Veneţia găzduieşte în perioada 29 august – 25 noiembrie 2012 Bienala de Arhitectură, eveniment aflat  la a 13-a ediţie. Expoziţia Internaţională de Arhitectură cu titlul Common Ground, avându-l curator pe David Chipperfield, e organizată de Bienala din Veneţia prezidată de Paolo Baratta. Bienala de Arhitectură de la Veneţia este un proiect aşteptat şi urmărit de specialişti din întreaga lume, dar şi de iubitorii de arhitectură ce tranzitează Veneţia în speranţa găsirii unui eveniment caracterizat de originalitate, calitate şi bună organizare.

Institutie culturală cu tradiţie, Bienala de la Veneţia se poata lăuda cu peste 100 de ani de existenţă. Istoria Bienalei de la Veneţia datează din 1895, când prima Expoziţie Internaţională de Artă a fost organizată. În anii ’30 ai secolului trecut au luat naştere festivalurile de Muzică, Cinema şi Teatru (Festivalul de Film de la Veneţia din 1932 a fost primul festival de film organizat vreodată). În 1980 a avut loc prima Expoziţie Internaţională de Arhitectură, iar în 1999 Dansul şi-a făcut debutul la Bienala de la Veneţia. De-a lungul timpului, Bienala de Arhitectură de la Veneţia a propus titluri ce au variat de la Prezenţa trecutului  (1980) la Sensorii viitorului. Arhitectura ca seismograf (1996) până la Lumea se întâlneşte în arhitectură (2010 – prima Bienală de Arhitectură ce a avut drept curator o femeie, Kazuyo Sejima).[1]

Bienala de Arhitectură de la Veneţia din 2012 îl aduce în prim plan pe arhitectul David Chipperfield.

Născut la Londra în 1953, Sir David Chipperfield este autorul a numeroase proiecte publice, comerciale şi de locuinţe care se remarcă prin calitate şi prin respectul faţă de specificul fiecărui loc. Alegerea sa de către boardul Bienalei se datorează, în mare parte, modului în care abordează actul arhitectural, punându-şi în permanenţă întrebări asupra elementelor care îl compun, a scopului său, asupra constrângerilor pe care le impune şi metodelor pe care le foloseşte pentru a da formă spaţiului.[2]

Vreau ca această Bienală să celebreze o cultură arhitecturală vitală şi interconectată şi să pună întrebări despre teritoriile intelectuale şi psihice care o împart. Prin metodele de selecţie a participanţiilor, Bienala va încuraja colaborarea şi dialogul care cred că sunt inima arhitecturii, iar titlul va servi de asemenea ca o metaforă pentru spaţiul de activitate a arhitecturii. Titlul Common Ground face referire de asemenea la spaţiul, pământul dintre clădiri, spaţiile oraşului. Vreau ca proiectele din Bienală să se uite serios la înţelesurile spaţiilor făcute de clădiri: sferele politice, sociale şi publice din care arhitectura face parte. Nu vreau să pierd subiectul arhitecturii într-o încurcătură de speculaţii sociologice, psihologice şi artistice, ci să încerc să dezvolt înţelegerea contribuţiei distinse pe care arhitectura o poate face în definirea spaţiului (common ground) al oraşului. Tema aleasă este un act deliberat de rezistenţă în faţa imaginii arhitecturii ce reiese din prea multe proiecte ale unor talente individualiste, imagine propagată de media zilelor noastre. Vreau să promovez ideea că arhitectura este în totalitate conectată, intelectual şi practic, şi împarte concepte, influenţe şi intenţii comune. [3] (Chipperfield)

Spaţiul ce găzduişte Bienala este unul predestinat în opinia lui Chipperfield, Italia rămânând patria spirituală a arhitecturii. Aici se poate înţelege în întregime importanţa edificiului nu ca spectacol individual, însă ca manifestare a valorilor colective şi ca scenariu al vieţii cotidiene. Acest sens tangibil al contextului şi al istoriei ne aminteşte că lumea noastră construită este o mărturie a evoluţiei continue a limbajului architectonic şi un instrument esențial pentru înţelegerea noastră a lumii care ne înconjoară.

Asemenea presupuneri m-au inspirit să orientez această Bienală spre tematici vizând continuitatea, contextul şi memoria, spre influenţe şi aşteptări comune. M-au făcut să mă concentrez pe aparenta lipsă de legătură între profesie şi societate. […] Sunt interesat de lucrurile în comun pe care arhitectura le împarte, de la condiţiile de practicare a arhitecturii până la influenţele, colaborările, istoriile şi afinităţile care încadrează şi contextualizează munca noastră. Vreau să profit de oportunitatea oferită de Bienală pentru a întări înţelegerea culturii arhitecturale şi să subliniez continuitatea psihologică şi practică care o definesc.[4]

Scopul lui Chipperfield la această Bienală este unul precis, acela de a susţine încă o data comunicarea, dialogul ce îl presupune arhitectura. Dialogurile propuse vor trece bariere ale vârstei, stilului, geografiei şi disciplinei. De asemenea, pot fi identificate şi rolurile critice ale altor părţi ale culturii arhitecturale: mediei, institutelor de cercetare, şcolilor, editorilor, galeriilor, fundaţiilor şi aşa mai departe.

Rezultatul, sper, va folosi orice mijloc disponibil pentru a spune poveşti despre spaţiul comun (common ground) al profesiei şi al oraşului. [5]

Expoziţia concepută de Chipperfield, distribuită pe 10.000 de metri pătraţi în Pavilionul Central de la Giardini şi la Arsenal, conţine 69 de proiecte realizate de arhitecţi, fotografi, artişti, critici şi cercetători. Cei prezenţi sunt în total 119. Chipperfield a declarat că își dorește să le dea participanţilor oportunitatea să-şi explice munca prin intermediul contextului amplu al practicii arhitecturale, nu doar ca o demonstraţie a propriului talent, ci să ne unească în definirea propriilor ambiţii şi responsabilităţi. La Bienală participă 55 de naţiuni, iar anul acesta participă pentru prima oară Angola, Kosovo, Kuwait şi Peru. Cea de-a 13 ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Arhitectură a Bienalei de la Veneţia va include, de asemenea, evenimente colaterale selectate, prezentate de entităţi şi instituţii internaționale care îşi vor prezenta expoziţiile şi iniţiativele în Veneţia în paralel.

Cu siguranţă Bienala de Arhitectură de la Veneţia este un proiect ce se bucură de vizibilitate şi atenţie, ţinând cont de numărul mare de vizitatori ce i-au călcat pragul (14.961 în săptămâna 25-31 octombrie a.c.[6]). Este un eveniment ce joacă un rol important în dinamică culturală internațională, sprijinând cu succes conceptul de comunicare interculturală. Au mai rămas 17 zile, după care se vor trage primele concluzii. Rămâne de văzut dacă rezultatele vor fi cele scontate sau nu. Un lucru este cert: spaţiul cultural internațional primeşte încă un proiect de anvergură ale cărui implicaţii pot fi urmărite pe termen lung.

Despre România la Bienala de Arhitectură de la Veneția puteți citi aici.

[1] http://www.labiennale.org/en/architecture/
[2] http://blog.igloo.ro/bienala-de-arhitectura-venetia-2012/
[3] http://www.archdaily.com/200806/david-chipperfield-announces-%E2%80%9Ccommon-ground%E2%80%9D-as-the-theme-for-the-13th-international-venice-biennale/
[4] http://www.labiennale.org/it/architettura/mostra/13mia/
[5] Ibidem
[6] http://www.labiennale.org/it/architettura/news/02-11.html?back=true