de Liviu-Mihail Iancu

Efecte ale migraţiei romilor din România în afara ţării: îmbunătăţirea condiţiei femeilor în comunităţile rome

Introducere

În ultimul deceniu, migraţia romilor din România în diferite state occidentale a beneficiat de o acoperire mediatică extinsă deoarece fenomenul a fost cauza unor numeroase tensiuni în ţările de destinaţie, dar şi între guvernele acestora şi guvernul român. Percepţia migraţiei a fost una preponderent negativă, atât în societăţile occidentale, cât şi în cea românească. În vestul Europei, fenomenul a fost asociat creşterii infracţionalităţii şi a „turismului pentru avantaje sociale” (welfare tourism), în timp ce în România a generat reacţii negative la adresa minorităţii rome, fundamentate pe afirmaţia că aceasta afectează percepţia generală a celorlalţi europeni asupra românilor.

Dincolo de acest cadru în tuşe sumbre, migraţia romilor din România în vestul Europei prezintă o serie de avantaje pentru comunităţile şi indivizii aparţinând etniei rome, fapt care poate aduce o contribuţie semnificativă la eforturile de integrare a lor în societatea europeană. Această observaţie s-a constituit în fundamentul unei cercetări întreprinse împreună cu Emanuela Ignăţoiu-Sora pe parcursul anului 2015, în cadrul proiectului „Aspecte pozitive ale migrației: femei rome și meșteșugari romi ca agenți ai schimbării”, finanţat printr-un grant al Spaţiului Economic European (SEE).

Cercetarea s-a concentrat asupra efectelor pe care migraţia romilor din trei localităţi din judeţul Gorj în Norvegia, dar şi în alte ţări scandinave, le are asupra comunităţilor din care fac parte şi, în special, asupra femeilor. Ipoteza principală pe care am intenţionat să o validăm sau să o infirmăm a fost dacă experienţa dobândită în cursul migraţiei şi modificările generale pe care migraţia le creează în rândul comunităţilor de romi au ca efect emanciparea femeilor din aceste comunităţi şi transformarea lor în actori sociali importanţi.

Acestui obiectiv principal i-au fost subsumate obiective secundare precum: delimitarea şi stabilirea caracteristicilor grupului de femei implicate în fenomenul migratoriu, investigarea caracteristicilor migraţiei (frecvenţă, destinaţii, rute, filiere legale sau ilegale), identificarea percepţiilor romilor şi, în special, a femeilor rome relative la efectele migraţiei asupra propriilor comunităţi.

Stadiul cercetării. Metodologia utilizată

Cercetarea migraţiei romilor din România în Norvegia şi în alte ţări scandinave se poziţionează din punct de vedere epistemologic la intersecţia a trei arii de cercetare din domeniul larg al ştiinţelor sociale: studiile privind minorităţile (minority studies), studiile privind migraţia/mobilitatea umană (migration/mobility studies) şi studiile de gen (gender studies).

Ca urmare a specificului cultural al minorităţii rome din estul Europei, pentru care mobilitatea sub diferite forme poate fi considerată o caracteristică măcar la nivelul percepţiei, dacă nu şi în realitate, s-a constituit deja o direcţie de cercetare prin care este investigată migraţia acestei populaţii din răsăritul continentului către apus. Printre concluziile celor mai recente studii despre migraţia romilor din estul Europei se numără:

  • caracterul familial al fenomenului, care presupune coordonarea mobilităţii la nivelul familiei extinse şi al grupurilor stabilite prin relaţii de rudenie[1];
  • caracterul continuu al migraţiei, deopotrivă între diferite state, dar şi în interiorul acestora[2];
  • discrepanţa dintre numărul redus al persoanelor implicate în fenomen şi reacţiile foarte puternice pe care îl produce[3];
  • existenţa unei relaţii strânse între migraţie şi discriminare[4];
  • producerea unor importante schimbări în discursul despre migraţia romilor ca urmare a înglobării acesteia în sfera mai largă a mobilităţii generale din interiorul Uniunii Europene[5].

