Liberal Arts a avut premiera în cadrul 2012 Sundance Film Festival, fiind scris şi regizat de Josh Radnor. O poveste despre studenţie, despre responsabilităţi, despre iubire, despre muzică, despre cărţi, despre viaţă. Despre viaţa pe care alegi s-o trăieşti.
Zibby: Have you ever thought about that?
Jesse: About what?
Zibby: How everything in life is basically improvised? There’s no script. We’re just making this up as we go. [1]
Viaţa este rezultatul alegerilor pe care le facem, spune Stephen Covey.[2] De la cele simple, precum aroma cafelei de dimineaţă, până la ce profesie vrem să avem. Nu doar că trebuie să ne gândim bine la ce alegeri facem, ci şi să ştim să ni le asumăm cu maturitate de fiecare dată. Nu putem da vina mereu pe destin sau pe divinitate. Acțiunile noastre nu sunt stabilite de dinainte de către Dumnezeu, din contră. Omul a avut încă de la început libertatea de a lua decizii, adică liberul arbitru. El alege viaţa pe care o trăieşte şi îşi asumă consecinţele, nu doar beneficiile fiecărei alegeri în parte. Aceste idei stau la baza filmului Liberal Arts. O poveste despre studenţie, muzică, iubire, cărţi, responsabilităţi. Despre viaţa pe care alegi s-o trăieşti.
Filmul a avut premiera în cadrul 2012 Sundance Film Festival, fiind scris şi regizat de Josh Radnor, cel care a regizat şi Happythankyoumoreplease (film recomandat de Beatrice). Tot el l-a jucat pe Jesse Fisher, personajul central al poveştii. La cei 35 de ani ai săi, Jesse trăieşte în New York, iubeşte literatura şi limba engleză, dar nu o duce prea bine pe plan sentimental. Într-o zi aparent banală, e sunat de către fostul său profesor de la colegiul din Ohio, Peter Holberg (Richard Jenkins), care îl invită să participe la o ceremonie organizată pentru a marca sfârşitul carierei sale la catedră. Odată ajuns în campus, Jesse rememorează cu nostalgie perioada când era student, iar timpul parcă rămâne pe loc. Aici o întâlneşte pe Zibby (Elizabeth Olsen), o studentă de 19 ani, cu care leagă repede o prietenie. Schimbul de replici dintre cei doi, unul comic, dar profund arătă faptul că deşi Jesse e un visător, e unul asumat.
Zibby: So what was your major?
Jesse: I was English with a minor in History, just to make sure I was fully unemployable. [3]
Cei doi păstrează legătura şi când Jesse se întoarce în New York. Împreună descoperă că au multe lucruri în comun şi se îndrăgostesc unul de celălalt în urma schimburilor de scrisori. La invitaţia lui Zibby, cei doi se revăd în acelaşi campus. Timpul pe care îl petrec unul cu altul scoate la iveală şi alte aspecte ale personalităţii lor, reamintindu-le că există o diferenţă de vârstă notabilă între ei. De pildă, Jesse nu înţelege cum cineva cu intelectul lui Zibby poate citi o carte în care personajele principale sunt vampiri. Astfel, decide să o citească şi el, pentru a putea discuta pe baza cărţii.
Zibby: I liked it. It was fun and stupid. And it passed the time. And it’s not Tolstoy, but it’s also not television. And it made me happy. […]
Jesse: So when millions of people like something, that means it’s good?
Zibby: No, it means millions of people like it. These books make people happy. We don’t always have to be thinking about poli-sci or reading Chaucer […] You think it’s cool to hate things. And it’s not. It’s boring. Talk about what you love, and keep quiet about what you don’t. [4]
Putem judeca o carte după copertă, pentru că este simplu şi la îndemână. Sau putem să o citim, să vedem dacă găsim fie şi o idee demnă de menţionat şi altora. Discuţia lor nu e, însă, doar despre literatură, ci despre alegerile din viaţă în general, despre diferenţele de perspectivă. Ne putem bucura de frumuseţea lucrurilor simple chiar şi atunci când traversăm o perioadă mai dificilă, sau putem să ne întristăm comparând „atunci” cu „acum”.
Acest film este ca viaţa. Presărat cu momente frumoase, comice, dar şi dificile sau triste. Prin discuţiile pe are le are Jesse, atât cu profesorii, cât şi cu studenţii, Liberal Arts naşte mai multe întrebări: despre maturitate şi despre ce putem învăţa în şcoală şi despre ce învăţăm din experienţa proprie.
[1] Zibby: Te-ai gândit vreodată la asta?
Jesse: La ce anume?
Zibby: La cum orice în viaţa asta este, practic, improvizat? Nu există niciun scenariu. Improvizăm pe parcurs. [tr.n]
[2] Stephen Covey (1932-2012) a fost un renumit autor de cărţi motivaționale, expert în leadership, profesor, scriitor și om de afaceri american.
[3] Zibby: Deci, în ce te-ai licenţiat?
Jesse: Literatură engleză şi un atestat în Istorie, să fiu sigur că sunt complet de neangajat. [tr.n]
[4] Zibby: Mi-a plăcut. A fost haioasă şi stupidă. Şi a făcut timpul să treacă. Şi nu-i Tolstoi, dar nu-i nici televizor. Și m-a înveselit. […]
Jesse: Deci dacă unor milioane de oameni le place ceva, înseamnă că e bun?
Zibby: Nu, înseamnă că unor milioane de oameni le place. Aceste cărţi îi fac pe oameni fericiţi. Nu trebuie mereu să ne gândim la ştiinţe politice sau să citim Chaucer […] Ţi se pare mişto să urăşti anumite lucruri. Nu este. E plictisitor. Vorbeşte despre ceea ce iubeşti şi păstrează liniştea despre restul. [tr.n]
