Elena Bunoară este fost delegat de tineret al României la Naţiunile Unite. Licenţiată în ştiinţe politice cu specializare în limba franceză la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, şi-a continuat studiile cu masterul în Securitate şi Diplomaţie, în limba engleză, din cadrul SNSPA. Este implicată în proiecte de tineret la nivel internaţional, fiind raportor pe probleme de migraţie pentru Adunarea Tinerilor la Consiliul Europei în 2012, delegat la Forumul Mondial al Democraţiei de la Strasbourg şi la Adunarea Tinerilor la Naţiunile Unite.

La începutul lui 2013 ai făcut parte din echipa care a reprezentat România în cadrul Consiliului Economic şi Social al ONU. Cum ai perceput această experiență?

Într-adevăr, în luna februarie a acestui an am avut şansa de a reprezenta tinerii din România în Comisia pentru Dezvoltare Socială din cadrul ECOSOC, în calitate de delegat de tineret la Naţiunile Unite. A fost o oportunitate unică pentru mine, completată de sentimentul responsabilităţii de a exprima atâtea voci şi speranţe. Această perioadă a fost una extrem de intensă în care am descoperit un univers aparte, singurul loc în care 193 de state se reunesc să dialogheze, să-şi exprime punctele de vedere şi să găsească un numitor comun. Este un proces extrem de complex pe care eu l-am putut observa doar pentru o scurtă perioadă, dar care te face să înţelegi că rezultatele nu pot apărea de la o zi la alta şi că dacă obiectivul tău este să găseşti răspunsuri sustenabile la problemele pe care le întâmpini, totul trebuie gândit pe termen lung. În tot acest proces, am întâlnit oameni speciali, devotaţi, tineri implicaţi şi preocupaţi de viitorul generaţiei noastre. Şi am experimentat o emoţie care nu poate fi descrisă în cuvinte: aceea de a vorbi în numele ţării mele.

Ce rol au tinerii în soluționarea problemelor cu care se confruntă societatea românească și cum pot colabora cu ONU?

DSCN0868Ca persoană activă în mediul ONG de mulţi ani, pot spune nu doar că tinerii ar trebui să aibă un rol esenţial în dezvoltarea societăţii noastre, ci şi că au început să aibă impactul pe care şi-l doresc în societate. De-a lungul ultimilor ani, am observat cum iniţiativele tinerilor, privind probleme care îi afectează, s-au multiplicat şi au ajuns să aibă efecte reale. Creativi, energici, am început să învăţăm să ne informăm, să ne susţinem cauzele şi să nu renunţăm la primul obstacol întâlnit în cale. Desigur, drumul e încă lung şi trebuie să fim conştienţi că va trebui să fim perseverenţi pentru că, aşa cum menţionam anterior, este vorba despre un proces pe termen lung, ale cărui rezultate concrete se văd după o anumită perioadă. De această idee aş dori să leg şi aspectul colaborării cu ONU, care poate părea o organizaţie departe de tineri şi de tinerii din România în special. De fapt, tinerii şi problemele lor sunt teme de mare actualitate pentru ONU, în contextul economic şi social în care ne aflăm. Într-un efort de a aborda aceste realităţi, organizaţia este deschisă spre colaborare şi dialog cu tinerii, Secretarul General numind anul acesta primul trimis special pe probleme de tineret. De asemenea, în contextul stabilirii agendei de dezvoltare post-2015, ONU a iniţiat o campanie de promovare a acestor discuţii la care pot lua parte tineri din toată lumea. Cu toţii putem să transmitem priorităţile noastre pentru următoarele ţinte de dezvoltare globală, accesând campania My World. Vă încurajez să o faceţi pentru că părerea voastră contează în tot acest proces şi este totodată un prim pas în a vă apropia şi a vă familiariza cu activitatea Naţiunilor Unite.

În discursul tău de la ONU ai vorbit despre nevoia de stagii de practică plătite, dar şi despre educaţia non-formală ca sprijin în dezvoltarea noilor lideri. Cum pot acestea să aducă un plus de valoare în evoluția tinerilor?

