Nu știu dacă am nimerit în cel mai potrivit moment în biroul Mariei Rotar pentru interviul pe care urma să mi-l acorde. Spun asta pentru că ne aflăm în prag de Teen-Fest, iar telefoanele și mail-urile vin în cantitate dublă. Însă ea este înarmată cu zâmbete și răbdare, iar faptul că iubește ceea ce face nu este greu de observat. I-am răpit câteva minute dintr-o zi de vineri, iar la finalul interviului avea trei apeluri nepreluate.

 

În jurul cărui concept a fost gândit Teen Fest anul acesta?

Teen Fest este primul festival targetat foarte precis pentru adolescenți, gândit și conceput pentru ei. Lipsea cu desăvârșire din peisajul cultural al Capitalei un atfel de eveniment. L-am făcut pentru ca tinerii să poată să aibă o alternativă la cotidian, la tot ce înseamnă viața lor de zi cu zi, cuprinsă între lumea virtuală care le mănâncă atâta energie și școala care probabil îi apasă și îi stresează suficient de mult. Am încercat, pe de-o parte, să adunăm în fiecare ediție a festivalului o sesiune cu spectacole care să-i intereseze direct, fie prin limbaj, fie prin tematică. Avem spectacole care în general tratează subiecte de familie, povești de la școală, prima iubire, prima dezamăgire, toate chinurile pe care le înfruntă tinerii din ziua de azi din partea școlii sau societății.

Mai este și partea prin care încercăm să le dăm niște produse mai consistente. Avem o secțiune în festival anul acesta, Reborn Classic, în cadrul căreia texte mari în dramaturgie le-am adus într-o interpretare oarecum nouă. Sunt de obicei abordate de regizori tineri și atunci limbajul este unul inovativ.

Atunci când vor vedea în program Hamlet, reacția ar fi Shakespeare, să nu mai aud, că mi l-a povestit profa de română. Dar vor fi surprinși. De cele mai multe ori, toate mijloacele tehnice, de comunicare, sunt inovative. Avem un Hamlet cu video mapping, cu holograme, cu sound surround. Și Jocul de-a Vacanța tot așa, cuprinde foarte multe elemente de multimedia, proiecții uriașe, decoruri noi. Să nu se aștepte la lucruri prăfuite, costume de epocă. Reborn Classic înseamnă recitiri în cheie modernă, în limbaj accesibil, a unor texte mari.

Cât de importantă e reinterpretarea textelor de clasice?

Foarte. Pentru că greu îi mai convingem pe tineri să citească un text dramatic. Și-au pierdut exercițiul acesta. Și atunci le prezentăm un text clasic care își păstrează esența, tematica, conflictele, dar pe înțelesul lor. Cred că este mare lucru să înțelegi, după ce vezi un spectacol, o altă lume.

Care este atmosfera din backstage-ul Teen Fest?

Agitație mare, în sensul în care așteptăm o mulțime de tineri despre care știm că sunt pretențioși și nu au exercițiul spectacolului și nici răbdarea necesară. Trebuie să-i captezi de la început, și atunci am încercat, în primul rând, să găsim spectacole cool, spectacole care se adresează lor. În al doilea rând, felul în care arată programele, fluturașii, toate viu colorate, totul emană dinamism, energie, bună dispoziție, am încercat să nu-i îndepărtăm de la început, zicând vor să ne culturalizeze cu forța. Oricum se întâmplă foarte des ca școlile sau diriginții să inițieze apropierea de un festival sau de venitul la teatru. Noi încercăm să-i câștigăm, să vină după aceea singuri. Aceasta este miza noastră, și este una destul de ridicată.

Am văzut niște tineri în fața teatrului, ce pregătesc?

Avem patru trupe de teatru de liceu. Sunt trupe din Lazăr, Coșbuc, trupe mixte, care pregătesc împreună cu un regizor consacrat și patru muzicieni niște spectacole, performance-uri.  Cântă, dansează, recită Shakespeare. Evenimentele lor se vor desfășura la Piața Universității, în parcul IOR, la Moghioroș, în Parcul Tineretului, pe Lipscani. Ei pregătesc aceste momente artistice care se bazează pe interacțiune directă cu publicul. De mai mult de o săptămână tot repetă.

