26 Aprilie 1986. Reactorul 4 al Centralei Nucleare Cernobîl a explodat, producând un nor radioactiv care s-a răspândit în atmosferă. Cauza exploziei a fost un experiment eșuat, în care reactorul a devenit foarte instabil și nu a mai putut fi controlat de către lucrători.
În prezent, orașele Pripyat (construit pentru lucrătorii de la centrală) și Cernobîl fac parte din Ucraina, însă ele rămân parte a unei zone de excludere din cauza gradului mare de radioactivitate. În 2000, într-o ceremonie oficială, Reactorul 3 al centralei a fost deconectat de însuși președintele Ucrainei, Leonid Kuchma.
Fantomele dezastrului rămân însă, cu numeroase victime afectate imediat după accident, dar și cu efecte pe termen lung. În clasificarea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, această catastrofă este plasată pe cel mai înalt nivel în privința gravității sale și a pagubelor produse, alături de accidentul de la Fukushima din 2011.
Ca orice mare eveniment istoric, cu numeroase victime și implicații pe termen lung, catastrofa de la Cernobîl nu a fost ocolită de oameni dornici să afle mai mult și să caute explicații acolo unde poate ele nu există. Conspirațiile și-au făcut drum și în această parte de lume, mai ales pentru că evenimentul a fost un punct negru în istoria Uniunii Sovietice. Semnele de întrebare se ridică atunci când se chestionează legătura directă pe care explozia a avut-o cu evoluția Războiului Rece.
Fedor Alexandrovich, un artist excentric, era doar un copil de 4 ani când accidentul s-a produs, însă evenimentul l-a marcat profund. Mult timp a fost interesat de adevărata cauză a exploziei și nu s-a lăsat descurajat de obstacole pentru a afla mai multe.
Filmul The Russian Woodpecker (r. Chad Garcia) urmărește drumul anevoios pe care Fedor l-a urmat în vederea conturării unei teorii a conspirației.
Documentarul este structurat pe două planuri. Pe de o parte, urmărește istoria personală a lui Fedor, a cărui familie nu este numai victimă a Cernobîlului, ci și a sistemului sovietic, cu două străbunici materne deportate în Siberia și cu familia tatălui declarată dușman al poporului. De cealaltă parte, filmul prezintă o imagine de ansamblu asupra unui instrument militar plasat în imediata vecinătate a centralei și care a suscitat o atenție deosebită din partea Occidentului în anii ’70-’80: antena Duga 3 sau Ciocănitoarea Rusească.
Duga 3 a fost un sistem radar dincolo de orizont (over the horizon), parte a rețelei sovietice de prevenire timpurie antirachetă. Semnalul emis de aceste antene foarte puternice interfera cu telecomunicațiile din blocul democratic, provocând dezbateri aprinse și teorii despre încercările sovieticilor de a controla mințile vesticilor. Sunetul emis de aceste antene era unul repetitiv, pe o frecvență de 10 Hz, ceea ce i-a și atras denumirea de Ciocănitoarea Rusească.
Teoria propusă de Fedor și prezentată de-a lungul documentarului susține că dezastrul de la Cernobîl a fost provocat de înalți oficiali de la Moscova pentru a acoperi nefuncționarea antenei în parametrii proiectați. Costurile acesteia se ridicaseră la 7 miliarde de ruble, dublu decât costurile centralei. Alexandrovich susține că proiectul aparținea unui membru de rang înalt al Partidului Comunist, Vasily Șamșîn, care în anii ’80 ajunsese Ministru al Comunicațiilor. Practic, dacă la inspecția din septembrie 1986 s-ar fi descoperit că Ciocănitoarea nu reușea să intercepteze semnale din Statele Unite din cauza frecvenței Aurorei Boreale, atunci fondurile pentru aceasta ar fi fost sistate, iar părintele său, Șamșîn, ar fi decăzut.
Interviurile pe care Fedor le obține din partea unor foști lucrători în centrală și la Duga, a unor militari însărcinați cu supravegherea radarului și a unor fizicieni și istorici nu aduc multă lumină în acest caz. Unii dintre ei nu ezită să îi spună în față că teoria lui pare mai degrabă fantastică, iar probele în acest caz sunt mai mult decât insuficiente.
Pe lângă explorarea Cernobîlului și a teoriilor care înconjoară Duga 3, documentarul prezintă și atmosfera în cadrul căreia această idee a prins formă: demonstrațiile de la finele lui 2013 și începutul lui 2014, izbucnite în urma refuzului președintelui Ianucovich de a semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. O stare de neliniște profundă se instalează în rândul populației, iar Fedor este unul dintre cei care susțin că sovietismul este încă viu.
Premiat la Festivalul de Film Sundance cu Marele Premiu al Juriului la secțiunea World Cinema Documentary și cu Trofeul Cinepolitica 2015, filmul Ciocănitoarea Rusească în regia lui Chad Garcia spune o poveste despre istoria de lângă noi. Deoarece multe din teoriile conspirației au apărut în Uniunea Sovietică, folosite ca element al propagandei contra capitaliștilor, documentarul ciocăne în stil rusesc la ușa conspirației.
Chiar dacă teoria propusă de protagoniști (probabil) nu este reală, aceasta demonstrează că niciun eveniment istoric nu trebuie acceptat ca atare. Spiritul critic individual nu ar trebui să se lase impresionat de caracterul oficial al unor informații, ci ar trebui să caute mereu noi informații. Dacă nu pot oferi explicații plauzibile, aceste căutări pot măcar să suscite un interes crescut pentru momente altfel căzute în uitare.