Concomitent, s-a dezvoltat o nouă direcţie în cadrul studiilor privind migraţia, prin care este investigat rolul femeilor în fenomenele migratorii şi impactul pe care acestea îl au asupra relaţiilor dintre indivizii de genuri diferite[6]. Unul dintre obiectivele predilecte ale acestei direcţii de cercetare este de a stabili modalităţile prin care migraţia poate contribui la transformarea femeilor în agenţi ai schimbării în comunităţile din care provin şi care sunt supuse unor fenomene de mobilitate. Până în prezent, rezultatele au fost contradictorii, fiecare situaţie particulară studiată prezentând un specific care variază de la înrăutăţirea[7] sau păstrarea neschimbată a situaţiei femeilor mexicane[8] la îmbunătăţirea vizibilă a situaţiei şi a influenţei filipinezelor care lucrează ca femei de serviciu şi îngrijitoare în Hong Kong şi Paris[9] sau a turcoaicelor cu studii superioare din Germania şi Marea Britanie[10]. În consecinţă, efectele migraţiei asupra statutului femeilor implicate într-un asemenea fenomen depind de numeroase variabile.

Prin cercetarea noastră am intenţionat să regrupăm cele două direcţii de studiu prezentate mai sus, pentru a investiga dacă migraţia femeilor rome din România în Norvegia şi alte ţări scandinave produce efecte benefice asupra acestora, transformându-le în actori sociali respectaţi şi chiar în agenţi ai schimbării în comunităţile din care provin. Lucrările de specialitate care investighează subiecte similare sunt puţine şi se află la stadiul de pionierat[11], astfel încât am dezvoltat o metodologie de cercetare proprie. Aceasta a urmărit obţinerea unor date variate, deopotrivă cantitative şi calitative, astfel încât concluziile studiului să poată fi fundamentate pe o serie largă de argumente verificabile.

În consecinţă, cercetarea a constat:

  1. într-o deplasare de studiu în mai 2015 în comunităţile de romi din Scoarţa, Târgu Cărbuneşti şi Novaci, judeţul Gorj, unde datele au fost culese prin aplicarea următoarelor instrumente:

1a. chestionare cu 26 întrebări cu variante multiple de răspuns, vizând date socio-demografice, aspecte referitoare la migraţie şi relaţia cu autorităţile, aplicate unui număr de 62 de persoane, dintre care 51 de bărbaţi şi 11 femei;

1b. interviuri semistructurate cu 15 femei din comunităţile menţionate;

1c. interviuri libere cu 5 femei din comunităţile vizitate, precum şi interviuri aplicate medicului şi expertului pentru comunitatea romă din Scoarţa;

1d. observare directă.

  1. documentare privind comunităţile studiate şi cauzele istorice ale statutului actual al femeilor rome din România.
Interpretarea rezultatelor

Rezultatele complete, neprelucrate, ale cercetării sunt incluse în raportul „Positive Aspects of Migration: Roma Women as Agents of Change”[12]. În cele ce urmează sunt prezentate interpretările rezultatelor obţinute.

Dimensiunea istorică a condiţiei femeilor rome.

Analiza istorică relevă că statutul inferior al femeilor rome în comunităţile din care provin, caracterizat în principal printr-un rol scăzut în luarea deciziilor de la nivel familial şi comunitar, este o reminiscenţă tipică a specificităţilor organizării sociale patriarhale din epoca medievală.

Marginalizarea şi automarginalizarea sunt principalele fenomene care au grevat evoluţia romilor din România în epocile modernă şi contemporană[13]. Ele s-au dezvoltat în contextul în care statul român modern a încercat dispersarea unei minorităţi etnice şi sociale cu un statut aparte în Evul Mediu (aşa-numiţii „robi ţigani”) într-o mulţime de cetăţeni medii, plătitori de taxe, fără a pregăti adecvat această transformare printr-un cadru normativ complet şi prin alocarea resurselor materiale necesare. Împreună cu efectele negative pe care industrializarea le-a avut asupra meşteşugurilor tradiţionale ale romilor, încercarea eşuată a statului român de „a emancipa” populaţia romă a creat în realitate un cerc vicios în care marginalizarea produce sărăcie şi inegalitate socială între romi şi celelalte etnii din România, ceea ce, la rândul său, conduce la o marginalizare şi mai accentuată. Departe de existenţa unei discriminări în sensul înveterat al termenului, în România se poate discuta mai degrabă de o ignorare tacită: statul român şi societatea românească nu au fost niciodată interesate de rezolvarea problemelor romilor, neexistând în nicio epocă o adevărată „chestiune romă”.

