Am urmărit de-a lungul timpului câteva tipare în viaţa de zi cu zi care nu au făcut altceva decât să îmi confirme stereotipurile deja prezente în societate în legătură cu femeile şi rolul acestora. Probabil că multe persoane pasionate de feminism deja le-au observat şi le cunosc foarte bine, însă acest lucru nu este suficient, deoarece prejudecăţile sunt perpetuate în continuare prin jocuri şi jucării, precum şi prin desenele animate şi serialele pentru copii. Astfel, fetele sunt obişnuite încă de mici prin diverse mijloace cu rolurile de mamă şi soţie care are grijă de gospodărie şi cu meseriile de doctoriţă, profesoară sau eventual secretară. În mod similar, desenele animate continuă acest model de activităţi, generând un univers vizual şi imaginativ propice pentru ca fetele să dezvolte poveşti pe baza cărora să se joace.
Nu aş putea spune despre mine că sunt o feministă înrăită, care consideră că în orice fel de acţiune sau colţ al societăţii se poate observa opresiunea bărbaţilor şi a sistemului patriarhal. Mă preocupă însă capacitatea femeilor de a face propriile alegeri fără a fi influenţate de contexte sociale constrângătoare. Aşa cum în numeroase rânduri am menţionat, am fost şi sunt în continuare o fire băieţoasă, cu o personalitate dificilă şi aparte. Îmi place să fiu independentă, să ştiu că mă pot baza pe cei apropiaţi mie când trebuie să iau o decizie importantă, dar că, în final, aceasta îmi aparţine mie. Pe de altă parte, mă preocupă egalitatea şi îmi doresc ca această să nu fie una numai declarativă, ci şi reală, bazată pe oportunităţi şi contexte similare.
Principala mea problemă cu desenele animate şi cu jocurile pentru fete este aceea pe care am amintit-o mai sus: întăresc rolurile specifice femeilor, limitând practic accesul la o altfel de evoluţie. Prejudecăţile se întipăresc, fiind cu greu schimbate, iar ele se vor transmite mai departe. Desenele animate pun în scenă într-un mod cât mai plăcut realităţi problematice referitoare la gândirea noastră ca societate. Şi aici avem serii feministe şi total opuse idealului feminist. Dacă pentru cea de-a doua categorie este mai uşor să găsim exemple, pentru prima pare dificil să identificăm acele desene animate perfecte, care prezintă în modul cât mai feminist cu putinţă societatea.
Aventurile lui Peter Pan este o serie anime de la începutul anilor ’90, bazată pe romanul clasic al lui James Matthew Barrie – Peter Pan. Povestea evoluează în jurul aventurilor copiilor Darling pe meleagurile Ţării de Nicăieri (Neverland), alături de băieţii pierduţi şi copilărosul Peter Pan. Principala problemă care iese în evidenţă ori de câte ori începe un episod din aceste serial este că nu există decât două personaje feminine şi unul colectiv, sirenele. Wendy Moira Angela Darling este o fată în jur de 13-14 ani, care are doi fraţi mai mici şi care călătoreşte în Neverland, unde va avea grijă de căsuţa din copac. Aparent nimic ciudat până aici, deoarece toţi sunt nişte copii care au parte de diverse aventuri în timpul şederii lor pe acest tărâm, fără vreun adult prin preajmă care să le poarte de grijă. Cel de-al doilea personaj feminin este Tinkerbell, o zână mică şi invidioasă, care nu îşi doreşte concurenţă în frumuseţe şi putere de influenţă în Neverland şi mereu încearcă să îi pună beţe în roate lui Wendy.
Cu toate acestea, Peter Pan nu este atât de inocent precum pare. Wendy este cea care, dintr-o simplă fată fără atribuţii gospodăreşti în familie, ajunge să aibă grijă de şase băieţi care nu îi sunt de prea mare ajutor. Ea spală, găteşte, calcă, coase, spune poveşti şi îi îngrijeşte pe ceilalţi când sunt bolnavi. În momentul în care ea se îmbolnăveşte, este foarte greu ca ceilalţi să se descurce. Stând şi analizând evenimentele, totul pare să semene cu o adaptare aparent firească şi relaxantă a unui mariaj la vârste fragede. Wendy este îndrăgostită de Peter şi de fiecare dată când acesta nu îşi respectă promisiunea sau nesocoteşte vorbele ei, ea își simte orgoliul lezat şi îl abandonează. Continuă însă să îşi îndeplinească sarcinile de „mamă” şi să se comporte ca atare faţă de restul băieţilor. Nu poate ieşi din acest cadru şi deja s-a obişnuit cu el, privind doar părţile pozitive şi ascunzând sub preş problemele.
La polul opus, totuşi nu aproape de perfecţiune, regăsim desenele de tipul Spioanele (Totally Spies) şi W.I.T.C.H.. Cele două poveşti sunt în esenţă asemănătoare, fiind vorba de fete care salvează lumea fie cu ajutorul mijloacelor tehnice de tipul James Bond (primul), fie prin puterile lor de a controla elementele naturale de tipul Sailor Moon (al doilea). Cele două serii sunt destul de diferite însă ca evoluţie, deoarece Spioanele se axează foarte mult pe idealul feminin de frumuseţe, cu fete drăguţe, pasionate de cumpărături şi mereu atente la lookul lor. Pe de altă parte, W.I.T.C.H. este mai realist, prezentând şi aspectele problematice din încercarea fetelor de a arăta perfect sau respingerea comunităţii în cazul în care acestea fac ceva ieşit din comun sau dezaprobat la nivel general. În Spioanele, Sam, Clover şi Alex sunt nişte personaje destul de plate, fiecare fiind construită în jurul unei singure trăsături dominante (inteligenţa, frumuseţea, respectiv atletismul). Toate trei au acel ceva care le scoate din încurcătură în momentul cheie. Fetele W.I.T.C.H. sunt, pe de altă parte, mai complexe, cu incertitudini şi slăbiciuni, cu momente de ezitare chiar şi în clipele hotărâtoare, cu decizii pripite şi înşelate de aparenţe.
Dincolo de compromisul comercial pentru promovarea unui anumit rol al femeii în societate, cele două desene animate având în centrul lor fetele sunt preferabile lui Peter Pan, chiar dacă la suprafaţă aventurile lor par prea moderne şi concentrate asupra răului din societate. Înainte de toate, societatea este creată din oameni care nu sunt întotdeauna buni şi care nu agreează indivizi puternici şi independenţi. Desenele animate care contravin bazelor elementare feministe nu numai că ajută la perpetuarea unei stări de fapt dăunătoare, ci închistează societatea, limitându-i dezvoltarea. În definitiv, multe femei devin mame, iar copiii nu vor putea îmbunătăţi situaţia dacă nu au exemple pozitive în familie.