În urmă cu ceva ani, The British Museum, în colaborare cu BBC Radio 4, a decis să alcătuiască o istorie a lumii prin intermediul a 100 de obiecte expuse în respectivul muzeu (”The History of the World in 100 Objects” – scrisă și prezentată de directorul British Museum, Neil MacGregor). David Crystal, reputatul lingvist britanic, s-a întrebat ulterior dacă poate scrie o istorie a limbii engleze prin intermediul a 100 de cuvinte reprezentative pentru cultura britanică, ”furând” ideea, cum el însuși mărturisea amuzat.

Luni, 15 aprilie, a avut loc, la ICR, conferința domnului Crystal, invitat al British Council ce, printre altele, sărbătorește, în 2013, 75 de ani de relații culturale cu plaiul românesc[1], conferință în care autorul cărții ”The Story of English in 100 Words” a trecut în revistă cele mai importante idei ale  demersului său.

În urmă cu ceva ani, The British Museum, în colaborare cu BBC Radio 4, a decis să alcătuiască o istorie a lumii prin intermediul a 100 de obiecte expuse în respectivul muzeu (”The History of the World in 100 Objects” – scrisă și prezentată de directorul British Museum, Neil MacGregor). David Crystal, reputatul lingvist britanic, s-a întrebat ulterior dacă poate scrie o istorie a limbii engleze prin intermediul a 100 de cuvinte reprezentative pentru cultura britanică, ”furând” ideea, cum el însuși mărturisea amuzat.

Luni, 15 aprilie, a avut loc, la ICR, conferința domnului Crystal, invitat al British Council ce, printre altele, sărbătorește, în 2013, 75 de ani de relații culturale cu plaiul românesc[1], conferință în care autorul cărții ”The Story of English in 100 Words” a trecut în revistă cele mai importante idei ale  demersului său.

Deși ”încărcată de subiectivism” (”These are MY words, each of you can find other…”), încercarea îi părea interesantă. Însă de unde să înceapă? ”De la început”, își răspunde sieși. Capitolul care deschide cartea este cel legat de (ceea ce pare a fi) primul cuvânt al limbii engleze recognoscibil astăzi de vorbitorul nativ: ”roe” (= o anumită specie de capre sălbatice; căprioară). În anul 1929, un avion ce survola zona din jurul orașului Norwich a fotografiat o formațiune geologică interesantă care s-a dovedit a fi, în urma investigațiilor arheologice, ruina unei așezări romane. Într-unul dintre vasele găsite la fața locului se aflau câteva mici obiecte ce se asemănau cu zarurile vremii moderne. Pe unul dintre ele (ce s-a dovedit a proveni din osul unui picior de căprioară [=roe deer]) era ”gravat” cuvântul germanic ”RAIHAN” care poate a fi tradus drept ”al căprioarei” (”of a roe”). De ce apare, pe un os de căprioară, cuvântul ce desemnează specia de la care provine? Aici încep speculațiile. Mr. Crystal afirmă că ar putea fi vorba de un joc în care trebuia să descoperi rapid un anumit element (osul de căprioară?) într-o grămadă și, pentru a nu exista contestații vizavi de corectitudinea obținerii victoriei, înscrisurile referitoare la proveniența lor erau necesare. Pare-se că unul din primele cuvinte ale limbii engleze vine însoțit de unele explicații relevante, dar instabile și incapabile de a fi supuse probei veridicității. Totuși, ”la ultimul cuvânt din limba engleză n-ar trebui să avem probleme, nu?” se întreabă David Crystal. Așa ar trebui… dar care este ultimul cuvânt al limbii engleze, cuvântul 100 al cărții? Trei cuvinte apar în fiecare zi în limba respectivă. De la momentul scrierii și până ce cartea domnului Crystal ar iesi de sub tipar, un cuvânt nou ar fi ”old news”, ar aparține deja trecutului. Cu toate astea, ”numărul 100” trebuie să fie desemnat. ”Twittersphere” este propunerea. Cuvântul 100 nu trebuie să fie ”ultimul cuvânt al limbii”, ci reprezentantul lingvistic al epocii pe care o trăim. Astăzi, Internetul a insuflat limbii o anumită fluiditate, un caracter ludic, ce permite utilizatorului să inventeze cuvinte, să rescrie limba, să introducă forme lingvistice precum ”bagonizing” (=a agoniza fiindcă bagajul ți se pierde într-un mare aeroport [eng. “bag” + “agonize”]). ”Twitter-sfera” poate fi locul de joacă al limbajului, afirmă Mr. Crystal. Ba mai mult, acest joc al cuvintelor pe ”terenul” unei rețele de socializare a facilitat apariția unui ”Twictionary” (=Twicționar, nu?) ce conține cuvinte precum ”twaffic” (eng. ”traffic”, rom. ”trafic”) și ”twaccident” (eng. ”accident”, rom. ”accident”); ce-i drept, twicționarul merită a fi consultat doar pentru amuzament.