Marginalizarea şi automarginalizarea, ca mecanism de autoprotecţie, au contribuit la permanentizarea unor aspecte sociale arhaice în detrimentul adoptării unor elemente de organizare socială specifice modelului modern occidental. În rândul acestora se află şi statutul inferior al femeilor în raport cu bărbaţii, specific societăţilor patriarhale, şi manifestat actualmente prin căsătorii timpurii, „vânzarea” şi „cumpărarea” soţiilor, natalitate la vârste fragede etc.[14] Migraţia în afara României reprezintă unul dintre elementele care ar putea conduce însă la depăşirea marginalizării şi, concomitent, la abandonarea aspectelor de organizare arhaică, deci la o îmbunătăţire a condiţiei femeii.

Caracteristicile fenomenului migratoriu.

Migraţia romilor din comunităţile menţionate este un fenomen de masă, afectând majoritatea familiilor. Fenomenul este unul sezonier, atât bărbaţii, cât şi femeile călătorind în Norvegia câteva luni pe an, mai ales primăvara şi vara, într-o singură (49% dintre respondenţi) sau 2-3 deplasări (42% dintre respondenţi) pe an.

Majoritatea persoanelor care participă la migraţie sunt persoane active, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 60 de ani (aproximativ 80%). Un aspect extrem de interesant este condiţionalitatea legată de îngrijirea copiilor rămaşi în România. Acestei condiţionalităţi i se găsesc două soluţii distincte: fie, în cazul unor familii extinse cu legături solide, femeile bătrâne primesc rolul de a rămâne acasă, în vreme ce cuplurile tinere pleacă în afara ţării, fie partenerii se deplasează pe rând în străinătate, un aspect de mare noutate în comunităţile rome unde norma era reprezentată de migraţia cuplului în întregimea sa.

De aproximativ cinci ani, destinaţia predilectă a migraţiei este reprezentată de ţările scandinave şi, cu predilecţie, Norvegia, ca urmare a atitudinii tolerante a autorităţilor şi a cetăţenilor norvegieni, în general. Se înregistrează astfel o modificare a destinaţiilor romilor dinspre statele mediteraneene, unde în primul deceniu al secolului XXI erau angrenaţi în activităţi agricole, către statele Europei nordice, modificare pe care o explicăm prin criza economică cu care sudul Europei s-a confruntat începând cu anul 2008. Spre deosebire de destinaţiile anterioare, în statele scandinave, identificarea unei ocupaţii este mult mai dificilă, ca urmare a barierelor lingvistice, a normelor mai stricte care reglementează munca şi a structurării diferite a economiei. În consecinţă, ocupaţia predilectă este cerşetoria, chiar dacă sunt practicate conjunctural şi alte activităţi: distribuţia publicaţiilor sau prestarea unor munci necalificate în spălătorii auto şi alte întreprinderi economice similare.

Cauza reală a migraţiei coincide cu cauza percepută la nivelul indivizilor angrenaţi în acest fenomen: sărăcia (indicată de 97% dintre respondenţi) şi absenţa locurilor de muncă (peste 90% dintre respondenţi nu au o ocupaţie în România).

Efecte generale ale migraţiei.

Efectele migraţiei asupra indivizilor şi comunităţilor rome, în ansamblul lor, sunt puternice, dat fiind caracterul de masă al acesteia.

Cele mai evidente efecte sunt cele de ordin material: veniturile obţinute în afara ţării le asigură romilor subzistenţa (hrană, îmbrăcăminte ş.a.) pentru cea mai mare parte anului. În unele cazuri, o parte a banilor câştigaţi este utilizată pentru repararea sau modernizarea locuinţelor. Totuşi, doar un număr mic de familii reuşeşte să strângă suficienţi bani pentru ridicarea unei noi locuinţe. Adeseori, veniturile obţinute în urma deplasărilor în străinătate sunt deosebit de importante pentru asigurarea sănătăţii şi tratarea unor boli grave (într-un caz particular, deplasarea în Norvegia a fost motivată chiar de necesitatea obţinerii banilor pentru tratamentul unei afecţiuni serioase).

