Cu Fulvia Folosea, o actriță tânără pe care o puteți vedea în piesa Cockoși la TNB, am stat de vorbă despre artă, meserii făcute cu drag și vise.
În ultima vreme (sau cel puțin așa mi se pare mie) văd din ce în ce mai multe inițiative teatrale. Fie că vorbim despre festivaluri mai noi sau mai vechi, fie că vorbim despre noi piese de teatru puse în scenă de actori tineri, se pare că arta dramatică a ieșit din nou la lumină.
Eu sunt un om optimist şi spun cǎ e loc de artă în România de astăzi. Nu îmi pot imagina țara asta fără artă. Ar rămâne doar jocurile politice şi asta nu a fi tare bine. În Bucureşti lumea merge la teatru, aşa ca există apetit pentru măcar acest tip de artă.
Nu sunt vorbele mele, ci ale Fulviei Folosea, actrița în vârstă de aproape 27 de ani pe care vă propun să o cunoaștem prin intermediul discuției noastre. Spune că dacă ar fi să întâlnească un dramaturg celebru l-ar alege pe Tennessee Williams și l-ar ruga să scrie o piesă despre ea, cu un rol cel puțin la fel de bun ca Maggie din Pisica pe acoperişul fierbinte. Explicația o puteți găsi în rândurile următoare, pe care Fulvia vă recomandă să le citiți ascultând melodia Take five a lui Dave Brubeck.
Fulvia Folosea a absolvit în 2011 Facultatea de Teatru și Televiziune, secția actorie, clasa Miklos Bacs. Întâmplarea face ca și regizorul Horia Suru să fie absolvent al aceleiași clase, însă în generația din 2008, cei doi cunoscându-se mai bine într-un proiect de vară în Franța, Euroculture, unde au și jucat împreună. În prezent colaborează pentru piesa Cockoși, pe care o puteți vedea la sala mică a Teatrului Național din București.
Cockoşi e despre iubire. Se îmbină comicul cu tragicul. Mie asta mi se pare rețeta perfectă a unui spectacol. Cockoşi e un spectacol viu care te trimite acasă cu întrebări. Un spectacol care nu te lasă cu nimic după e unul care nu ar trebui să se joace, şi din nefericire Bucureştiul e plin de astfel de exemple, spectacole care nu îți spun nimic. Aşadar Cockoşi e diferit, provoacă. E complex, situațiile sunt neaşteptate, e cu răsturnări de situație şi surprize. După fiecare spectacol jucat pȃnă acum, cineva a relaționat într-un fel sau altul, cu măcar un personaj sau o situație.
Tatăl său, profesor de matematică și un pasionat cititor, este cel care i-a ales numele în urma lecturilor sale. Deși Fulvia a urmat cursurile de matematică-informatică ale Colegiului Național „Andrei Șaguna” din Brașov, la finalul liceului a decis că cea mai bună opțiune pentru ea este cea în lumea artei.
A fost oarecum o combinație între „teatrul m-a ales pe mine și eu am ales teatrul”. Am făcut în clasa a VI-a, la orele de limba română un exercițiu, ca să înțelegem mai bine opera „Dl. Goe”. Era vorba de un proces în care Goe era judecat. Nu am jucat nimic, aşa că mi-am inventat un personaj, Reporterul, şi mi-am jucat rolul bine, am considerat eu atunci. Aici a fost alegerea conştientă. Dar meseria m-a ales de mult să-i slujesc. De mică făceam tot felul de spectacole, cu prietenii mei, în care performam în fața blocului sau în fața părinților noștri.
A jucat diverse roluri de-a lungul carierei sale, acestea fiind răsplătite cu numeroase premii, printre care Cel mai bun spectacol pentru The H(eden) Garden în cadrul Galei Hop 2011 sau Cea mai bună interpretare feminină în cadrul Bucharest Fringe Festival 2014 pentru rolul W din spectacolul Cockoși. Surse de inspirație pentru aceste interpretări?
Mă inspir din lumea din jurul meu şi din cum îmi doresc să fie lumea, mă inspir din frumos, dar şi din urât. Îi admir în primul rând pe toți partenerii mei de scenă, de vȃrste mai înaintate, sau de-o seamă cu mine. Am norocul de a juca în spectacole alături de mari actori ai teatrului românesc care mă inspiră şi mă măgulesc de fiecare dată cu felul lor de mă a trata, de a mă provoca scenic. Savurez şi învăț din orice serial (de exemplu Breaking Bad), spectacol sau film bun.
A participat la o serie ateliere de teatru și cursuri de pregătire. Într-un interviu mai vechi mărturisea că a plecat la București în timpul liceului, fără știrea familiei, pentru a o vedea pe Oana Pellea:
Mi-am dorit enorm să o văd pe Oana Pellea, aşa că am chiulit de la ultimele două ore şi m-am dus la conferința de presă pe care o avea cu studenții de la Facultatea de Litere. Am vorbit la final puțin, nu mai țin minte ce i-am spus şi ce mi-a spus, apoi am fugit la tren şi m-am întors la Braşov. M-a făcut extrem de fericită mica mea excursie.
Am vorbit și despre actoria de film, deși spune că experiența ei în acest domeniu este limitată.
Am jucat mai în reclame, aşa că nu pot să spun că aş fi o expertă în actoria de film. Cred că trebuie să înveți să găseşti măsura potrivită pentru amândouă, astfel încât să poți juca minimalist în film şi să poți juca şi pentru omul din rândul 17 la Sala Mare, iar în ambele cazuri cei ce te privesc să te creadă şi să intre în poveste cu tine. Îmi place deopotrivă să joc în spații mici, şi intime, dar şi în săli mari.
În încheiere, mi-am făcut un obicei din a-i ruga pe interlocutorii mei să le dea un sfat sau un îndemn tinerilor care ne citesc, așa că am rugat-o și pe Fulvia același lucru:
Dragi tineri, urmați-vă visele, alegeți-vă o meserie care să vă placă şi să vă facă fericiți, indiferent de obstacolele care vor apărea în calea voastră! Şi mergeți la teatru să vă bucurați sufletul!
Tatăl Fulviei o încurajează să încerce să scrie și piese de teatru și, deși nu a vrut să ne spună mai multe, lucrează la textul pentru un nou spectacol. Asta ne arată că încă se mai poate visa, nu?
O puteți urmări pe Fulvia Folosea în piesa Cockoși pe 13 iunie la Sala Mică a Teatrului Național din București.
foto 1: spectacolul Cockoși, foto Bogdan Bobocescu
foto 2: Teatrul Național din București