Această secțiune de performance există pentru a-i implica. Ei nu mai sunt doar simpli spectatori, ci pot să își creeze spectacolul lor, pe limba lor, cu mijloacele lor, cu gândurile lor. Regizorii și muzicienii îi ghidează doar. Ei sunt cei care personalizează fiecare act artistic în parte.

Este foarte importantă această încurajare a puterii creative a tinerilor.

De asta suntem aici! Absolut! Este dovedit faptul că sunt generații foarte conectate la tot ce este prezent. Și accesul ușor la lumea virtuală îi ajută să fie tot timpul proaspeți, să aibă informații din foarte multe părți. Cred că trebuie le creăm tot timpul circumstanțele de a-și canaliza aceste informații și energii într-un sens creator. Sunt convinsă că pot.

Am făcut parte dintr-o generație în care profesorii te îndemnau să scrii verzi și uscate, ca un exercițiu de auto-cunoaștere și exorcizare a unor probleme, dezamăgiri din viața de zi cu zi. Sunt convinsă că se întâmplă și acum. Dovadă stau trupele de teatru care își scriu de multe ori scenariile, trupe premiate și răs-premiate care au reușit ca din cotidianul lor să desprindă și să pună în pagină niște lucruri care ne surprind și pe noi, cei mai trecuți prin viață.

Care sunt lucrurile de neratat în festival?

Selecția este una foarte reușită anul acesta. Avem multe spectacole care vin din țară, de exmplu de la Piatra Neamț, spectacolul lui Vlad Cristache, Orașul ascuns, din Iași, Bobi Pricop cu Pisica Verde, de la Baia Mare avem Columbinus-ul lui Horia Suru. Sunt spectacole  cu actori tineri, făcute de regizori tineri, într-un limbaj tineresc, modern, în teatre instituționalizate, adică sistem profesionist. Atunci, eu zic că sunt de văzut.

Majoritatea poveștilor îi privesc direct pe tineri, de exemplu Teen Spirit este făcut pe un scenariu scris chiar de cei 18 interpreți, împreună cu regizorul și scenograful.

iHamlet, de exemplu, păstrează de la Shakespeare personajul, H, care se confruntă cu aceleași probleme cu care se confrunta Hamlet-ul de acum 400 de ani. Probleme cu mama, cu tatăl inexistent, cu prietenul cel mai bun, cu iubita. De aceea spuneam că sunt povestite într-un limbaj actual. În piesa aceasta sunt niște video mapping-uri fabuloase. Și nu numai.

Trebuie să vorbim pe limba tinerilor, așa ajungem la ei.

Cel mai drag stagiu al unui proiect?

Cred că repetițiile sunt cele în care mă regăsesc cel mai mult. Am semnat regia câtorva spectacole și cred că relația care se naște în timpul repetițiilor între actori și regizor este specială. E un drum pe care îl faceți împreună și descoperi lucruri pe care nici nu ți le-ai imaginat.

O experiență decisivă în carieră?

Libertatea pe care mi-o oferă job-ul meu actual. Faptul că ocup o funcție de direcție artistică îmi oferă libertatea de a visa la proiecte pe care altfel nu le-aș fi putut face nicicând. Aici găsești oamenii și suportul financiar și posibilitatea de a face festiavluri, spectacole mari, montări mari cu artiști importanți. Îți prilejuiește întâlniri cu fel de fel de actori pe care poate altfel nu i-ai fi întâlnit.

Mai este întâlnirea cu spectatorii. E fabulos cum reacționează fiecare în parte la ce le propui tu. Să vezi tinerii că merg acasă și spun părinților te rog să te duci la spectacol pentru că ai să înveți, în sfârșit, cum să te porți cu mine. Am primit o scrisoare de la o mamă care ne-a spus acest lucru. Înseamnă că nu lucrăm degeaba. Luptăm în direcția cea bună, sunt lucruri care ne dau curaj.