Efectele materiale pozitive ale migraţiei determină indirect evoluţii pozitive în planul relaţiilor familiale. Respondenţii au subliniat că existenţa unor venituri consistente au contribuit decisiv la ameliorarea atmosferei din interiorul familiei, eliminându-se numeroase surse de tensiune.

Observarea directă a relevat că la nivelul comunităţilor migraţia a contribuit la intensificarea stratificării sociale. Unele persoane au câştigat mai mult de pe urma migraţiei, în timp ce altele nu au reuşit decât să îşi asigure traiul zilnic. Doar un număr mic de romi au reuşit să obţină sume însemnate din deplasările lor în afara ţării. O mai bunǎ situaţie materială poate fi identificată în principal prin dimensiunile caselor construite. De asemenea, o fracţiune scăzută din romii care au obţinut beneficii materiale consistente în urma migraţiei și-au investit veniturile în automobile (folosite pentru transportul personal și pentru aducerea și desfacerea hainelor second hand din ţările frecventate).

Reprezentanţii acestei categorii sunt rezervaţi în a participa la studii şi a oferi informaţii despre experienţele achiziţionate în timpul migraţiei, foarte probabil ca urmare a suspiciunilor că prin aceasta se urmăreşte impozitarea averilor şi investigarea legalităţii modalităţii prin care acestea au fost obţinute.

Pentru cea mai mare parte a comunităţii, deşi situaţia materială este mai bună ca urmare a oportunităţilor oferite de migraţie, beneficiile nu sunt ieşite din comun. Unii respondenţi chiar au negat că migraţia ar fi avut vreun impact asupra propriilor existenţe. Persoanele care nu au reuşit să câştige decât pentru a-şi asigura viaţa de zi cu zi au dovedit o deschidere mult mai mare pentru a împărtăşi experienţele acumulate în timpul migraţiei. Şi în această categorie, echipa de cercetare a fost întâmpinatǎ inițial cu reticențǎ, dar numai până la momentul în care au fost evidenţiate obiectivele studiului. Reticenţa a persistat doar în acele cazuri în care declinarea identităţii ar fi putut aduce prejudicii persoanei chestionate (de exemplu, un bǎrbat declinase inițial invitația de a participa la studiu de teamǎ sǎ nu plǎteascǎ pentru serviciile medicale din Norvegia, pentru care primise mai multe somații de platǎ).

În general, persoanele care au deschis drumul migraţiei tind să obţină avantaje materiale mai consistente. Aceasta se explică prin oportunităţile mai mari existente ȋn perioada de început, când numărul posibililor beneficiari era încă redus. Nu poate fi stabilită o regulă în acest sens: aptitudinile personale şi adaptabilitatea la condiţii noi le-au permis şi unor persoane angrenate mai târziu în fenomenul migratoriu să obţină beneficii materiale mai consistente decât majoritatea celorlalţi membri ai comunităţii.

În prezent, există unele frustrări provocate de acest proces de stratificare, dar deocamdată ele sunt nesemnificative.

Efecte evidente se înregistrează și la nivelul modului de viaţă. Meşteşugurile și ocupațiile tradiţionale ale romilor tind să se piardă, deşi cauzele acestei evoluţii sunt mult mai vechi și mai profunde. În Scoarţa, ocupaţia principală în timpul secolului XX a fost fabricarea şi comercializarea cărămizilor, aspect relevat şi la nivelul antroponimiei (numeroşi membri ai comunităţii poartă numele Cărămidaru). La început comunismul, apoi tranziţia spre capitalism a făcut ca meşteşugul în sine să îşi piardă din atractivitate. Oportunităţile oferite de migraţie au determinat un număr mare de localnici să își abandoneze meșteșugul tradiţional ȋn favoarea unor ocupații ca cea de distribuitor de publicaţii în Norvegia, care s-a dovedit a fi mult mai rentabilǎ.

Printre principalele probleme identificate se numără și faptul că, deşi unele persoane obţin venituri consistente în urma deplasărilor, odatǎ întoarse în România nu deţin cunoştinţele necesare pentru a investi în afaceri care să le permită sǎ nu mai plece ȋn strǎinǎtate. Ca o consecinţă, veniturile obţinute sunt direcţionate exclusiv pentru consum. În perspectiva în care nu vor mai exista oportunităţile oferite de migraţie, nivelul de trai al persoanelor angrenate în acest proces va scădea vertiginos, multe dintre ele nefiind capabile să se autoîntreţină.

