Ne plângem de corupție, de gradul de infracționalitate și criminalitate. Ne-am dori ca aceste lucruri să dispară și lumea să fie mai bună. Același lucru și-a dorit sau s-a convins că își dorește și Yagami Light, personajul principal al animeului Death Note.
Lansat în Japonia în 2006, thrillerul psihologic Death Note are un număr de 37 de episoade, a fost regizat de către Tetsurō Araki și animat de Madhouse.
Pentru mine acesta a fost genul de serial care m-a ținut pe marginea scaunului cu răsuflarea neregulată și cu ochii ațintiți, în timp ce vizionam episod după episod.
Acțiunea începe înfățișând un zeu mort, adică un shinigami, pe nume Ryuk, cuprins de o plictiseală copleșitoare, aflat pe tărâmul sumbru și lipsit de distracții al zeilor. Pentru a anima puțin atmosfera, se decide să scape în mod accidental un caiet în lumea oamenilor. Desigur, acțiunea nu ar fi putut să fie la fel de palpitantă având un caiet obișnuit. Astfel, încă de la început, împletirea realului cu fantasticul este incontestabilă. Caietul nu e nici mai mult nici mai puțin decât un instrument de ucidere. Sună promițător, nu? Așa s-a gândit și Ryuk. Întâmplarea a făcut ca acest caiet inedit să fie găsit de un tânăr la fel de plictisit, Yagami Light, un elev de liceu eminent, cu o înfățișare atrăgătoare și cu o atitudine puternică. În ciuda tuturor acestor înzestrări și a unei posibile vieți de succes, acesta este dezamăgit de societate și de lume, fiind dominat de o viziune negativistă cu privire la comportamentul uman. Își dorește să schimbe ceva și iată că schimbarea vine sub forma unui caiet.
Ajuns acasă, deschide caietul și citește instrucțiunile care îl însoțesc, ca să nu fie rost de confuzii. Deținătorul caietului poate omorî o persoană prin scrierea numelui acesteia și având totodată în minte înfățișarea persoanei. Dacă se specifică felul în care aceasta va muri, tragedia se va petrece în 40 de secunde, în caz contrar, persoana va muri de un atac de cord. Neîncrezător, dar cu toate acestea împins de curiozitate se decide să încerce. Evident, instrumentul funcționează și, astfel, i se implantează în minte sentimentul de zeu justițiar atotputernic, menit să creeze o lume mai bună prin notarea în caiet doar a numelor persoanelor care înfăptuiseră crime și nelegiuiri. Persoanele sunt alese după judecata proprie care se alterează în timp, ajungând la o eroziune implacabilă. Și toate aceste transformări au loc în primele 4 episoade. Puterea corupe rapid, iar Yagami nu face excepție. În mintea lui scopul scuză mijloacele, astfel consideră că ucidere după ucidere, lumea va deveni mai bună.
Deși are unele frământări și se întreabă dacă are dreptul să emită judecăți asupra celorlalți, își recapătă stăpânirea de sine și, evaluând lumea ca fiind într-o stare de descompunere morală, se autoîncurajează să continue eradicarea răului. Astfel, susține că cei care sunt abrutizați merită să moară fără nicio discuție. Yagami Light se consideră singura persoană capabilă de un astfel de sacrificiu măreț și grandomania se instalează.
La cinci zile după ce testează caietul și se convinge de autenticitatea lui, i se alătură nepoftitul musafir Ryuk, care va deveni companionul său pentru multă vreme. Shinigamiul, ca proprietar de drept al caietului, putea fi văzut și auzit doar de cel care a atins caietul.
Omnipotența se mută de la zeul mort și plictisit de moarte la tânărul dornic să creeze o lume mai bună, motivat de aceeași plictiseală. Yagami ajunge să își justifice actele criminale în numele binelui, al siguranței oferite celorlalți și al construirii unei noi lumi. Nu dorește ca toate acestea să fie considerate întâmplătoare, vrea ca societatea să știe că cineva este implicat efectiv în eliminarea plebei. Își dorește lauri.
