Tocmai ce-mi pusesem mintea cuminte în sertărașe organizate tematic în ceea ce privește teoria artei, istoria, cultura, devenirea unui obiect piesă artistică, instituționalizare etc. și brusc se sparse totul. Nimic nu e cuminte-n lume și, cu atât mai mult, nimic nu e cuminte-n artă. Sau organizat. Sau simplu.
Expoziția lui Tara von Neudorf de la galeria Anaid Art nici nu sparge tiparele, nici nu modifică radical ce gândim noi despre artă. Dar are o complexitate atât de îndelung gândită încât m-a captivat, cu mintea-mpraștiată, gândind pe repede-nainte numai în substantive, fără verb. E greu să organizez în fraze coerente tot ce am înțeles fără să omit anumite aspecte ale artei sale. Sunt îmbinate, din punct de vedere tehnic, elemente din expresionismul abstract (dripping), simbolism, suprarealism, found art etc. Ca alegere a materialelor avem de-a face cu hărți și planșe ilustrate din perioada comunistă și markere colorate, vopsea și, probabil, aracet. Dar ca rezultat m-am confruntat cu un mind-blown atât de fantastic încât n-aș mai fi plecat de acolo: violență, realitatea nevăzută, idei preconcepute, simboluri, metamorfoze, istorie, reinterpretare, manipulare, ascunzișuri, elemente obsesiv repetate, ochii care nu se văd, dar se uită la tine, roșu, haos, negru, stop, distrugerea idolilor, crearea idolilor, industrializare, oameni care nu văd, obsesii, cruci, doctrine și așa mai departe.
Raving History este o expoziție ce prezintă comunismul. Regimul comunist din România, așa cum l-a înțeles și văzut artistul Tara von Neudorf, prin hărțile și planșele din timpul școlii, nu mai are atributele clasice și nici dulcea nostalgie sau încriptarea ideii „că acum e mai bine”, ci este brut, sec, rece și viu, dând cumva sentimentul că poate reveni oricând.
Folosind materialele didactice ale vremii și markere, Tara prezintă nevăzutul: ceea ce era acolo și totuși nu era, pentru că nimeni nu putea sau nu știa să-l vadă. Copii care sunt cuminți și fac tot ce trebuie, chiar dacă plantează copaci în flăcări sau stau lângă o icoană din care șiroiește sânge, care nu văd avioane sau păsări venind amenințător, ci își continuă jocul. Oameni care își cumpără cele necesare într-o lume industrializată forțat și inutil. Cruci pe acoperișurile unor blocuri dreptunghiulare cu mult prea multe ferestre. Și ochi, ochii aceia inserați subtil peste tot ce mișcă, urmărind și tot urmărind.
Iar hărțile sunt un adevărat festin al subtilităților. Istoria era folosită pentru a glorifica sistemul. Toate marile izbânzi ale voievozilor, luptele și sacrificiile veneau doar pentru a încununa un sistem glorios, o culme a existenței, ce se dorea a fi comunismul. Istoria era trunchiată, reinterpretată și nicidecum supusă ăntrebărilor și cercetărilor. Răscoalele, războaiele deveneau momente-cheie pentru că prezentau munca poporului pentru un viitor mai bun. Dar cruzimea lor era uitată și ignorată, țelurile care nu conveneau partidului eliminate din context. De aici, hărțile stropite violent cu vopsea, cu imagini-cheie ale istoriei, într-un haos din care nu mai poți pricepe bine totul. Și îți rămân întipărite violența actului, ascunderea imaginii, analogii ale istoriei violente relativ ascunse privirii.
Stau și mă gândesc dacă am înțeles ce trebuia, dacă am interpretat greșit, dacă mai erau lucruri ce trebuiau spuse. Dacă ar fi trebuit să calc pe Ceaușescu de la intrare. Ce-i cert e că Raving History de la Anaid Art e o expoziție ce trebuie văzută, gândită, iar Tara von Neudorf are multe de spus și le spune bine.