Orizont, în regia lui Marian Crișan, este o adaptare liberă după nuvela Moara cu Noroc a lui Ioan Slavici. Premiera mondială a avut loc la unul dintre cele mai prestigioase evenimente cinematografice, Tallinn Black Nights Film Festival, iar în România veți putea vedea filmul începând cu 12 februarie.

Orizont spune povestea unui cuplu, Lucian și Andra (András Hatházi și Rodica Lazăr), care se mută din Turda undeva în munții Apuseni, pentru a se ocupa de gestionarea pensiunii Orizont – de unde vine și numele filmului. Lucian este bucătar, iar Andra, împreună cu o mică echipă de angajați, se ocupă de cazări și de servirea în restaurant. Împreună cu ei vin și copilul lor (Vlad Corb) și mama Andrei (Maria Seleș).

Începutul filmului rămâne fidel nuvelei, bătrâna prevestind oarecum dezastrul. Ea se arată nemulțumită de achiziționarea localului ascuns în munți, însă cuplul îi inhibă orice tentativă de comentariu negativ. Refuzul acesteia de a accepta noua viață este luat drept încăpățânarea omului bătrân de a se adapta unor noi situații.

Ceea ce perturbă, iar apoi distruge liniștea acestor oameni care vor să trăiască cinstit este apariția antieroului, Zoli (Zsolt Bogdán). Figura acestuia este introdusă treptat, mai întâi de Adi (Emilian Oprea) și alți câțiva pungași care nu-și plătesc consumația, spunând că o va plăti Zoli, șeful lor, dar și de jandarmii care după ce mănâncă la pensiune întrebă dacă acesta a trecut pe acolo. Lucian află abia mai târziu cine este enigmaticul Zoli, care, atunci când vine la Orizont, se prezintă începând prin clasicul Știi cine sunt eu?.

Începe apoi o luptă tăcută între Lucian și Zoli, avantajul aparținându-i celui din urmă. Susținut de influența sa în mafia tăierii lemnelor, acesta nu are nicio ezitare în intruziunea pe care o exercită asupra familiei. Relația dintre Andra și soțul ei se șubrezește, iar Lucian ajunge treptat un fin observator al propriei degradări. Acesta nu dorește să ia parte la afacerile și minciunile lui Zoli, însă se simte amenințat și crede că este spre binele lui și al familiei să nu se opună cererilor corupte.

Diferențele tot mai vizibile dintre Lucian și Andra se transpun în mediul vizual printr-o scenă simbolică, în care cei doi se află în mașină, iar bărbatul oprește la semnalul roșu al semaforului de dinaintea căii ferate, deși trenul nu se află încă în apropiere. Andra îl presează pe soțul ei să continue drumul, să trecă pe roșu, însă acesta spune că așa ceva nu se face. Acesta este momentul în care Lucian începe să vadă necesitatea de a scapa de sub vraja lui Zoli, însă indiferent de încercările sale, rezultatul este insignifiant.

The Hollywood Reporter semnează una dintre recenziile acestui film, atribuind calități hitchcockiene suspansului din Orizont. Este apreciată și imaginea semnată de Oleg Mutu, datorită modului prin care aceasta suține și intensifică atmosfera filmului. Peisajul, captat într-un mod remarcabil, marchează intimitatea și misterul munților și taie orice fel de conexiune cu spiritul orașului. Muzica a fost compusă special pentru Orizont de către Cristian Lolea și completeză excelent tumultul și angoasa ce se formează în derularea narațiunii filmice.

La proiecție, am avut plăcerea ca în sală să fie prezenți atât Marian Crișan, cât și Emilian Oprea, care s-a remarcat anul trecut în rolul principal în filmul De ce eu?. Întrebat de ce a ales Orizont drept numele filmului, Marian Crișan a spus că nu aceasta a fost prima variantă și că printre opțiunile preferate se număra Liniștea colibei, una dintre replicile Mariei Seleș. A ales totuși un nume scurt, cel al pensiunii, considerând că e cel mai reprezentativ. Emilian Oprea s-a declarat încântat de faptul că a avut ocazia să lucreze cu András Hatházi și Zsolt Bogdán, cât și cu ceilalți membri ai distribuției.

Despre finalul filmului nu vreau să vă spun decât că acesta are loc în noaptea de Înviere, iar „a lua lumină” capătă cu totul altă semnificație decât cea cu care suntem obișnuiți, fiind un exemplu remarcabil al diferenței dintre sacru și profan.