Inițial, se consideră ca fiind ales să dețină caietul, ca urmare a calităților sale excepționale. Deși Ryuk îi mărturisește că a fost doar un joc al sorții să găsească el caietul, Yagami refuză să creadă și se simte ofensat de o asemenea afirmație. Prin urmare, continuă să se autoamăgească pentru a-și hrăni egoul.
Aflat în posesia unei arme atât de puternice și acaparat de sindromul salvatorului-erou, își ia un nume de cod. Yagami Light devine Kira (cuvânt derivat din felul în care japonezii pronunță killer).
Observând aroganța și megalomania lui Yagami, Ryuk este convins că i se va oferi un spectacol pe cinste și că lumea oamenilor e plină de neașteptat. Are dreptate.
După ce sistemul de conducere este bulversat de numărul mare de criminali care mor în diferite feluri, se recurge la ajutorul celui mai iscusit detectiv, numit L, a cărui identitate este necunoscută. L identifică rapid țara și orașul de unde posesorul caietului își desfășoară activitatea, provocându-l pe Yagami să acționeze. Fără ca Light să cunoască numele și înfățișarea adevărate ale lui L, acesta nu putea fi eliminat din joc. Astfel, cei doi intră într-o bătălie de identificare a identității celuilalt, în care fiecare încearcă să se afle cu un pas înaintea celuilalt pentru a-l demasca. Primul găsit va muri. Este o luptă aprigă între bine și rău. Paradoxal, amândoi sunt convinși că reprezintă binele.
Din acest punct, suspansul și schimbările neașteptate de situație domină întreaga acțiune, însoțite fiind de o muzică mistico-religioasă.
Yagami este un personaj ce oscilează între realitate și nebunie. Acesta este un antierou, deși se crede contrariul. Cu toate acestea, în ultima perioadă, antieroii din seriale au fost tot mai îndrăgiți, fiind conturați cu mai multă atenție. Yagami are fanii săi și, pornind de aici, au fost aduse o serie de critici felului în care a evoluat serialul. Vă las pe voi să le analizați și să le descoperiți.
L este antagonistul lui Kira. Deși la început învăluit în mister, ulterior aduce serialului, prin comportamentul său, o notă umoristică. Acesta mănâncă în mod obsesiv dulciuri, are o poziție specifică, stând pe scaun pe vine și ghemuit. De asemenea, felul de a vorbi, observa și analiza situațiile îl fac interesant și captivant. L, cunoscut și ca Ryuzaki sau Hideki Ryuga, este calm și cu o stăpânire de sine dezarmantă, spre deosebire de Yagami care este pasional și înverșunat.
Atât L, cât și Yagami sunt ghidați de filozofia de viață general acceptată, potrivit căreia viața e o întrecere, o luptă, în care respectul i se cuvine învingătorului.[1]
Ryuk, deși tot timpul alături de Yagami, nu judecă și nu se implică în acțiunile lui. Shinigamiul este un spectator avid al acțiunilor lui Light, care îl surprind la fiecare pas prin originalitate și măiestrie. Ba mai mult, acesta se bucură de răutățile pe care le comite. Ryuk aduce și el o notă comică prin plăcerea pe care o are în a savura mere. Mai mult decât atât, felul în care este desenat reprezintă o combinație grotescă, înfățișând teroare și umor.
Din poveste nu putea să lipsească și o prezență feminină, pe nume Misa, care e o fană înfocată a lui Kira. Și ea găsește un caiet și i se alătură un shinigami feminin numită Rem. Misa are un comportament imatur, iar Light profită de acest lucru, folosind-o pentru a-și atinge scopul.
O întorsătură neașteptată de situație îi aduce în scenă pe Near și Mello, care luptă, de asemenea, pentru demascarea lui Kira. Oare cine va învinge?
Finalul serialului ne amintește de natura efemeră a omului. Poate nici nu există învingători, ci doar învinși.
All humans, without exception, will, eventually, die. After they die, the place they go is nothingness.
[1] Bertrand Russell – filozof și critic social englez, laureat al premiului Nobel în anul 1950, menționează această idee în cartea În căutarea fericirii.