Efecte particulare asupra statutului femeilor rome.

Femeile rome sunt implicate în migrație într-o proporţie comparabilă cu cea a bărbaţilor, iar activitǎțile pe care le desfășoară sunt de asemenea comparabile. În general, răspunsurile la chestionare și la interviuri demonstrează faptul că femeile rome erau consultate şi aveau un cuvânt real de spus în luarea deciziilor la nivelul familiei şi înainte de a ȋncepe sǎ meargǎ ȋn strǎinǎtate. Impactul migraţiei în Norvegia este unul redus sub acest aspect: migraţia nu provoacă o modificare radicală, ci consolidează o situaţie deja existentă – consultarea între soţi privind luarea deciziilor a devenit mai frecventă și s-a răspândit în mai multe cupluri din comunităţile studiate.

De asemenea, condiţiile în care se desfăşoară migraţia contribuie la apariţia unor modificǎri în cadrul familiei extinse, cu consecințe asupra importanței opiniilor femeilor rome: ele sunt mai bine percepute în familiile bărbaţiilor cu care sunt căsătorite, iar influenţa pe care o au în luarea deciziilor devine mai mare.

Această creștere a rolului femeilor în luarea deciziilor este dublată de o scădere a cazurilor de violenţă casnică și de o îmbunătăţire generală a relaţiilor dintre soţ și soţie, ceea ce, pe termen lung, contribuie la consolidarea statutului femeii în comunităţile rome.

Mai ales în cazurile în care din diferite motive (în special din cauza sănătăţii precare sau a executării unor condamnări) bărbaţii nu pot contribui la atragerea unor venituri, femeile sunt puse în situaţia de a lua decizii și de a acţiona singure, ceea ce contribuie la transformarea lor în participanţi activi la viaţa comunităţii.

Chiar dacă prin implicarea extinsă a femeilor în migraţie ele dobândesc noi experienţe și noi competenţe (de exemplu, abilităţi primare de comunicare în limba engleză), extrem de importante mai ales în contextul în care rata abandonului școlar a crescut în comunităţile rome ulterior căderii comunismului, există și efecte negative precum reducerea timpului disponibil pentru creșterea și îngrijirea copiilor.

În plus, se remarcǎ existenţa unor multiple obstacole în calea procesului de emancipare reală a femeilor rome. Dincolo de intuitiva rezistenţă a unei părţi a bărbaţilor, poate fi observată o atitudine diferită chiar în rândul femeilor, în funcţie de vârstă. Femeile bătrâne sunt mai conservatoare, chiar dacă unele dintre ele au beneficiat la rândul lor de experienţa migraţiei.

Unul dintre episoadele sugestive pentru rezistenţa femeilor în vârstă faţă de modificările produse de schimbare este momentul în care unul dintre membrii echipei deplasate pe teren pentru cercetare, de gen masculin, a fost fotografiat alături de copiii din comunitate. În momentul în care a invitat-o şi pe o tânără mamă, angrenată frecvent în deplasări în Norvegia, să intre în cadru, aceasta a acceptat fără nicio urmă de reticenţă. În schimb, mai multe femei în vârstă au protestat imediat, argumentând că un astfel de comportament nu este permis, dat fiind cǎ respectiva persoană era căsătorită. Tânăra mamă a cedat imediat în faţa opiniilor exprimate de femeile în vârstă.

Concluzii

Situaţia actuală a unei mari părţi a minorităţii rome din România se caracterizează prin marginalizare, de altfel o constantă a relaţiilor cu celelalte etnii în ultimii o sută cincizeci de ani, și prin sărăcie, lipsa locurilor de muncă, acces scăzut la educaţie și servicii sanitare de calitate, probleme generalizate de altfel la nivelul categoriilor defavorizate din România, indiferent de apartenenţa etnică. În acest context, în care marginalizarea și condiţiile materiale precare se potenţează reciproc, migraţia sezonieră în afara ţării reprezintă una dintre puţinele soluţii viabile pentru asigurarea unei existenţe relativ sigure.

