Alex. Ştefănescu vorbeşte frumos în lucrarea sa scrisă sub forma unui Mesaj către tineri despre literatură şi încurajează lectura ca mijloc de autoeducare şi de îmbogăţire spirituală şi intelectuală.

Cărţile care mă fermecau pe vremea când eram copilul care făcea primul pas către citit şi care lua contact cu primele lecţii de la viaţă au fost Poveştile nemuritoare. Cuvândul nemuritor a avut un impact deosebit asupra mea până am realizat, cu regret la acea vreme, că nimic nu e fără de sfârşit.

Însă am avut o lectură favorită la vârsta de nouă ani care m-a schimbat în totalitate. Şi (culmea!) era pe lista unei bibliografii şcolare. Era vorba despre oameni şi magie, despre o realitate cuprinsă într-un glob de sticlă şi pe care trebuia să o scuturi ca să scânteieze. Să fi dat pagină cu pagină pentru ca pantofii roşii să te transporte în lumea zânelor bune şi a vrăjitoarelor malefice. Poate că unii dintre voi şi-au dat seama că vorbesc despre povestea Vrăjitorul din Oz a scriitorului american Lyman Frank Baum.

Uitându-mă înapoi, ştiu că în acea zi de vară, pe o pătură în curtea bunicii, am descoperit cu adevărat literatura. Şi apoi am citit neîncetat. Cărţi recomandate la şcoală sau cărţile pe care le aveam în bibliotecă şi care mă atrageau prin coperţile lor colorate. Ascultam chiar şi povestea lui Păcală la un casetofon vechi. Şi o ştiam pe dinafară.

Literatura mi s-a descoperit într-un mod frumos, natural şi am îmbrăţişat-o ca pe un vechi prieten. Pentru mine, realitatea nu ar putea fi suportabilă fără literatură. Fiecare carte pe care am şansa să o citesc şi care îmi place mă schimbă, îmi răvăşeşte sufletul. Recunosc, nu sunt o mare amatoare de poezii, preferând mai mult proza. Dar am şi poeţi favoriţi ale căror versuri îmi copleşesc lumea. Unul dintre aceştia este Nichita Stănescu, a cărui autenticitate, deşi a scris în perioada României comuniste, a supravieţuit fără să fie gâtuită de cenzura specifică acelei perioade. Ironic este că, în prag de bacalaureat, îl uram. Mă sufocau ascunzişurile poeziilor sale pe care nu aveam timp să le înţeleg (sau mai bine zis să le simt), care nu îmi erau accesibile printre zecile de scrieri obligatorii de învăţat din programă. Şi sunt sigură că, din păcate, au fost mulţi alţii ca mine şi vor mai fi generaţii după generaţii strangulate de un sistem care îndeasă pe gât literatura fără a încerca să o „vândă” tinerilor într-un mod diferit.

Acesta este unul dintre lucrurile despre care vorbeşte şi criticul literar Alex. Ştefănescu în cartea sa, Mesaj către tineri. Redescoperiţi literatura!, apărută în anul 2014 la editura Curtea Veche Publishing.

Literatura este emoţie, este rama unui tablou în care alegi să te scufunzi. Alegi să crezi ceea ce autorul îţi transmite, deşi ştii de la bun început că realitatea cuprinsă între coperţile unei cărţi sau marginile unei tablete sau ale unui laptop nu este reală. Şi nici nu ar trebui să fie analizată ca fiind reală. Esenţa literaturii este frumosul, scopul său este pur estetic. Şi nimic mai mult.

Riscul dispariţiei literaturii este şi el dezbătut de critic, care pune în lumină argumentul că orice poate fi literatură. SMS-urile pe care cu toţii le scriem aproape zilnic nu sunt legate numai de vremea de afară sau de detalii cu privire la o eventuală întâlnire, nu-i aşa? Există şi mesaje pe care le trimitem persoanelor pe care le iubim sau prin care ne exprimăm suferinţa, bucuria sau recunoştinţa. Luate laolaltă ar putea reprezenta o formă de literatură neconvenţională. Conversaţiile de pe reţelele de socializare intră, din punctul meu de vedere, în aceeaşi categorie. Este adevărat, aşa cum afirmă şi Alex. Ştefănescu, că literatura contemporană românească are nevoie de resuscitare, de încredere şi încurajare a noilor talente pentru a reveni pe linia de plutire pe care se afla înainte de perioada comunistă.

Noile generaţii de scriitori nu sunt, în principiu, superioare celor dinainte. Totul depinde de vârfurile acestor noi oameni, de personalităţile pe care le produc. Dacă reuşesc să le producă! Şi depinde totodată de experienţa cititorilor cărora noii autori se adresează. Novicii în ale literaturii sunt extrem de uşor de cucerit cu fraze simpliste şi uşor de interpretat, pe când cei experimentaţi au nevoie de artificii literare mult mai dibace pentru a cădea în plasa ficţiunii.

Proza de calitate se va diferenţia întotdeauna de cea ieftină şi fără viaţă. Va urca pe o treaptă superioară prin capacitatea scriitorului de a pune într-o poveste acele acţiuni şi situaţii concrete şi expresive care oferă cititorului impresia că în spatele vorbelor aşternute pe hârtie pulsează viaţa. Ceea ce contează cu adevărat este, în final, nu emoţia investită într-un text de cel care o scrie, ci emoţia provocată celui care o citeşte.

Robul o scrie/Domnul o citeşte spunea Arghezi caracterizând cu modestie statutul unui scriitor. Alex. Ştefănescu discută acest vers transpunându-l în realitatea cotidiană. Diferenţa dintre epoca lui Arghezi şi lumea în care trăim astăzi este că atunci pătura intelectualităţii era cu adevărat consumatoare de literatură. Azi – şi cunosc extrem de multe exemple –unii tinerii preferă să vadă ecranizarea romanului Anna Karenina decât să se mai obosească să citească sute de pagini. Alţii habar nu au cine este Anna Karenina şi nici nu îi interesează să ştie. Ceea ce este şi mai grav.

Mai departe, criticul vorbeşte în detaliu despre literatura românească, realizând o cronologie a manifestării acesteia: extrem de înfloritoare în perioada „marilor clasici”, în interbelic şi în perioada predecesoare anului 1947, va fi, în cea mai mare parte, zdrobită de ceea ce istoricii numesc Cortina de Fier.

mesaj-catre-tineri

Intelectualitatea, periculoasă pentru un sistem de guvernare paranoic şi limitat de propria ideologie, a fost înlăturată prin încarcerarea oamenilor de cultură, a profesorilor, a scriitorilor şi a multor oameni de valoare ai României. Dar, în ciuda acestor crime, au existat şi supravieţuitori. Iar în 1989, când lemnul rece al comunismului a fost ridicat de pe cuvintele scriitorilor, îngustate şi flagelate de cenzură, sub el s-au descoperit nu numai coropişniţe şi viermi, ci şi opere de valoare care au rezistat eroic pentru a nu lăsa tinerele generaţii să le uite povestea impusă de istorie.

Titlu: Mesaj către tineri. Redecoperiţi literatura!
Autor: Alex. Ştefănescu
Editură: Curtea Veche
An: 2014
Pagini: 128