Împreună cu colegul meu şi cu echipa care ne-a coordonat din partea Ministerul Tineretului şi Sportului şi din partea Ministerului Afacerilor Externe am stabilit că aceste două aspecte, stagiile de practică plătite şi educaţia non-formală, sunt cruciale pentru soluţionarea celor mai importante probleme ale noastre, ale tinerilor: şomajul şi lipsurile sistemului educaţional. Din cauza faptului că piaţa muncii s-a contractat, numărul persoanelor şomere s-a mărit, iar tinerii sunt primii care sunt daţi afară şi ultimii care sunt angajaţi în cazul în care apar locuri de muncă. Principalul motiv invocat de angajatori este lipsa de experienţă, iar stagiile pot fi un răspuns în acest cerc vicios. Stagiul este cea mai bună metodă pentru o tranziţie de succes de la şcoală către job. Problema este că, nefiind suficient reglementat, rămâne la latitudinea companiei dacă remunerează sau nu. Personal, cred că nu încape discuţie că stagiarii trebuie plătiţi, iar cererea acestui drept al nostru este un motiv în plus în a fi perseverenţi şi a continua să pledăm pentru cauzele pe care le susţinem. La fel se întâmplă şi în cazul educaţiei non-formale, o metodă excelentă pentru dezvoltarea personală, a responsabilizării şi a cunoaşterii de sine. Instrumentele educaţiei non-formale trebuie să completeze programa şcolară prezentă, fiind un răspuns concret pentru probleme din sistemul educaţional cauzate de o abordare rigidă a subiectelor de curs sau de interesul scăzut al elevilor şi studenţilor faţă de procesul de învăţare. Tinerii trebuie câştigaţi de către profesorii lor, iar educaţia non-formală este o metodă eficientă în acest scop.

Ce acțiuni ale ONU au avut efecte care au fost resimțite de tinerii români?

ONU este prezent în statele membre nu doar prin rezoluţiile adoptate ce fac recomandări pentru implementarea unor elemente care ar întregi strategiile naţionale de tineret, ci şi prin munca pe plan local a agenţiilor specializate. În cazul României, există proiecte ale Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), ale Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), ale Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), ale Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM). Toate aceste organisme specializate ONU desfăşoară proiecte care acoperă tematici de importanţă ridicată pentru tineri, precum incluziune socială, acces la servicii sociale, protecţia copilului, dezvoltare internaţională, economie socială. Important e ca tinerii români să se informeze despre aceste programe şi să fie interesaţi să colaboreze. Există programe valoroase pe care tinerii le pot accesa, cel mai important e ca ei să facă un pas către aceste organizaţii şi să se informeze constant. Mulți absolvenți de facultate, sau chiar de liceu, aleg să plece în străinătate convinși că România nu le poate oferi posibilități de dezvoltare și șansa unei cariere.

Tu ai spus că România e un loc în care ai alege oricând să te mai naști o dată. De ce?

Îi încurajez pe toţi tinerii să plece şi să aibă o experienţă, academică sau profesională, în străinătate. Nu cred că motivul pentru care tinerii ar trebui să plece este temerea că nu se pot dezvolta în România, ci pentru că o perioadă petrecută în afara ţării le oferă şansa să aibă termeni de comparaţie, să descopere perspective noi asupra societăţilor noastre, să îşi dezvolte o viziune asupra realităţii româneşti şi ale altor state. Auzim în fiecare zi de poveşti de succes ale românilor care au emigrat şi acest lucru mă bucură nespus, ei sunt reprezentanţii noştri în lume. În acelaşi timp, nu cred că acei tineri care sunt plecaţi de o perioadă de timp şi simt că ar vrea să se întoarcă ar trebui să renunţe la aceste planuri doar pentru că există această temere că România nu este un mediu propice în care să te dezvolţi şi să faci ceva constructiv. Eu, ca mulţi alţii din jurul meu, nu mă pot separa de identitatea mea de român pe care o port cu mândrie oriunde m-aş duce, fiind convinsă de potenţialul acestei ţări. Sunt convinsă că oriunde ne-am afla, putem contribui la evoluţia ţării noastre, cu condiţia să vrem să facem asta.