Între cuvântul 1 și cuvântul 100, cartea prezintă una din miile de contribuții ale lui Shakespeare la formarea limbii engleze moderne (”revoluție” lingvistică reprezentată de David Crystal prin cuvântul ”unshout” extras din opera shakespeariană, care, după o analiză atentă, nu se traduce prin ”a fi tăcut, a ne-spune”, ci prin ”a-ți retrage vorbele, a dez-spune”), o analiză contextuală a folosirii conjuncției coordonatoare ”and” și a apariției și răspândirii unor cuvinte licențioase (”arse”, ”bloody” etc.).

Ceea ce desprindem noi, cititorii, din acel mănunchi de explicații și ipoteze, este faptul că orice cuvânt ascunde o poveste relevantă pentru decodificarea contextului cultural în care acesta s-a născut. Ca o concluzie la cele spuse de Mr. Crystal în timpul conferinței, descoperim că orice cuvânt/sintagmă este impregnat(ă) în profunzime de cultura ce-l/ce-o produce. O întâmplare pe care ne-a relatat-o autorul, ca exemplu la cele afirmate și drept încheiere, întărește concluzia enunțată. Aflat la un schimb cultural în Cehia și discutând cu membrii inteligentiei de prin partea locului, a pus o întrebare ce pare a fi creat o ”dilemă culturală”. Imediat ce interlocutorii săi au afirmat că locuiesc pe aceeași stradă, la numere consecutive (200 și 201, să zicem), David Crystal a întrebat, amuzat, dacă se salută de la geam. Această intervenție a creat confuzie deoarece, dacă în Marea Britanie numerotarea locuințelor se face în ordinea poziției lor pe strada respectivă (prin urmare, nr. 201 se află fie vizavi, fie lângă nr. 200), în acea localitate din Cehia, numerotarea se realizează în funcție de momentul înregistrării locuinței la autoritatea locală (prin urmare, nr. 200, înregistrat la 1 ianuarie 1900, se poate afla la capătul opus al străzii față de nr. 201, înregistrat la 2 ianuarie 1900). Iată câte se ascund în spatele unei situații aparent simple și universale precum numerotarea locuințelor… câtă dependență între cuvânt și context!

Îi dau dreptate domnului Crystal, demersul său este interesant și reprezintă, până la urmă, un moment de sinceritate culturală. Ce-ar fi ca și noi să adoptăm (cu permisiunea sa, desigur!) modelul acestei radiografii lingvistice și să identificăm poate nu 100, dar măcar 25 de cuvinte românești relevante pentru evoluția noastră culturală? E un exercițiu pe care fiecare dintre cei care iubesc acest spațiu unic trebuie să-l facă.


[1] Cu această ocazie, Cercul de Societate și Cultură le urează celor de la British Council La mulți ani!

sursa foto prweb.com