În lipsa unor politici clare ale statului român pentru fructificarea oportunităţilor materiale și cognitive oferite de migraţie, efectele fenomenului asupra dezvoltării comunităţilor rome sunt relativ restrânse și se limitează de fapt la asigurarea subzistenţei și la achiziţia unor experienţe și competenţe noi care nu sunt însă valorificate la nivelul societăţii și economiei românești.

În afara efectelor materiale, se remarcă și cele privind organizarea socială a comunităţilor rome, precum intensificarea stratificării sociale. Îmbunătăţirea statutului femeilor rome care, la momentul actual, păstrează reminiscenţe specifice societăţilor patriarhale preindustriale, se numără la rândul ei printre efectele sociale ale migraţiei.

Fără ca evoluţia statutului femeilor rome sub influenţa migraţiei să fie una spectaculoasă, ea contribuie totuși la consolidarea emancipării prin diminuarea violenţei casnice, ocuparea în activităţi similare celor practicate de bărbaţi, creșterea participării la luarea deciziilor în probleme de interes familial. Cazurile limită în care femeia trebuie să suplinească în familie rolul îndeplinit în mod tradiţional de bărbat de generator de venituri sunt cele mai eficiente în înfrângerea rezistenţei la schimbare, susţinută nu doar de unii bărbaţi, ci și de majoritatea femeilor în vârstă.

Lucrări citate

ACHIM, Viorel, The Roma in Romanian History, Budapesta/New York, Central European University Press, 2004, p. 5-6 şi p. 207-209.
BANCROFT, Angus, Roma and Gypsy-Travellers in Europe. Modernity, Race, Space and Exclusion, Burlington/Aldershot, Ashgate Publishing, 2005.
BRIONES, Leah, Empowering Migrant Women: Why Agency and Rights are not Enough, Farnham, Ashgate, 2009.
CHELCEA, Ion, Ţiganii din România. Monografie etnografică, București, Editura Institutului Central de Statistică, 1944.
EREL, Umut, Migrant Women Transforming Citizenship: Life stories From Britain and Germany, Farnham, Ashgate, 2009.
GAMELLA, Juan, „La immigración ignorada: Romá / gitanos de Europa oriental en España, 1991-2006”, în Gazeta de Antropología, vol. 23, 2007, la adresa http://www.ugr.es/~pwlac/G23_08JuanF_Gamella.html, accesată pe 28 octombrie 2015.
HIRSCH, Jennifer, „”En el norte la mujer manda”: Gender, Generation, and Geography in a Mexican Transnational Community”, în American Behavioral Scientist, vol. 42, 1999, pp. 1332-1349.
IGNĂŢOIU-SORA, Emanuela, IANCU, Liviu-Mihail, „Positive Aspects of Migration: Roma Women as Agents of Change”, Research Paper publicat pe http://www.eurocentrica.ro/, disponibil la adresa http://docs.google.com/viewer?a=v&pid=sites&srcid=ZXVyb2NlbnRyaWNhLnJvfGhvbWV8Z3g6NjNiNDhkOTQyZGI1NDk5OA, accesată pe 28 octombrie 2015.
NACU, Alexandra, „From Silent Marginality to Spotlight Scapegoating? A Brief Case Study of France’s Policy Towards the Roma”, în Journal of Ethnic and Migration Studies, vol. 38, 2012, pp. 1323-1328.
PANTEA, Maria-Carmen, „From Making a Living to Getting Ahead: Roma Women´s Experience of Migration”, în Journal of Ethnic and Migration Studies, vol. 38, 2012, pp. 1251-1268.
PARRADO, Emilio, FLIPPEN, Chenoa, „Migration and gender among Mexican women”, în American Sociological Review, vol. 70, 2005, pp. 606-632.
PESSAR, Patricia, MAHLER, Sarah, „Transnational Migration: Bringing Gender In”, în International Migration Review, vol. 37, 2003, pp. 812-846.
SORDÉ MARTÍ, Teresa, MUNTÉ, Ariadna, CONTRERAS, Ana, PRIETO-FLORES, Òscar, „Immigrant and Native Romani Women in Spain: Building Alliances and Developing Shared Strategies”, în Journal of Ethnic and Migration Studies, vol. 38, 2012, pp. 1233-1249.
VERMEERSCH, Peter, „Reframing the Roma: EU initiatives and the politics of reinterpretation”, în Journal of Ethnic and Migration Studies, vol. 38, 2012, pp. 1195-1212.
WRIGHT, Caroline, „Gender Awareness in Migration Theory: Synthesizing Actor and Structure in Southern Africa”, în Development and Change, vol. 26, 1995, pp. 771-791.
ZAMFIR, Cătălin, ZAMFIR, Elena (coord.), Ţiganii între îngrijorare şi ignorare, Bucureşti, Ed. Alternative, 1993.

