greu să scape.
12 Ani de Sclavie este un film pe care îl recomand și care se recomandă prin numeroasele nominalizări pe care le-a primit la premiile Globurile de Aur, BAFTA și Oscar. Câștigător al Globului de Aur pentru cel mai bun film, categoria Dramă, 12 Ani de Sclavie ne dezvăluie aspecte mai puțin cunoscute ale istoriei, ne intrigă prin modul în care acestea sunt abordare, ne face să admirăm curajul lui Solomon Northup și ne determină să ne regândim sistemul de valori.