Model înseamnă o persoană, realizare, operă care, prin valoare sau calități, poate servi ca exemplu[1]. Oricât de mult am încerca să ne păcălim, încă de mici căutăm fără încetare, în tot ceea ce ne înconjoară, oameni pe care să îi admirăm, modele demne de urmat. La 5 ani este vorba despre un supererou sau o prinţesă. La 10 ani despre părinţi sau un profesor. La 15 despre un actor sau un personaj dintr-o carte. La 20 de ani lucrurile se complică. Pentru prima oară suntem nevoiţi să ne alegem singuri calea, să luăm decizii şi să ni le asumăm, conştienţi fiind că Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi nu se aplică mereu în viaţa de zi cu zi. Fără să ne dăm seama, începem să ne raportăm la anumite valori, să aderăm la anumite principii, să sprijinim anumite cauze. Şi, astfel, ne alegem un model. Sau un anti-model. Aşadar, avem 20 de ani şi un drum în viaţă.

Luni, 18 noiembrie, am participat la conferinţa Modele pentru TINEri, organizată de Clubul Studenţilor din Universitatea Româno-Americană (CS-URA). Patru invitaţi de seamă le-au vorbit celor aproape cinci sute de studenţi despre pasiune, sacrificii, victorii şi eşecuri: Elisabeta Lipă, de 8 ori campioană olimpică la canotaj, Mihai Covaliu, campion olimpic la scrimă, Pavel Bartoş, actor şi prezentator TV şi Florin Dumitrescu, cel mai tânăr jurat Masterchef din lume.

Când mă gândeam la toate realizările Elisabetei Lipă, îmi imaginam că va reuşi cu uşurinţă să intimideze o sală întreagă, însă nu a fost deloc aşa. În schimb, cu siguranţă ne-a inspirat pe toţi. Cu o detaşare specifică omului care ştie că poate obţine orice dacă îşi doreşte suficient de mult şi dacă munceşte pe măsură, dumneaei ne-a vorbit despre importanţa de a rămâne în ţară, de a ne fixa repere şi de a avea un model în viaţă, despre iubirea pentru sport, despre cheia succesului.

Când simţi gustul victoriei, munca ţi se pare mai uşoară, nu simţi sacrificiul. […] Nimic nu se compară cu sentimentul de a fi cel mai bun.

Pavel Bartoş, pe de altă parte, ne-a încântat în stilul său caracteristic. După ce a smuls râsete şi aplauze, ne-a dat o importantă lecţie de viaţă: să ai talent în viaţă nu este totul, trebuie să ai şi un curaj fantastic, să-ţi provoci singur norocul. Exemplu dat este chiar personal: abia după 47 de audiţii a obţinut prima reclamă. Morala? Dacă aştepţi să ţi se întâmple ceva, fără să faci nimic în acest sens, rişti să nu ţi se întâmple. De asemenea, vorbind despre mediul studenţesc, ne-a atras atenţia asupra celui mai important aspect: oamenii de lângă noi, imensa influenţă pe care aceştia o pot avea în dezvoltarea noastra personală şi profesională. Am fost îndemnaţi să nu ne mai plângem de milă şi să dăm mereu vina pe noi mai întâi pentru toate lucrurile mai puţin bune care ni se întâmplă. Nu a încheiat cu umor, aşa cum a început, dar ne-a dat o temă profundă de gândire tuturor:

Nici nu vă daţi seama cât de fericiţi sunteţi ACUM. Să ne bucurăm de ce avem ACUM!

Mihai Covaliu ne-a vorbit despre cât de important este să pui pasiune în ceea ce faci, să înveţi să sacrifici, să faci lucrurile care îţi plac, să conştientizezi că în tine se află cheia succesului.

Prima luptă şi cea mai importantă este cea cu tine însuţi. Tu trebuie să-ţi doreşti să fii cel mai bun.

Tot ceea ce faci până în momentul în care îţi îndeplineşti visul, merită! Nu contabilizaţi sacrificiile, contabilizaţi bucuria şi iubirea pentru ceea ce faceţi.

Omul învaţă mai mult din insuccese decât din succese.

Chef Florin Dumitrescu ne-a povestit că şi-a propus încă de mic să devină cel mai bun şi a continuat să îşi repete acest lucru. Şi cel mai important este că, dacă ar da timpul înapoi, ar face exact la fel.

Nu am vrut să fiu mediocru. Am vrut să-mi las amprenta pe oriunde ajung.

Cred că ideea conferinţei nu a fost să ne impună anumite modele, ci doar sa ne aducă în faţă oameni care au pornit de jos, au luptat pentru ce şi-au dorit cu adevărat şi au triumfat. Au căzut, s-au ridicat, au sacrificat momente, oameni, ani, dar şi-au împlinit visul. Nu cred că este posibil să avem un singur model în viaţă. Cred cu tărie că, în diferite etape ale vieţii, în momentele în care avem cea mai mare nevoie, întâlnim oameni care ne inspiră, pe care îi admirăm şi de la care reuşim să învăţăm ceea ce avem nevoie în momentul respectiv. A avea un model nu înseamnă a căuta o persoană perfectă.

Un om minunat mi-a spus în cadrul unei discuţii care mi-a schimbat viaţa că este mai bine să nu ajungi să cunoşti îndeaprope un om pe care îl admiri, pentru că inevitabil îti vei da seama că este un om ca şi tine, că are defecte; poate unele peste care nu o să poţi trece niciodată. Aşadar, ce se întâmplă când descoperi că modelul tău este, în fapt, un om plin de defecte, ca şi tine, ca si restul lumii? În fapt, nu se întâmplă absolut nimic. A avea un model nu înseamnă a idolatriza. Înseamnă a şti că de la oricine ai ceva de învăţat.