Pe Smaranda Isar și Victor Costache i-am cunoscut departe, pe vremea când ne căutam toți trei rostul și inspirația printre coordonatele unei alte culturi. Era noiembrie și era zgomot, însă cumva am reușit să rezonăm pe aceeași lungime de undă. Ei pregăteau o expoziție de artă cu toate lucrările pe care le strânseseră de-a lungul celor câteva luni de muncă în atelierele franțuzești. Expoziția avea să aibă loc în camera lor de cămin din Grenoble, iar curiozitatea și determinarea participanților erau testate de un deal cu valențe inițiatice pe care îl aveau de urcat de-a dreptul pentru a ajunge acolo. Toate așteptările erau însă depășite în momentul în care ușile se deschideau una câte una și secretele începeau să apară. Se producea un mic scurt-circuit de informație, pentru că obiectele expuse nu aveau, aparent, nicio legătură între ele. Tematica expoziției descria un cabinet de curiozități, o reluare a Kunstkabinettului renascentist și o transpunere în modernitate. Amalgamul de lucrări artistice, combinațiile de texturi și forme, expunerea neobișnuită, precum și sentimentul de intimitate sunt doar câteva chei de interpretare ale acelei seri de 23 ianuarie. Era ca și când aș fi pășit înapoi în timp direct în apartamentul Gertrudei Stein din rue de Fleurus și aș fi asistat la schimbarea direcției artistice a momentului.

Am văzut fotografii și costume de hârtie. Am văzut picturi și textile imprimate, instalații de lumini și piese de mobilier. Am văzut ce înseamnă o viață întreagă de experiențe adunate și exprimate vizual. Un stil eclectic ce îmbină anticul cu modernul, influențele mediteraneene și africane cu abstracționismul și constructivismul, într-o maniera atât de firească. Mai mult decât atât, fiind o expoziție colectivă a celor doi, așteptările mă conduceau spre o oarecare diferențiere a lucrărilor după autor. Nimic mai greșit, am realizat imediat ce am pătruns în acest univers creativ, unde totul părea să capete sens prin simpla asociere a elementelor, iar stilurile celor doi se confundau și se confruntau adesea.

Expoziția a fost primită cu entuziasm de comunitatea artistică din Grenoble, mai ales pentru că era altceva. Discuții nesfârșite s-au ținut până în zori în atelier, idei noi s-au concretizat, iar pe mine m-a frapat conexiunea interculturală creată în jurul artei vizuale, ca unic liant între mentalități. Arta contemporană se află la răscruce, spuneau amicii noștri francezi, pentru că totul este definit astăzi de concept. Noutatea pe care Smaranda și Victor au adus-o în realitatea lor imediată a funcționat sub forma unei memorabilia subtile. Prin aglomerarea de obiecte, toate legate sui-generis de artă, ei au reușit să readucă în vedere estetica pierdută și atenția la detalii, precum și forța creatoare, definită nu prin ceea ce se vinde, ci prin ceea ce este în sine.

La nivelul doi de interpretare se află Expoziția cu Stofă din București, de la Galeria Horațiu Mălăele. Împreună cu Bogdan Gărgăriță, Maria Poștea și Daniel Roșca, Smaranda și Victor au găsit locul perfect în care să împărtășească o parte din experiențele lor creative. Se regăsesc aici fotografiile developate de Smaranda în camera obscură, care înfățișează oameni de diferite etnii, îmbrăcați în costume de hârtie construite de ea. Privind aceste fotografii expuse asemenea unei serii de portrete, toate diferite, însă profund asemănătoare din punct de vedere compozițional, mi-a revenit în minte sentimentul de solidarizare tacită, de simplă apropiere umană pe care îl experimentasem la Grenoble.

Expoziția cu Stofă se învârte în jurul modurilor în care textilul, de unde derivă textura, tradiția și tehnica de prelucrare, poate fi reprezentat cu ajutorul diferitelor tehnici artistice, precum pictura, ceramica sau fotografia.

Expoziția cu Stofă poate fi vizitată la Galeria Horațiu Mălăele din strada Smârdan, numărul 37, până duminică, 3 mai, în fiecare zi, de la 16:00 la 21:00.

surse foto: (c) Smaranda Isar și Victor Costache