În fiecare dimineață ne grăbim. Încercăm să ajungem cât mai repede la muncă, la școală, la facultate, oriunde avem treabă. Încruntați și preocupați, ne verificăm în grabă ultimele mesaje, iar emoticoanele și răspunsurile formale iau locul manifestărilor reale.

Parte din această largă categorie de oameni grăbiți, mi se întâmplă deseori să merg pe stradă și să mă întreb ce fac eu în acel moment și îmi place. Ce mă determină să merg înainte? Care este motivația mea interioară de a continua să învăț și de a dori în continuare ca ceea ce fac să schimbe ceva? Iar răspunsul care îmi vine în minte mă face să zâmbesc și să privesc orice dificultate și obstacol ca pe o provocare ce mă va face mai bună, mă va ajuta să mă autodepășesc. Și zâmbetul mi se întipărește pe față de multe ori pe zi, azi mai mult decât ieri și mai puțin decât mâine. Pentru că răspunsul meu este pasiunea pentru tot ceea ce fac.

Însă azi, 1 Decembrie, nu este o zi ca oricare alta. Cel puțin pentru mine, care m-am născut într-o țară numită România, aflată într-un colț al Europei, având o cultură de graniță și un popor ospitalier – o insulă de latinitate într-o mare slavă. Pentru că azi, 1 Decembrie, este Ziua Națională a țării mele, lucru care îmi aduce aminte că aparțin unei comunități. Ziua Națională este un eveniment prin care mă bucur că aparțin acestei comunități. Nu vorbesc în termeni de sacrificii, jertfe, eroism și idealuri, vorbesc în termeni de comunitate, solidaritate, înțelegere și sentiment. Dincolo de orice vorbe fade, faptul că oamenii vorbesc aceeași limbă și trăiesc pe un teritoriu guvernat de aceleași legi pe care le acceptă și le respectă îi plasează într-o comunitate. Fie că ea este organică (naturală), fie că ea este mecanică (prin adopție), oamenii aceștia au ales să trăiască în continuare în cadrul ei.

O discuție teoretică, mult prea abstractă și lipsită de sentiment național nu-și are totuși locul cu prilejul Zilei Naționale, ci mai degrabă  avem nevoie de o discuție care ar scoate în evidență emoția chiar și la cei mai sceptici dintre noi. O paradă și o defilare, monumente și muzee deschise publicului larg cu această ocazie sunt elemente care ne aduc împreună, ne determină să ne gândim la țara noastră și ne fac să ne întrebăm – ,,Ce fac eu pentru țara mea?”, iar răspunsul este greu de definit. Pierduți între îndatoririle de serviciu și cele de familie, uităm că prin tot ceea ce facem aducem plus valoare nu numai vieții noastre, ci și existenței țării în care trăim. Uităm că suntem o rotiță într-un întreg mecanism care face posibile mișcarea, schimbarea și dezvoltarea. Trecerea timpului ne face să uităm treptat efuziunea tinereții în care am vrut să schimbăm lumea și să o lăsăm mai bună decât am găsit-o. Ne complacem într-o stare comodă, fără să mai dăm atenție unor idei prea vioaie și nestatornice.

Dar Ziua Națională poate fi și un bilanț, un punct în care regăsim ideile vioaie și nestatornice. Poate fi acel moment care te determină să zâmbești, să găsești motorul care te face să lucrezi în fiecare zi. Desigur, ai putea spune că lucrezi pentru a-ți asigura pâinea cea de toate zilele și pentru a-i asigura copilului tău un viitor decent. Însă copilul tău este viitorul. El este cel care va avea înscris în sânge și în fire sufletul de român. Oricât ne-ar displăcea teoriile psihologice și sociologice, faptul că ne-am născut în România ne face români, deoarece preluăm elementele culturale specifice acestei comunități. Iar acest lucru ne arată că cei care vor trăi în România creată de noi sunt copiii noștri.

Zâmbesc! Pentru că motivația mea interioară este mai mult decât pasiune pentru ceea ce fac. Este credința că ceea ce fac se va oglindi în ceea ce vor trăi copiii mei. Viitorul lor este prezentul meu. Așa cum prezentul părinților mei a fost viitorul meu. Construiesc cu mâinile mele un viitor pentru cei care vor trăi în România de mâine, contribui la schimbare prin pașii mărunți pe care îi fac. Probabil nu te-ai gândit niciodată că Ziua Națională ar putea aduce cu sine atâtea gânduri despre viitor, dar acesta este simbolul ei ‒ amintiri din trecut pentru a susține viitorul.

Sper ca de Ziua Națională să zâmbiți gândindu-vă la viitorul pe care îl creați cu propriile mâini pentru copiii voștri și pentru țara noastră. Sper ca Ziua Națională să vă aducă un motiv în plus pentru a continua să luptați pentru schimbare și pentru a nu renunța la un vis ‒ acela de a lăsa în urmă o lume mai bună.

La mulți ani de ziua României!

sursa foto