Pasiunea este uneori cea mai puternică motivaţie, este resortul care te ajută să mergi mai departe când totul pare sfârşit. Este lecţia pe care am învăţat-o de la Mihai Stan, un îndrăgostit iremedial de muzica clasică şi operă.

L-am cunoscut pe Mihai acum câţiva ani, când eram bursieră la Veneţia la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, iar el era referent relaţii în cadrul aceluiaşi institut. Am descoperit în el un adevărat profesionist, pasionat de munca pe care o făcea şi încrezător că într-o zi va putea să îmbine, în România, experienţa acumulată în domeniul cultural şi marea lui dragoste, muzica. Din această dorinţă a luat naştere Asociaţia pentru Muzică, Artă şi Cultură, unde Mihai este membru fondator şi preşedinte. La un an de la înfiinţare, Mihai ne vorbeşte despre ce înseamnă un ONG cultural în spaţiul românesc, cum muzica îi influenţează viaţa, dar şi despre rezultatele benefice ce pot rezulta din colaborarea proiectelor culturale şi celor sociale.

Care sunt provocările unui ONG cultural în România?

Provocările sunt multiple, dar cred că peste tot în lumea asta mare provocările sunt cam aceleași, mai ales la început de drum. În primul rând, atunci când înființezi un ONG cultural trebuie să te gândești foarte bine care sunt scopurile tale principale și ce ținte îți propui să realizezi. În baza acestor scopuri bine definite știi cui trebuie să te adresezi: public, sponsori, parteneri etc. În al doilea rând, este necesar să te faci cunoscut pe piața culturală unde vrei să activezi, dar mai ales să câștigi încrederea celor cărora te adresezi, media, sponsori și parteneri. Fără aceste trei categorii, pe care o asociaţie se sprijină pentru a-şi desfășura activitatea, nu poți ajunge la cea de-a patra categorie, la fel de importantă, și anume publicul. Mai sunt și alte provocări care se pot schimba de la un proiect cultural la altul. În acest context este foarte importantă echipa din spatele fiecărui proiect, care trebuie să se adapteze din mers, să găsească soluțiile cele mai bune, astfel încât proiectele să fie duse la capăt în cele mai bune condiții, iar la final imaginea ONG-ului să fie întotdeauna una pozitivă.

Cu toate că îţi desfăşori activitatea profesională în Veneţia, tot în sfera culturală, ai ales să înfiinţezi un ONG în România. Cum percepi diferenţa de mentalitate între abordarea proiectelor culturale în România şi cea din Italia?

Înființarea Asociației pentru Muzică, Artă și Cultură a fost posibilă datorită activității mele desfășurate în cadrul Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. Experiența pe care am acumulat-o aici prin coordonarea de evenimente m-a făcut să înțeleg mai bine ceea ce vreau și mi-ar plăcea să fac mai departe. Mi-am dorit foarte mult să pot organiza și acasă proiectele frumoase realizate la institut. În privința abordării proiectelor culturale atât în România, cât și în Italia pot spune că italienii sunt deschiși la colaborări culturale frumoase și de cele mai multe ori îți vin în întâmpinare, dar acest lucru este posibil abia în momentul în care reușești să le câștigi încrederea. În ceea ce priveşte spaţiul românesc, am observat o dorință uriașă de proiecte culturale de calitate și în același timp am găsit și deschiderea necesară pentru implementarea proiectelor propuse de Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură. Dacă nu găseam această deschidere pe piața culturală românească poate că azi, la împlinirea unui an de activitate, nu m-aș fi putut mândri cu lansarea unei cărți și a unui CD și nici cu organizarea a 6 concerte. În consecinţă, sunt de părere că mentalitatea diferă de la o ţară la alta, și e adevărat că poate unele țări sunt mai avansate decât noi la acest capitol, însă noi încercăm să învățăm și să recuperăm cât de repede posibil.

Proiectele asociaţiei se bucură adesea de susţinere financiară din partea sponsorilor. În ce măsură reacţionează mediul privat la cererea de finanţare din parte unui ONG cultural?

Știm foarte bine că un ONG are nevoie de fonduri pentru a-și desfășura activitatea, iar aceste fonduri le poate obține de la parteneri și sponsori, însă fie că vorbim de cei privați sau de cei de stat, acest lucru nu se poate realiza decât prin foarte multă muncă, seriozitate și profesionalism. De asemenea, depinde foarte mult de primele proiecte pe care le prezinți partenerilor, sponsorilor etc. Dacă în aceste prime proiecte te prezinți foarte bine sau mai bine spus vii cu temele bine făcute cu siguranță vei avea succes. Abia după primele proiecte organizate în mod exemplar și care au avut succes, atât în mass-media, cât și în rândul publicului larg, iar tu ca ONG ți-ai respectat obligațiile față de toți cei implicați, în acel moment începi să câștigi încrederea publicului, a partenerilor şi a sponsorilor. După ce ai câștigat încrederea acestora, îți spun din proprie experiență, proiectele ONG-ului tău se conturează din ce în ce mai bine și mai repede, găsești o altă deschidere din partea publicului, sponsorilor și partenerilor media, reușești să aduci noi parteneri alături de tine și implicit un beneficiu proiectelor pe care dorești să le realizezi. De când am pus bazele Asociaţiei pentru Muzică, Artă şi Cultură am căutat să dezvolt cu sponsorii şi partenerii o relaţie de prietenie bazată pe încredere şi profesionalism. Și ca să răspund complet întrebării tale, mediul privat reacționează foarte bine și este deschis să susțină proiecte culturale atâta timp cât respecți regulile și dai dovadă de implicare și profesionalism.

