Inspirat dintr-o poveste reală, The Finest Hours (The Finest Hours: Furtună Extremă) aduce în prim-plan evenimentele din 18 februarie 1952, ziua în care a avut loc o incredibilă operațiune de salvare realizată cu o barcă de dimensiuni mici.
Bazat pe fapte reale și inspirat din cartea cu același nume, filmul The finest hours urmărește evenimentele din 18 februarie 1952, când o furtună violentă a lovit Coasta de Est a regiunii New England. Două vase petroliere au suferit daune majore, amenințând astfel viețile echipajelor. Primul vas declarat avariat a fost Fort Mercer. Atunci când s-a aflat că și cel de-al doilea, Pendleton, s-a rupt în jumătate, disponibilitatea echipelor de salvare era prea mică, iar singura variantă a fost trimiterea unui grup de patru persoane într-o barcă de lemn de dimensiuni mici.
Căpitanul echipei de salvare, Bernie Webber, interpretat de Chris Pine, este obligat să își folosească cunoștințele despre mare, precum și instinctul, atunci când busola bărcii se pierde printre valuri. Mânat de un puternic simț de datorie, Bernie refuză orice inițiativă a colegilor săi de a se întoarce fără echipa vasului petrolier. Într-un interviu, Chris Pine spune despre personajul pe care îl interpretează că acesta se simte oarecum obligat să se implice într-o astfel de operațiune pentru că, spre deosebire de tatăl și frații săi, el nu a servit pe front în cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, el simte că este de datoria sa să plece în această expediție și să își dovedească calitățile și competența, cu riscul vieții sale.
În același interviu, Casey Affleck, care îl interpretează pe Ray Sybert, spune despre personaje că sunt unele simple, ghidate după niște valori clare, în concordanță cu timpurile trăite. Ray Sybert este cel care reușește să mențină echipajul în viață până la venirea salvatorilor. Datorită faptului că vasul a fost rupt în jumătate de puterea mării, lăsând nava fără cârmă, Sybert propune construirea alteia. Cu ce a avut la îndemână, acesta a reușit să folosească resursele în mod înțelept, ceea ce a dus la câștigarea de timp prețios.
Filmul are un ritm alert, cel puțin în secvențele de pe mare. Muzica se potrivește perfect imaginilor ce întruchipează catastrofa din 1952, ducând chiar cu gândul la ecranizările cu teme postapocaliptice. Ceea ce nu a reușit regizorul acestei producții, Craig Gillespie, să facă a fost să dea un sens, o justificare poveștii de dragoste dintre Webber și Miriam (Holliday Grainger). Cadrele cu iubita înlăcrimată reprezintă mai mult un balast decât ceva ce ajută la dezvoltarea firului narativ. Poate fi vorba despre reticența mea față de scenele de dragoste, însă am considerat mai important să văd operațiunea de salvare și lupta pentru supraviețuire decât iubita care așteaptă pe mal. Filmul este unul biografic și nu contest importanța relației dintre cei doi, însă nu i-am văzut relevanța în furtuna propriu-zisă. Nu gândul că se va întoarce la Miriam a fost ceea ce l-a salvat pe Webber, ci instinctele și priceperea cu care a abordat situația, iar dacă Miriam a avut vreun rol în lupta sa, filmul nu a reușit să o demonstreze.
Recomand vizionarea acestui film în varianta IMAX. Cum spune și reclama de la început, nu numai că te uiți la film, ci și faci parte din film. The Finest Hours este aproape ca o cursă în parcul de distracții. Dinamica foarte accentuată este, practic, ceea ce creează tensiunea, suspansul, starea de agitație. Vrei să vezi imediat dacă valul care tocmai ți-a trecut prin față i-a înghițit pe Ray Sybert și echipa lui, dacă mica barcă de lemn a lui Webber este intactă, dacă toată lumea este teafără. Se creează astfel o necesitate ce ține privitorul cu sufletul la gură.
Tema principală a filmului poate fi dedusă chiar din afișul oficial, al cărui mesaj este Ori trăim cu toții, ori murim cu toții. Baza pe care s-a construit narațiunea este munca în echipă. Aceasta este ceea ce a permis, în ultimă instanță, incredibila salvare. Pe lângă importanța cooperării, mai sunt subliniate spiritul de datorie și încăpățânarea de a nu renunța indiferent de riscurile implicate. Cei care formează echipa de salvare sunt niște oameni cu puțină experiență pe mare, însă cu un dezvoltat simț al conștiinței și al datoriei față de camarazii aflați în pericol. Marinarii experimentați l-au sfătuit pe Webber să se prefacă doar că pleacă spre Pendleton, deoarece misiunea în sine ar fi una sinucigașă. Însă valorile lui Bernie sunt altele, acesta ignorând orice urmă de neîncredere.
Un film despre sacrificiul de sine, despre loialitate și spirit de echipă, The Finest Hours este un roller coaster al emoțiilor, în care elementul vizual susține din toate punctele de vedere tragismul și ritmul evenimentelor. Fiind inspirată dintr-o poveste adevărată, această ecranizare aduce în prim-plan evenimentele unei zile care din fericire s-a încheiat mai bine decât oricine s-ar fi putut aștepta. Rămâne să dezbatem care este cel mai chipeș: Chris Pine sau Casey Affleck?