Inside Undercover in North Korea. Utopia societății perfecte

În 2007, o echipă de filmare a postului de televiziune National Geographic reușește să pătrundă în Coreea de Nord. Motivul oficial: urmărirea activităților doctorului Ruilt, care merge să trateze voluntar suferinzii de cataractă nord-coreeni. Odată ajunsă în interiorul granițelor, Lisa Ling filmează realități greu de imaginat la început de secol XXI, rezultatul fiind documentarul Inside Undercover in North Korea.

Am decis să vizionez documentarul urmând un simplu impuls. Nu credeam că voi avea ocazia de a vedea ceva nou sau de existența căruia să nu știu. Dar așteptările mi-au fost contrazise. M-am convins că informațiile mele despre acest stat nu erau doar limitate, dar se și bazau pe o viziune greșită. Cât de mari să fie totuși diferențele între societatea noastră și regimul totalitar din statul nord-coreean, mă întrebam adesea.

Dar a început filmul. Și s-au înmulțit întrebările. S-a terminat filmul, dar întrebările mele au continuat să apară. Ce văzusem era total necunoscut pentru mine. Nu am reușit să înțeleg atitudinea populației în ceea ce privește regimul, conducătorul, statul. Oameni a căror viață e condusă după reguli stricte, lipsiți de unele libertăți – libertatea presei e doar un exemplu – sau de unele drepturi elementare – dreptul la un sistem sanitar eficient. Cât de grăitoare sunt imaginile din acele spitalele coreene în această privință! Am fost surprinsă că o astfel de societate există încă și că membrii ei nu doar că o văd ca pe una  normală, ci se consideră fericiți că fac parte din ea.

Apoi mi-am dat seama că acest mediu îmi era totuși cunoscut. Mi-am amintit de romanul Noi al lui Evgheni Zamiatin. Acea utopie negativă ce descrie societatea perfectă a Statului Unic, de peste 1000 de ani, în care viața indivizilor (care nu au nume, ci doar indicative) urmează un program fix, rezultat din calcule matematice detaliate. Pe măsura ce rememoram acțiunea și detaliile romanului, similitudinile cu organizarea nord-coreeană au început să apară. Cât spirit de anticipație în gândirea lui Zamiatin, care a scris această carte în 1920.

Toți cetățenii Coreei de Nord se supun Marelui Conducător (Marelui Lider) – Kim Jong-il[1] – căruia îi mulțumesc până și pentru viața lor. Și personajele operei mai sus amintite sunt simple părți componente ale Statului Unic condus de Binefăcător, care substituia atât un actual conducător politic, dar și o eventuală formă de sacralitate.

În ambele situații, cetățenii își arată recunoștința prin ode, prin ceremonii fastuoase. Imnul închinat Marelui Lider de acea fetiță din Coreea și unul dintre sloganurile care apar în roman – Trăiască Statul Unic, trăiască numerele, trăiască Binefăcătorul! – sunt amândouă dovezi ale unei îndoctrinări ideologice mai presus de înțelegerea noastră, mai ales a tinerilor născuți după 1989.

Nu trebuie neglijate nici mijloacele de îndoctrinare. Un exemplu foarte bun consider că este reprezentat de acele operații pentru vindecarea cataractei, pe care statul coreean le face numeroșilor suferinzi. Din momentul în care sunt vindecati, oamenii nu găsesc mijloace suficient de bune pentru a mulțumi conducătorului lor că le-a redat vederea, însă neglijează faptul că afecțiunea lor era cauzată tocmai de condițiile de trai impuse de acesta. Ca o alăturare puțin extremă, în cazul Statului Unic,  inocularea credinței față de Binefăcător era făcută celor care sufereau de o „boală” gravă – adică aveau suflet – prin operații pe creier care îi vor face să uite ideile greșite generate, pare-se, de suflet.

Nici formele de Securitate sau de poliție politică nu sunt lipsite de corespondent în cartea lui Zamiatin, unde există Biroul Gardienilor, care verifică orice scrisoare sau opresc orice act de revoltă și care sunt asemuiți cu ceea ce societatea noastră – numită a omului antic – înțelege prin arhanghelii pe care fiecare om îi primește la naștere.

Adorația acelei femei care împreună cu nepoatele sale se închină în fata tabloului Marelui Conducător poate fi asemuită cu atitudinea personajului D-503 față de Tabelele Orare:

Tabelul… Chiar în momentul acela, de pe zidul camerei mele, cifrele sale purpurii pe un câmp aurit mă fixează cu gingășie și severitate în ochi. Involuntar, mintea mea se întoarce spre ceea ce strămoșii au numit ‘icoană’.

Nu în ultimul rând, caracterul de stat închis este regăsit în cazul Coreei de Nord, iar în documentar sunt prezentate mai ales problemele de la granița cu Coreea de Sud. Statul Unic descris de Zamiatin este înconjurat de un așa numit Zid Verde, despre care unul dintre personaje consideră că în afara lui se află exilată lumea primitivă.

În cazul societății din romanul Noi, se încearcă o revoltă pentru ideea de libertate ce apare în conștiința tot mai multor cetățeni, dar aceasta este fără succes, iar ordinea inițiala este restabilită prin capturarea și tratarea răzvrătiților tocmai cu acele operații de care aminteam mai devreme. Coreea de Nord nu pare să arate semnele vreunei revolte… dar poate că aceasta nici măcar nu este soluția cea mai potrivită pentru depășirea regimului comunist. La mai bine de un an de la schimbarea liderului, recent anunțata deschidere economică[2] pare să ofere speranțe – fie ele și minime – că schimbarea ar fi posibilă și în mod pașnic.