[1] Juan Gamella, „La immigración ignorada: Romá / gitanos de Europa oriental en España, 1991-2006”, în Gazeta de Antropología, vol. 23, 2007, la adresa http://www.ugr.es/~pwlac/G23_08JuanF_Gamella.html, accesată pe 28 octombrie 2015.
[2] Teresa Sordé Martí, Ariadna Munté, Ana Contreras, Òscar Prieto-Flores, „Immigrant and Native Romani Women in Spain: Building Alliances and Developing Shared Strategies”, în Journal of Ethnic and Migration Studies, vol. 38, 2012, pp. 1233-1249.
[3] Alexandra Nacu, „From Silent Marginality to Spotlight Scapegoating? A Brief Case Study of France’s Policy Towards the Roma”, în Journal of Ethnic and Migration Studies, vol. 38, 2012, pp. 1323-1328.
[4] Angus Bancroft, Roma and Gypsy-Travellers in Europe. Modernity, Race, Space and Exclusion, Burlington/Aldershot, Ashgate Publishing, 2005.
[5] Peter Vermeersch, „Reframing the Roma: EU initiatives and the politics of reinterpretation”, în Journal of Ethnic and Migration Studies, vol. 38, 2012, pp. 1195-1212.
[6] Direcţia, relativ nouă, nu este încă foarte bine dezvoltată. Articolele teoretice esenţiale sunt Caroline Wright, „Gender Awareness in Migration Theory: Synthesizing Actor and Structure in Southern Africa”, în Development and Change, vol. 26, 1995, pp. 771-791 şi Patricia Pessar, Sarah Mahler, „Transnational Migration: Bringing Gender In”, în International Migration Review, vol. 37, 2003, pp. 812-846.
[7] Jennifer Hirsch, „”En el norte la mujer manda”: Gender, Generation, and Geography in a Mexican Transnational Community”, în American Behavioral Scientist, vol. 42, 1999, pp. 1332-1349.
[8] Emilio Parrado, Chenoa Flippen, „Migration and gender among Mexican women”, în American Sociological Review, vol. 70, 2005, pp. 606-632.
[9] Leah Briones, Empowering Migrant Women: Why Agency and Rights are not Enough, Farnham, Ashgate, 2009.
[10] Umut Erel, Migrant Women Transforming Citizenship: Life stories From Britain and Germany, Farnham, Ashgate, 2009.
[11] Sordé Martí, Munté, Contreras, Prieto-Flores, op. cit.; Maria-Carmen Pantea, „From Making a Living to Getting Ahead: Roma Women´s Experience of Migration”, în Journal of Ethnic and Migration Studies, vol. 38, 2012, pp. 1251-1268.
[12] Raportul este disponibil pe site-ul Asociaţiei Eurocentrica, la adresa de internet: http://docs.google.com/viewer?a=v&pid=sites&srcid=ZXVyb2NlbnRyaWNhLnJvfGhvbWV8Z3g6NjNiNDhkOTQyZGI1NDk5OA.
[13] Viorel Achim, The Roma in Romanian History, Budapesta/New York, Central European University Press, 2004, p. 5-6 şi p. 207-209.
[14] Ion Chelcea, Ţiganii din România. Monografie etnografică, București, Editura Institutului Central de Statistică, 1944, p. 194-198. Cele mai ample observaţii generale despre natalitate şi familie în comunităţile rome din România, în Cătălin Zamfir, Elena Zamfir, (coord.), Ţiganii între îngrijorare şi ignorare, Bucureşti, Ed. Alternative, 1993, p. 66-90.

sursa foto: (c) Mihai Delea/Eurocentrica