de Irina Negrilă
Fiecare corp are povestea lui şi fiecare om are un corp. Poate de aceea, dansul ne vorbeşte multora dintre noi, ne fascinează şi încântă, ne provoacă şi ne inspiră să dansăm propriul nostru dans pentru a prinde un moment de întâlnire dintre corp şi suflet. Pe scurt, ne face fericiţi. Şi ne învaţă să ne cunoaştem, să renunţăm la control şi cunoscut şi să ne lăsăm purtaţi de bună voie de ceva ce nu putem înţelege în totalitate. Chiar şi pe noi, cei ce nu urcăm pe scenă sau, poate, în special pe noi, cei treziţi de magia dansului şi a mişcării propriului corp de zi cu zi.
Din poveştile pe care le căutăm şi care ne vorbesc despre noi, pe multe le găsim în dansul altora, pe scenă, şi despre un astfel de dans este acest articol. Este vorba despre spectacolul „Lay(ers)” coregrafiat şi interpretat de Cristina Lilienfeld şi câştigător al marelui premiu din competiţia Alt concurs naţional de coregrafie. Ştiind că dansul Cristinei vorbeşte despre piele şi emoţiile asociate ei, despre vulnerabilitate şi prezenţă în faţa unei săli pline de spectatori, am ajuns în sala de spectacol, aşteptând performance-ul ei. Ştiam că a lucrat o lună, zi de zi pentru acest spectacol care a ieşit prin toată fiinţa ei: prin corp, piele, mişcări, privire, voce şi atingere. M-am văzut în faţa unui corp revelat în toată complexitatea şi sensibilitatea sa, având curajul de a se arăta aşa cum este cu sinceritate.
Odată ce a început muzica, ceva din interiorul meu mi-a spus „da, despre asta e viaţa, despre asta e arta, despre a ne arăta pe noi, despre a celebra, despre a ne releva forţa interioară”. Cristina spunea în descrierea spectacolului ei că vede pielea „ca pe un paznic care face legătura între noi şi lume. Astfel, este o luptă de a pătrunde în interior, de a lăsa emoţiile să se exprime, de a lăsa sinele să iasă”. Cu mişcările şi muzica, au continuat ecourile pielii care se transformă şi se eliberează de trecut, etichete şi durere. Mi-am dat seama că dansul de pe scenă este şi despre mine, despre fiecare spectator care îşi regăseşte o parte din propria lui călătorie într-un corp şi un dans de pe scenă.
Invitaţia este să mergeţi să vedeţi spectacolul cu ochii voştri şi să îl simţiţi pe propria piele. Are loc din nou sâmbătă, 19 octombrie 2013, de la ora 21.00 la CNDB. Detalii găsiţi aici.
Până la următoarea întâlnire, bucuraţi-vă de dans şi de voi!
Se spune că dansul este unul dintre locurile în care trupul se întâlneşte cu sufletul şi împreună celebrează viaţa. În jurul dansatorilor purtaţi de o energie misterioasă, se face linişte iar corpurile lor încep să spună poveştile universale; despre oameni, existenţă, etape, alegeri. În acel moment, viaţa devine un dans prezent ce trece dincolo de timp, norme şi aşteptări. Pentru dansatori, timpul devine etern iar ei, nemuritori. Pentru spectatori, acelaşi timp se suspendă şi ei pătrund într-o parte a sufletului lor.