Ne place să fim caracterizați într-un mod favorabil. Însă pentru ca ceilalți să poată face acest lucru au nevoie de informații despre noi. Și cine ar putea fi cea mai sigură sursă de informații dacă nu chiar propria persoană? Evident, știm ce să le spunem celorlalți astfel încât să fim percepuți drept persoane plăcute, inteligente, amabile și atente.
Prezentarea strategică de sine este un concept care nu poate fi privit fără a-l raporta la social. Acesta are la bază două tipuri de motivații.
Pe de o parte, dorim să le facem pe plac celorlalți și ne prezentăm în concordanță cu așteptările pe care aceștia le au despre noi (Baumeister și Hutton, 1987), ceea ce ne asigură o integrare facilă în grup. Mai mult, în funcție de tipul de grup, prezentarea strategică de sine poate varia. De exemplu, adoptăm o atitudine diferită în cadrul unui interviu și cu totul altfel ne prezentăm în cadrul unei petreceri sau al oricărui eveniment informal.
De asemenea, felul în care adoptăm strategii de prezentare diferă și în funcție de importanța pe care noi o acordăm situației. Prin urmare, dacă pentru o persoană este important să fie percepută ca un partener stabil și serios, aceasta va scoate în evidență situațiile care să confirme aceste caracteristici.
Pe de altă parte se află motivația construcției sinelui astfel încât să atingă un sine ideal pe care noi îl avem în minte (Baumeister și Hutton, 1987). Aceasta se caracterizează printr-o mai mare stabilitate față de motivația care dorește să facă pe plac celorlalți.
Alți autori (Jones și Pittman, 1982) consideră că nu tot timpul dorim să fim percepuți într-o lumină favorabilă. Sunt situații care servesc mai bine intereselor personale, cum ar fi: dacă ne prezentăm ca fiind periculoși (strategie de intimidare) sau dacă ne scoatem în evidență slăbiciunile (strategie de victimizare). Mai mult decât atât, există și alte tactici ale prezentării de sine, precum scuzele, părerile de rău, justificările, mascarea, mărturisirile, fiecare utilizate în funcție de situație.
Este incontestabil faptul că suntem caracterizați de subiectivism. Cu atât mai mult cu cât ținta suntem noi. La fel de netăgăduit este și nevoia noastră de statut și popularitate, nevoie care stă la baza prezentării strategice de sine.
Există, desigur, varii motive care stau la baza interesului pe care îl acordăm părerilor celorlalți. În primul rând, interacțiunile sociale sunt caracterizate de evaluări. Acestea ne ajută să avem un pachet de informații pe care le putem accesa rapid atunci când ne referim la o persoană anume. Este inevitabil să ne construim impresii și păreri despre oamenii care ne înconjoară. La rândul lor, cei care ne sunt în preajmă nu vor să fie percepuți ca fiind companii dezagreabile sau incompetenți, lucru care ar împiedica existența unor relații viitoare solide și armonioase. În al doilea rând, din punct de vedere evoluționist, prin promovarea unei imagini favorabile cresc șansele de a fi mai dezirabili ca posibili parteneri, cât și de a obține o serie de avantaje și oportunități.
Prin manevrarea impresiilor celorlalți despre noi sunt reglate gratificările sociale, iar stima de sine crește sau se menține la un nivel satisfăcător. Mai mult decât atât, persoanele cu o nevoie de aprobare din partea celorlalți, cât și cele care își bazează estimarea valorii ca persoane în funcție de părerile și impresiile celor din jur vor apela mult mai frecvent la strategii de prezentare de sine.
Se consideră că există două tipuri de stimă de sine: stima de sine reală și stima de sine contingentă. (Lewis și Neighbors, 2005). Prima este stabilă și reprezintă sentimentele de valoare față de propria persoană, pe care ni le atribuim în mod necondiționat. În schimb, stima de sine contingentă reflectă modul în care sentimentele de valorizare personală variază în funcție de factorii externi, precum aprobarea și aprecierea celorlalți (Lewis și Neighbors, 2005).
Persoanele autonome sunt mai puțin predispuse la efectele negative pe care le aduc asupra egoului comparațiile cu ceilalți, spre deosebire de persoanele mai puțin autonome.
Referitor la rețelele sociale, acestea au dus la crearea de noi oportunități în a ne prezenta în mod strategic prin publicarea de imagini, citate, informații și păreri care să transmită și să evidențieze ceea ce noi considerăm a fi important despre noi înșine. Rețelele sociale ne pun în contact cu grupuri diferite, ceea ce face ca ajustarea propriei imagini în funcție de așteptările celorlalți să fie dificil de realizat în mediul online (Rui și Stefanone, 2013).
În ceea ce privește diferențele de gen, femeile fac uz de prezentarea strategică de sine pentru a se arăta agreabile, pe când bărbații vor să pară mai competenți (Ciccotti, 2007). La nivel general, tindem să exagerăm contribuția pe care o avem în cadrul unei activități desfășurate în echipă. În plus, ne place să ne acoperim de glorie în mod indirect, folosind imaginea cunoscuților mai importanți sau cu un statut mai elevat. De exemplu, nu veți auzi ca persoanele să evidențieze întâlnirile pe care le-au avut cu amicul lor șomer, pe când cele cu prietenul lor chirurg sau cu actorul din serialul preferat, da!
Este dificil să stabilim o limită și să trasăm începutul prezentării strategice de sine, cum, de altfel, este inevitabil să facem uz de ea. Important este să fim conștienți, echilibrați și cât mai autonomi pentru a ne menține o imagine pozitivă despre sine bazată pe propriile criterii, și nu pe criterii externe fluctuante.
Bibliografie:
Baumeister, R. F., Hutton, D. G., Theories of group behaviour, capitolul 4, Springer New York, 1987
Ciccotti, S., 150 de experimente din psihologie pentru cunoașterea celuilalt, Polirom, 2007
Jones, E. E., Pittman, T. S., Toward a general theory of strategic self-presentation. Psychological perspectives on the shelf. Publishers London, 1982
Lewis, M. A., Neighbors, C., ”Self-Determination and the Use of Self-Presentation Strategies” în The Journal of Social Psychology, 145(4), 2005, pp. 469-589
Rui, J., Stefanone, M. A., ”Strategic self-presentation online: A cross-cultural study” în Computers in Human Behavior 29, 2013, pp. 110–118