Majoritatea evenimentelor pe care le organizezi au un element comun: muzica. Ce înseamnă muzica pentru tine?

Nu aș ști să spun în cuvinte ce înseamnă pentru mine muzica, ce simt și ce trăiri am când ascult operă sau muzică clasică, știu doar că aceste trăiri intense m-au făcut să înființez asociația. Muzica unește suflete, alină dureri, bucură inimi şi de aceea o iubesc până în măduva oaselor.

În afara evenimentelor muzicale organizate până în prezent și a celor ce vor urma, îmi doresc foarte mult să explorez și restul artelor, însă trebuie să facem pași mărunți pentru a construi ceva solid și cu siguranță o să vină și acel moment în care asociația va organiza o expoziție, va lansa o carte, va susține o bursă etc.

Am fost prezentă la o parte dintre evenimentele organizate de Asociaţia pentru Muzică, Artă şi Cultură şi am observat o mare grijă la detalii, de la invitaţi (figuri importante ale scenei culturale româneşti, dar şi internaţionale) până la locurile unde au loc aceste evenimente (Casa Radio, Ateneul Român, Galeriile Artmark). Care sunt elementele cele mai importante de la care porneşti în momentul în care decizi să organizezi un eveniment?

În primul rând trebuie să menționez, aşa cum o fac de fiecare dată, că prefer să organizez puține evenimente, însă de calitate. Într-un an calendaristic, pot organiza maximum 3-4 concerte, o lansare de carte sau CD și nimic mai mult. Dacă pot sprijini promovarea unor evenimente organizate de alte ONG-uri sau instituții culturale o fac cu mare drag, însă organizarea efectivă a unor evenimente se limitează la ceea ce am menționat. În privința invitaţiilor pot spune că mi-am propus să strâng în jurul Asociației pentru Muzică, Artă și Cultură nume de referință ale scenei naționale și internaționale, astfel că și locurile unde se desfăşoară evenimentele trebuie să fie pe măsură: Ateneul Român, Sala Radio, Galeriile Artmark, Librăria Humanitas de la Cișmigiu, Opera Maghiară din Cluj etc. De asemenea, pe viitor, îmi doresc foarte mult să colaborez și cu alte instituții de prestigiu din țară și, de ce nu?, din străinătate.

Elementul esenţial care stă la baza deciziei de a organiza un eveniment este motivaţia. Stabilesc foarte clar de la început în ce măsură un proiect sau altul poate aduce un plus asociaţiei mele şi care va fi impactul asupra publicului. Aşa s-a întâmplat când am organizat concerte precum Recitalul omagial Verdi-Wagner: Corespondențe (an omagial Giuseppe Verdi și Richard Wagner, 2013), Recital extraordinar Uto Ughi și Bruno Canino la Ateneul Român (Președinția italiană a Uniunii Europene și Ziua Internațională a Muzicii, 2014) sau Gala Aniversară Viorica Cortez și Prietenii (50 de ani de la debutul pe scena internațională a mezzosopranei Viorica Cortez, 2014).

Recent ai organizat alături de Asociaţia Help Autism un concert caritabi, Suflet în culori, aflat la a doua ediţie. Ce te-a determinat să te implici în acest proiect?

Povestea este una de suflet, o poveste care mi-a îndrumat pașii spre Asociația Help Autism. Totul a început atunci când am aflat de povestea unor foarte buni prieteni, și anume Simona Lazăr și Valentin Țigău, al căror nepoțel a fost diagnosticat cu autism. În acel moment mi-am dorit foarte mult să-i ajut, dar în același timp dorința de a ajuta și alți copii a fost și mai mare. Aşa am ajuns la Daniela Bololoi, președinta Asociației Help Autism. Am stat și m-am gandit foarte bine cum ar putea Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură să ajute și să susțină activitatea Asociației Help Autism ținând cont de faptul că activitatea noastră este în special una culturală și nu una socială. Şi totuşi, cultura poate să susțină și alte cauze, și astfel mi-a venit ideea organizării unui concert dedicat copiilor cu autism. Așa a luat naștere evenimentul SUFLET ÎN CULORI. Concert caritabil în beneficiul copiilor cu autism, ajuns deja la cea de-a doua ediție. Cred cu tărie că prin cultură se pot atinge și alte scopuri, unele dintre ele cu caracter social, după cum este cazul nostru. Însă iniţiativa noastră nu este singulară. Sunt evenimente culturale organizate cu scopul de a strânge fonduri pentru a susține tinerele talente sau pentru acordarea de burse și aici îmi vin în cap mai multe exemple: Concertul MS Regele Mihai I al României organizat de Fundația Principesa Margareta a României în fiecare an de ziua Majestății Sale (25 octombrie) la Ateneul Român. Un alt exemplu, pe care îl găsesc interesant, dar şi necesar este colaborarea dintre pianista Raluca Ştirbăţ şi Ordinul Arhitecţilor din România care au organizat un concert pentru strângerea de fonduri necesare renovării casei marelui violonist, compozitor şi dirijor George Enescu. Astfel de exemple ne demonstrează strânsa colaborare care poate exista între proiectele culturale şi cele sociale şi lucrurile frumoase care pot rezulta din aceasta.

surse foto: (c) Aurel Vîrlan