Luca Istodor este voluntarul anului la secțiunea drepturile omului a Galei Naționale a Voluntarilor, pentru activitatea sa remarcabilă în asociația Accept.

Am ajuns la Tucano cu zece minute înainte de ora întâlnirii, cu ochelarii încă aburiți, și am deschis o carte. Luca Istodor a apărut gâfâind după vreo douăzeci de minute, roșu la față și semiplouat, și și-a cerut scuze pentru că m-a făcut să aștept: venise pe jos. Am observat că și el avea ochelarii aburiți. Am avut mare noroc că l-am prins pe Luca în România, cu doar câteva zile înainte să plece înapoi în Statele Unite ale Americii.

Cu Luca Istodor voiam să fac un interviu de ceva vreme, iar atunci când mi s-a propus să scriu un articol despre unul dintre câștigătorii Galei Naționale a Voluntarilor, am știut că este momentul potrivit. Luca este un om super și nu doar pentru că este directorul unui festival de film care se numește chiar Super, ci pentru tot ceea ce face în general. Este anul întâi la Harvard (SUA), unde se specializează pe film și studii de gen, iar de curând a fost ales voluntarul anului la secțiunea drepturile omului pentru activitatea sa remarcabilă în asociația Accept.

Existau două premii, premiul publicului, pentru care trebuia să îți pui toate cunoștințele și toți prietenii să te voteze, lucru pe care am încercat să-l fac, și premiul oferit de juriu pentru fiecare categorie în parte. Am fost al treilea ca număr de voturi, deci nu am câștigat aici, am avut în jur de două mii, dar cred că a fost totuși un rezultat onorabil. M-am bucurat într-un fel că nu am primit premiul pentru popularitate, ci pentru ceea ce am realizat până în prezent.

Luca e îndrăgostit de Chai Latte-ul de la Starbucks, are o pasiune inexplicabilă pentru The Rocky Horror Picture Show și este gay. De când a descoperit acest lucru, a început să scrie constant, o bună perioadă, pe blogul său cel mov, despre implicațiile de a fi gay în relațiile cu familia și prietenii, despre cultura LGBT și despre „chestiile gay de bază”, așa cum a denumit el una dintre rubricile site-ului. Scrie din când în când și pentru diverse publicații. În general, pentru a-i ajuta pe alții ca el să scape de frici și de prejudecăți.

Îmi plac oamenii mov, și asta nu înseamnă neapărat oamenii gay, ci orice persoană deschisă, tolerantă, care poate să accepte că suntem cu toții diferiți. Blogul a fost făcut în speranţa că pe cineva interesează cum gândesc şi că poate va ajuta pe cineva, la un moment dat, să fie mai încrezător legat de cine este cu adevărat sau să se accepte. E plin de chestii colorate şi drăguţe, dar şi de lucruri serioase atunci când este cazul.

A renunțat însă acum ceva timp la blogul lui pentru că a simțit că nu este suficient. L-am întrebat ce părere are despre blogosfera românească LGBT, moment în care a râs, trecându-și mâna prin cârlionții care până nu demult erau albaștri:

Este cam inexistentă, ce-i drept, dar nu știu ce s-ar putea face în această privință. La un moment dat, nu știi ce să mai scrii. Acoperi toate subiectele. Cât să scrii despre drepturile omului și gay? Oricum, dacă un adolescent este nesigur în privința orientării sale și are nevoie de sprijin, comunitatea Acccept îl poate primi cu brațele deschise. Eu așa am făcut.

interviu luca istodor

Așadar, următorul pas a fost voluntariatul la Accept. Luca a mărturisit că la început nu știa cum merg lucrurile, era puțin ciudat, trebuia să vină fiecare cu inițiativa sau dorința de a se implica în ceva. Nu i-a luat mult până să-și contureze ideile și să lanseze platforma Queero, care în prezent a ajuns să aibă zeci de articole publicate și voluntari colaboratori.

Luca vorbește rar, calculat și de cele mai multe ori nu își schimbă tonalitatea vocii. După fiecare întrebare își punea mâna sub bărbie și contempla preț de câteva secunde la un răspuns care să îl mulțumească. Apoi, mai lua o gură din Caffè Latte-ul rămas în ceașcă.

I-am zis că sunt mulți oameni care sunt de acord cu homosexualii atâta timp cât nu apar în public sau le invadează spațiul personal. Vorbim totuși de un nivel de acceptare sau cel puțin de un progres?

Câteodată simt că gândesc în stereotipuri și încerc să mă schimb, dar evident, schimbarea necesită timp. Așa este și în cazul de față. Apreciez când cineva face un efort, dar dacă accepți pe cineva, trebuie să îl accepți până la capăt, nu să pui condiții.

A convis-o pe mama lui să se alăture grupului de suport dedicat părinților persoanelor LGBT, Rainbow Families, aceasta fiind printre primii participanți. Luca s-a implicat mai departe în organizarea întâlnirilor grupului și în promovarea acestuia, mai ales în rândul colegilor săi de liceu.

La un moment dat, mama unui prieten a sunat-o pe mama mea pentru a-i spune că și fiul ei este gay și că ar vrea să participe și ea în activitățile asociației, ceea ce a fost super.

Părinții s-au implicat de asemenea în proiectele sale, susținându-l la Bucharest Pride 2015 și apărând chiar în materialele de promovare. Și nu se vor opri aici, căci de curând s-a dat drumul la înscrieri pentru cea de-a patra ediție a festivalului de film Super care va avea loc între 19 și 22 mai.

Chiar dacă momentan este la mii de kilometri distanță, pe un alt continent, Luca deja a încheiat câteva sponsorizări și se pregătește să aducă noutăți pentru această ediție, întrucât consideră că festivalul a luat cu adevărat amploare.

Anul trecut, Super a picat fix de ziua mea. Echipa m-a surprins. La sfârșitul unei ecranizări, au pus „la mulți ani ” pe fundal și mi-au adus tort. A fost un moment pe care nu îl voi uita prea curând.

După ce am stat la povești, l-am rugat la final să se descrie în trei cuvinte. El nu a știut ce să aleagă, așa că am ales eu: un om super.

Gala Națională a Voluntarilor este un eveniment anual care își propune să recunoască și să premieze meritele voluntariatului la nivel național. Competiția este organizată de către Federația VOLUM – Federația Organizațiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România. Mai multe informații puteți găsi pe pagina competiției și pe pagina Federației.

surse foto: arhiva personală a lui Luca Istodor