Dennis Rodman este, poate, cel mai controversat baschetbalist din istoria NBA. A fost de cinci ori campion NBA, în 1989 și în 1990 cu Detroit Pistons, supranumiți Bad Boys Pistons, și de trei ori între 1996-1998, ani în care a fost component de bază la Chicago Bulls, unde a jucat alături de Michael Jordan și Scottie Pippen, în echipa cu cel mai bun record din istorie: 72 de victorii și 10 înfrângeri (sezonul 1995-1996). Dennis Rodman este recunoscut drept cel mai bun rebounder[1] și unul dintre cei mai buni apărători din istoria NBA. De altfel, cel poreclit ”The Worm” a fost de 2 ori în All-Star Game, de 2 ori votat ”NBA Defensive Player of the Year”[2] și a fost cel mai bun recuperator din ligă timp de șapte sezoane consecutive.
Însă stilul său de viață a devenit de-a lungul timpului cel care a luat fața talentului său sportiv, fiind treptat din ce în ce mai șocant. Inițial un jucător care ieșea în evidență doar prin calitățile sale de baschetbalist, Dennis Rodman a avut o schimbare dramatică în 1993, când a fost foarte aproape să se sinucidă din cauza divorțului intentat de soția sa de la acea vreme. Totuși, în autobiografia sa, Bad as I wanna be, spune că, exact înainte să se sinucidă, a avut o epifanie în urma căreia a realizat că trebuie să trăiască întocmai cum își dorește el.
A urmat apoi a doua parte a carierei lui Dennis Rodman, în care, alături de performanțele remarcabile din punct de vedere sportiv, acesta a devenit cunoscut și pentru înfățișarea sa excentrică: frizuri colorate artificial (verde, roz, blond platinat, albastru), foarte multe pierce-uri și tatuaje, precum și pentru un comportament bizar. De-a lungul vieții sale extrasportive, Rodman a fost căsătorit cu actrița Carmen Electra, a avut o relație supra mediatizată cu Madonna, și-a promovat autobiografia îmbrăcat ca o mireasă, spunând că e bisexual și vrea să se mărite cu sine. Apoi, după retragerea din baschet, a îmbrățișat o carieră în cinematografie[3] și încă una, de mai mare succes, în wrestling[4]. Recent, Dennis Rodman a ajuns în tabloide și a fost criticat în urma relației personale cu liderul nord-coreean Kim Jong-Un.
Cu toate acestea, cariera lui Dennis Rodman din NBA a fost foarte apreciată. Astfel că acesta a fost inclus în anul 2011 în Hall of Fame, unde sunt onorați cei mai mari jucători din istoria acestui sport[5].
Ca orice nominalizat, el a fost invitat să țină un discurs. Iar cuvântarea celui poreclit ”The Worm” a fost departe de cele clișeice. A fost un discurs emoționant, sincer, în care a ieșit la iveală un alt Dennis Rodman.
Baschetbalistul a fost însoțit pe scenă de cel mai mare antrenor din toate timpurile, Phil Jackson, cel care i-a fost antrenor la Chicago Bulls în perioada 1996-1998. Cel ce era sărbătorit la acest dineu a purtat un sacou excentric, în stilul său caracteristic, pe care erau inscripționate numerele 10 și 91, cu care a jucat în cariera sa, și cele două echipe cu care a reușit să câștige cele cinci titluri NBA: Pistons și Bulls.
Ascultându-i discursul, am decis să selectez câteva citate care m-au impresionat cel mai mult și în care Rodman și-a arătat și o altă față, poate cea care îl reprezintă de fapt, a unui om modest, umil și recunoscător față de sportul care i-a adus atât de multe bucurii. În același timp însă cvintuplul campion NBA a profitat de această ocazie pentru a-și face o autocritică serioasă privind calitățile sale de părinte. Printre cele mai impresionante vorbe pe care le-a adresat audienței, lăcrimând, se numără următoarele:
I didn’t play the game for the money, I didn’t play the game for to be famous. What you see here is more just an illusion that I love to just be an individual that is very colourful.
I want to thank David Stern[6] and the NBA for even having me in the building […] This game has been very good for me. I could’ve been anywhere in the world, I could’ve been dead, I could’ve been a drug dealer… I could’ve been homeless, I was homeless. A lot of you guys that are here in the Hall of Fame know what this means, and I’m talking about living in the projects and trying to get out of the projects. I did that, but it took a lot of hard work, a lot of bumps in the road.
I never had a father. He left me when I was 5 years old. He has 47 kids in the Philipinnes, I`m the oldest one. He wrote a book about me and he made a lot of money, but he never came and said „Hello” to me.
I like to talk about four guys: Phil Jackson, Jerry Buss [7], James Rich[8] and Chuck Daly [9].These four guys were the mentors, my fathers. […] It wasn’t about Dennis Rodman the asshole, the flamboyant, the dickhead. They looked at the individual that was good-hearted and very emotional.
In my career as a basketball player, I have one regret, I wish I was a better father. My mother worked three jobs and she kicked me out the house cause she couldn’t support me anymore. She never hugged us cause she didn’t know how, but she managed, she worked her ass off. I haven’t been a great son to you, mom [s-a adresat mamei sale aflate în tribune].
Hopefully I could be a good individual and a good father for my kids.
Toate aceste replici m-au făcut să realizez încă o dată că nu poți judeca o carte după copertă și nici un om după înfățișare. De asemenea, m-au făcut să înțeleg ce înseamnă ambiția și determinarea și m-au făcut să îl apreciez și pe Dennis Rodman – omul, nu doar baschetbalistul. Astfel acesta a căpătat o recunoaștere la puterea a treia: de-a lungul carierei sale ca un luptător, de-a lungul vieții sale extrasportive ca un exhibiționist, dar, după discursul său din 2011, ca un om cu un caracter uriaș.
[1] Rebound = recuperare (rom); o statistică prin care se contorizează posesiile pe care un jucător le câștigă pentru echipa sa
[2] Cel mai bun jucător defensiv
[3] Dennis Rodman IMDb
[4] Malone vs Rodman , youtube.com
[5] Basketball Hall of Fame, Hall of Famers: Dennis Rodman
[6] Președintele NBA (termenul exact este Commisioner) în perioada 1984-2014; cel considerat principalul artizan pentru care NBA este una dintre cele mai cunoscute și apreciate ligi sportive pe plan global.
[7] Patron al echipei Los Angeles Lakers, din 1979 până la trecerea sa în neființă, în 2013.
[8] Cel care l-a primit în familia sa după ce fusese dat afară din casă (vezi în continuarea articolului)
[9] Antrenorul său de la Detroit Pistons, cu care, după cum am precizat, a fost campion de două ori