Conform celui mai recent studiu sociologic realizat de Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior pentru anul 2012, 80% dintre absolvenţi lucrează în domenii diferite. Desigur, să scoatem muniția și să blamăm Ministerul și Universitățile-fabrici-de-diplome. Gândul a titrat dramaticROMÂNIA ÎNVAŢĂ HAOTIC ŞI MUNCEŞTE PROST: 80 la sută dintre absolvenţi profesează în alte domenii decât cele în care s-au pregătit. Șocant și senzational, nu?

Fără nicio intenție de a apăra sistemul de învățământ universitar din România, cu evidente disfuncționalități și deficiențe de viziune, îmi doresc să duc discuția dincolo de programe si curricule – spre studenți. De ce majoritatea studenților nu lucrează în domeniul în care se specializează? Pentru ca nu vor!

Este simplu să treci printr-o facultate trei ani de zile, să iei o notă decentă la licență, să îți iei diploma și apoi să stai pe margine plângându-te de sistemul de învățământ din România. Mulți dintre studenții care aleg o specializare dintr-o jumatate de pasiune și jumătate de necesitate nu lucrează în domeniu în care au licență. Și e absolut normal având în vedere că se conformează în a fi student, a primi bani de la părinți și a trece examenele.

Trăim într-o lume într-o continuă schimbare, în lumea internetului când distanțele înseamnă secunde, când miile de kilometri înseamnă câteva ore cu avionul, în lumea în care doar întrebările nepuse nu au răspuns. Mai vrem astăzi să fim specialist într-un domeniu[1]? Oare nu (și) acesta înseamnă globalizarea – să învățăm din tot, de la toată lumea? Desigur, nu trecem la extrema cealaltă, în cate știm puțin din fiecare și de fapt nimic, dar cred ca este absolut normal să știm cât mai multe, să ne intereseze dezvoltarea noastră personală și profesională.

Câți studenți din ciclul licență fac voluntariat? Câți merg la traininguri de educație non-formală (foarte multe gratuite, excluzând astfel motivul financiar)? Câți citesc cărți de dezvoltare personală? Câți merg la un cabinet de consiliere profesională? Câți își caută profesorii după cursuri pentru a le cere sfaturi? Desigur, sistemul, marele balaur al societății, aruncă liceenii în marele malaxor al universității, dar se poate scăpa tare frumos din nebunia asta. Desigur, este un cerc vicios. Viitorii studenți sunt formați într-un sistem de învățământ preuniversitar în care nu se pune accent pe dezvoltarea personală, pe descoperirea și dezvoltarea talentelor și competențelor.

Sistemul de învățământ din România, acest monstru într-o continuă reformă și totuși în moarte clinică, suferă nu numai din cauza lipsei unor vizionari care să îl regândească, dar și din cauza unor beneficiari blocați complet înăuntrul său. Dacă în cazul sistemului preuniversitar prefer să nu opinez, fără a îl cunoaște îndeaproape, cred în faptul că sistemul universitar suferă și din cauza studenților săi. Am asistat de câteva ori la scene comice (și triste de-a dreptul) în care absolvenți de liceu aplicau, prin deja clasicul dosar, la șase sau șapte facultăți (să fie prins undeva!). Cum poate lucra acest tânăr, în trei ani absolvent al unei facultăți, să lucreze în domeniu, fără pasiune și competențe?

Avem această manie a învățământului superior, poate chiar o reminescență a sistemului comunist – să aibă o facultate, dom’le! Această manie însă pune un copil de 18 ani în fața unei alegeri care ar trebui să fie viitoarea sa viață profesională. Posibilitatea de a te dezvolta în timpul studiilor, de a face cursuri din alte domenii conexe, de a face internshipuri și stagii de voluntariat, de a învăța cum să lucrezi în echipă sau cum să coordonezi una, toate acestea dau studenților șansa de a-și dezvolta competențe pe care niciodată un mediu formal nu ar putea să i le ofere. Responsabilitatea alegerii unei facultăți, la fel ca și responsabilitatea acceptării statutului de student[2], oferă absolventului de mâine jobul în domeniul în care își dorește o carieră.

La interviul de recrutare, diploma este doar o căsuță bifată într-un tabel. Câți dintre generația noastră nu au absolvit o facultate? Ceea ce ne diferențiază însă este alegerea fiecăruia de a avea un job sau o carieră.


[1] Teoria prezentată în articol se aplică în mod deosebit științelor umaniste, excluzând domenii ca medicina umană și veterinară, arhitectura. Conform studiului menționat, este mult mai probabil ca absolvenții domeniilor menționate să îşi găsească un loc de muncă în specializarea absolvită.
[2] To study – to learn about a subject, especially in an educational course or by reading books. (Cambridge dictionary)