Talentul și pasiunea înfocată a membrilor Cameratei Regale pentru muzică, într-o Românie demnă, reprezintă o bună carte de vizită. (A.S.R. Principele Radu al României)

Un omagiu frumos al zilei regalității a fost concertul susținut de Camerata Regală pe 10 mai, la Ateneul Român.

Creațiile lui Ludwig van Beethoven au adus strălucire serii dedicate acestui eveniment. Solistul Andrei Licareț a interpretat Concertul nr. 4 pentru pian și orchestră, Allegro Moderato, Andante con moto, Rondo. Vivace, fiind acompaniat de membrii Cameratei Regale. În a doua parte a serii, dirijorul Cristian Mandeal a conturat cu măiestrie interpretarea Simfoniei nr. 7, Poco sostenuto-vivace, Allegretto, Presto, Allegro con brio. Publicul părea fascinat de aceste momente, de atenția cu care cei de pe scenă cântau fiecare notă muzicală, de ambianța creată de prezența A.S.R. Principesa Margareta și Principele Radu.

Camerata Regală a României a fost fondată în 2009 și se află sub înaltul patronaj al Alteței Sale Principele Radu al României. Performanțele ansamblului au fost recunoscute prin participarea în cadrul unor evenimente prestigioase, precum Festivalul Internațional George Enescu și Festivalul Internațional Sergiu Celibidache. Aceasta a colaborat cu nume importante, cum ar fi: Enrique Garcia Asensio, Rony Rogoff, Horia Andreescu, Alexandru Tomescu. La cinci ani de la înființarea ansamblului, Camerata Regală a fost decorată cu Medalia Regele Mihai I pentru loialitate.

Pe parcursul concertului, mi-au trecut prin minte fragmente de informații despre ce a însemnat monarhia în România și am readus în atenție dorința de a avea și azi, în fruntea țării, un monarh. Ambianța m-a îndemnat să mă imaginez în frumoasele serate ce aveau loc la Castelul Peleș în timpul domniei principelui și apoi regelui Carol I, unde George Enescu încânta familia regală, și mai ales pe regina Elisabeta, cu talentul său inegalabil. Somptuozitatea și bunul gust ce au conturat imaginea monarhiei de-a lungul timpului, pe parcursul domniilor celor patru regi, în ciuda evenimentelor neplăcute și grave, au lăsat în inima unei părți a poporului român urme de neînlăturat. Istoria și-a imprimat puternic cerneala în simțiri.

M-am gândit la perioada cuprinsă între anii 1866-1947 și am reflectat la două lucruri: în primul rând, monarhia nu a rezistat în România nici măcar un secol, din păcate, și cu toate acestea, în zilele noastre încă se mai organizează concerte dedicate zilei regalității – dovadă că memoria și istoria nu s-au pierdut definitiv; iar în al doilea rând am realizat cât de norocoasă sunt pentru faptul că am onoarea să fiu contemporană cu Majestatea Sa Regele Mihai și că am șansa de a vedea cum oamenii încă se mai emoționează la vederea unor membri ai Casei Regale.

Priveam în jur și nu îmi puteam da seama câți dintre cei prezenți la Ateneul Român erau acolo din curiozitate sau pentru că încă mai există respect față de valori, de oameni care, indiferent de greutățile pe care le-au întâmpinat și indiferent de palmele date de istorie, nu au uitat să se întoarcă mereu cu drag în această țară atât de mult criticată – iar aceștia sunt membrii Casei Regale.

La finalul serii, publicul a aplaudat cu entuziasm, magia se ridicase în aer. Am văzut atâtea instrumente, atâția oameni talentați pe scenă, sub cupola Ateneului Român. Iar Principesa Margareta și Principele Radu au plecat în aplauze furtunoase de la Ateneu, un moment de notat în jurnale.

sursa foto