În prezent, ești voluntară în programul Erasmus Student Network, organizație internațională ce sprijină schimbul de experiență între studenți din 36 de țări, printre care și România. Cum văd studenții străini Bucureștiul?

De-a lungul celor 3 ani în care am fost mentor pentru studenţi străini veniţi la studii în Bucureşti, am putut vedea că la fiecare început de an academic, aceştia vin în România un pic speriaţi, reticenţi. De obicei, este prima lor experienţă nu doar în România, ci şi prima dată când pleacă de acasă singuri, fără familie sau prieteni. În general, reţeta este cam aceeaşi: studenţii aleg România pentru că li se pare exotic, iar atunci când pleacă, după un semestru sau un an, îmi mărturisesc că ar vrea să rămână, unii chiar că vor să înveţe română. Se despart cu greu de noii prieteni şi de Bucureşti. De altfel, întotdeauna îmi spun că nu se aşteptau să descopere un Bucureşti atât de plin de viaţă şi o Românie atât de surprinzătoare prin combinaţia dintre tradiţional şi modern, dar mai ales că nu îşi imaginau că o să întâlnească români atât de deschişi şi care le vorbesc limbile materne aproape perfect. Foarte mulţi dintre foştii erasmuşi se întorc în vizită sau chiar se mută aici şi cred că asta spune multe despre potenţialul acestei ţări.

Care sunt oamenii care te inspiră, lucrurile în care crezi cu tărie?

Sunt norocoasă să fi cunoscut oameni speciali, dedicaţi şi pasionaţi de ceea ce fac, adevărate modele pentru mine. La New York, echipa Misiunii României pe lângă Naţiunile Unite ne-a fost alături şi ne-a susţinut pe toată durata lucrărilor Comisiei. Cu siguranţă, sarcina de a reprezenta tinerii români la ONU ar fi fost mult mai grea dacă nu am fi beneficiat de ajutorul necondiţionat al reprezentatului permanent al României la ONU, doamna ambasador Simona Miculescu şi al responsabilului de program, doamna Katalin Oanţă. Sunt doar două exemple de oameni extraordinari care pe lângă faptul că sunt adevăraţi profesionişti, au acea frumuseţe interioară greu de descris în cuvinte. Indiferent de programul încărcat, sunt gata oricând să asculte, să discute, să ajute şi să îndrume. De aceste caracteristici pot să leg şi valorile după care mă ghidez în general: pasiunea şi dedicarea pentru ceea ce faci, munca făcută temeinic şi profesionalist, perseverenţa, deschiderea către nou.

Ce planuri ai pentru viitor?

Mi-aş dori foarte mult să aprofundez domeniul în care mi-am terminat studiile, cel al relaţiilor internaţionale, cu accent pe diplomaţie multilaterală. Voi continua, de asemenea, să mă implic în proiecte de tineret pentru că nu cred în afirmaţia că suntem o generaţie pierdută. E adevărat, traversăm o perioadă mai dificilă, dar asta trebuie să ne motiveze şi mai mult să căutăm soluţii, pentru ca atunci când situaţia se va îmbunătăţi să ştim că am făcut parte din acest proces şi să fim conştienţi că depinde doar de noi să ne rezolvăm problemele şi să evoluăm.

Tu, România, Europa. Cum crezi că veți evolua în următorii 10 ani?

O alăturare mai mult decât oportună, dat fiind că nu pot să-mi imaginez evoluţia profesională decât în conexiune cu România şi Europa. În ţară sau nu, ştiu că vreau ca activitatea mea să aducă o contribuţie dezvoltării şi imaginii României. Şi, dat fiind faptul că trăim într-o lume globalizată şi interconectată, atât viitorul fiecăruia dintre noi, cât şi al României este legat de viitorul Europei şi al lumii. Sper ca în următorii ani România şi Europa să îşi stabilească clar obiectivele strategice, să aibă determinarea şi forţa să facă opţiunile necesare pentru îndeplinirea acestor obiective. Şi mai sper să fiu parte din acest proces care trebuie declanşat cât mai repede dacă vrem ca peste 10 ani să putem spune că am evoluat pozitiv.

 surse foto: arhiva Elenei Bunoară