20 de ani, o facultate interesantă, prietenii, tristeți și bucurii de fiecare zi – așa arată o parte a vieții unui om care trăiește în secolul XXI. Când eram mică îmi imaginam însă cum ar arăta existența mea de adult dacă aș merge prin oraș cu o mașină din piatră și lemn cu roți nefuncționale, sau dacă în locul unui aspirator modern aș avea un pui de elefant care ar face curat cu propria sa trompă, dacă ziarele ar fi din piatră, iar telefonul ar fi un corn de animal. Îmi proiectasem în minte o astfel de lume datorită influenței desenului animat favorit, Aventuri din Epoca de Piatră, un colț de copilărie cât o lume întreagă, un univers la care și azi mă întorc cu drag, mai ales atunci când realitatea devine prea zgomotoasă.
The Flintstones este un desen animat american, creat de William Hanna și Joseph Barbera. Difuzat pentru prima oară pe 30 septembrie 1960, are 166 de episoade și surprinde viața cotidiană a două familii din Epoca de Piatră.
Una dintre acestea este familia formată din Fred Flintstone, soția sa, Wilma Flintstone, și fetița celor doi Pebbles Flintstone, precum și dinozaurul Dino – animalul de companie al acestora. Familia vecină și prietenă este constituită din Barney Rubble, soția sa, Betty Rubble, și fiul lor adoptiv, Bamm Bamm Rubble. Două familii, două povești pline de haz. Personajele Fred și Barney sunt construite complet opus: Fred pare a fi o fire mai hotărâtă, deși în nenumărate rânduri intră în bucluc și se identifică foarte ușor cu celebra replică Yabba-Dabba-Doo!, pe când Barney este vecinul și prietenul inimos al lui Fred, partenerul său de năzbâtii, un personaj pe alocuri neștiutor, dar care provoacă râsul copiilor.
Cei mici sunt în căutare de modele, își transformă personajele favorite din cărți și desene animate în adevărați prieteni, eroi, se aseamănă cu ei și astfel își construiesc o lume paralelă cu realitatea, pe care oricum nu o prea înțeleg. Acest lucru s-a întâmplat și în cazul meu cu The Flintstones. Așteptam întotdeauna cu nerăbdare să văd încă un episod, eram fascinată de lumea acelor personaje, de obiectele lor, dar și de faptul că atâta piatră la un loc nu mai văzusem niciodată. Bineînțeles că existau și aspecte care îmi contraziceau logica, de pildă să ai ca animal de companie un dinozaur sau să mergi cu picioarele pe piatră, deși ești în mașină. Însă acum când mă gândesc la aceste lucruri, realizez că și detaliile aparent ilogice aveau rolul lor: copilăria era perioada în care eram niște mici exploratori în căutare de extraordinar, perioada în care ne dezvoltam imaginația, puneam obsesiv întrebarea de ce?, iar toate acestea ne ajutau dezvoltarea psihică, într-o oarecare măsură.
Pe de altă parte, și atunci aveam curiozitatea față de trecut, de lucrurile vechi, curiozitate ce avea să se dezvolte în domeniu de studiu peste niște ani buni. Nu auzisem detalii despre ce înseamnă Epoca de Piatră sau despre cum trăiau oamenii atunci – toate acestea erau încă un mister. Îmi era greu să îmi imaginez cum ar fi să îți duci existența între atât de multe pietre, dar părea că Fred și Barney erau fericiți și, deși erau adulți cu responsabilități, nu uitau nici să facă și o mulțime de prostii. Se prezentau aspecte pozitive, lipsite de violența care, din păcate, se găsește azi în desenele animate, iar acest lucru este de apreciat, din punctul meu de vedere. Este foarte ușor ca un copil să deprindă obiceiuri dintre cele pe care le observă la televizor, să încerce să pună în practică ce tocmai a văzut și i s-a părut interesant. Din această perspectivă, îmi dau seama că generația mea a avut mai multe modele în desenele existente atunci decât pot extrage micuții de astăzi.
Cu toate că timpul este cel care mă sfidează în fiecare zi, există o parte din mine care reușește să sfideze la rândul ei timpul neiertător: amintirile copilăriei mele, cele care îmi par atât de actuale în fiecare zi. Iar atunci când vreau să mă întorc în colțul meu de lume, mă uit la câteva episoade din Aventuri din Epoca de Piatră, mă amuz copios și realizez că, dincolo de seriozitatea și planurile de fiecare zi, în mine va fi întotdeauna copilul veșnic îndrăgostit de povești și desene animate.