Muzică lină în fundal, miros de cărți, gânduri răvășite într-o zi rece de iarnă și gust de cultură. Așa a debutat seara lansării unei noi ediții a volumului Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, romanul care s-a aflat în centrul unui moment de poveste în Librăria Humanitas de la Cișmigiu.
Noua ediție a cărții Portretul lui Dorian Gray este un volum cu o copertă sugestivă, coloratură vie, care atrage atenția, parcă numai bun pentru a îndemna la o lectură de calitate. Acest lucru l-au subliniat și invitații evenimentului de la Humanitas Cișmigiu: Mihaela Irimia, Marius Chivu, Răzvan Mazilu și Denisa Comănescu – moderatoarea discuției –, cei care au împărtășit cu publicul prezent la eveniment gândurile legate de acest roman esențial al literaturii universale.
Așezată undeva într-un colț discret, așteptam cu mare curiozitate să înceapă discuția despre o carte pe care am citit-o cu ceva timp în urmă, dar care îmi stârnește chiar mai mare interes acum, deoarece, având mai multă experiență în lectură și în viață, pot înțelege mult mai bine ceea ce se află în spatele poveștii, semnificațiile ce au stat la baza constituirii volumului. Denisa Comănescu a deschis discuția introducând în peisajul serii o doamnă căreia noi, cititorii lui Oscar Wilde, îi datorăm foarte mult – traducătoarea noi ediții, Antoaneta Ralian. Aceasta nu a putut să onoreze invitația, dar a trimis câteva gânduri atât invitaților, cât și oamenilor ce s-au gândit să acorde niște minute culturii. Auzind atâtea cuvinte laudative la adresa traducătoarei, mi-am dat seama, din nou, că există oameni cărora nu vom reuși să le mulțumim vreodată pentru tot binele pe care l-au făcut culturii române de-a lungul timpului. Prin intermediul acestor traduceri, literatura română a putut să valorifice contactul cu alte culturi, în acest caz, cea occidentală, iar schimbul acesta de idei este cel ce conduce la diversitatea necesară unei înțelegeri solide. De pildă, volumul de față a fost a 120˗a traducere a doamnei Ralian pentru cultura română, un lucru ce merită atenție și un gest de admirație.
E important să avem traduceri bune ale unor astfel de opere. Din punctul meu de vedere, e dezamăgitor să afli despre o carte că este foarte bună și să nimerești o traducere nu tocmai potrivită, pentru că există riscul ca în acel moment perspectiva despre volum să fie complet schimbată, poate chiar și părerea despre autor. Plecând de la aceste traduceri nereușite, povești cu atâta farmec în limba lor nativă devin orfane din cauza traducerii. În ceea ce privește volumul în discuție, personal aș alege această traducere, deoarece este o ediție revizuită și îngrijită tocmai pentru a aduce ceva nou față de celelalte. De asemenea, cred în traducător și în fidelitatea sa față de conținut, iar acest lucru eu aș zice că e esențial, deoarece un traducător este o altă voce a celui care a scris cartea într-o anumită limbă și el are o mare responsabilitate: aceea de a duce povestea mai departe, dar într-o manieră etică – un traducător trebuie să fie un bun cunoscător de cuvinte și o ființă fidelă originalului volumului la care lucrează. Consider că o activitate de traducere poate avea succes doar în acest fel, dat fiind faptul că a nu înțelege semnificația unui text poate duce la pierderea cu ușurință a esenței și apare astfel riscul de a nu transmite exact stările adecvate.
În continuarea serii, doamna Mihaela Ieremia a luat cuvântul, furnizând informații folositoare despre cartea în discuție. A numit romanul text fundamental al literaturii engleze, continuând discursul cu o perspectivă detaliată a romanului Portretul lui Dorian Gray – văzut ca imaginea proiectată a lui Wilde în viitor. Autorul a creat un personaj, un alter ego l-aș numi, prin intermediul căruia a reușit să se pună față în față cu cel pe care voia să îl descopere. Aspectele psihologice din roman sunt foarte interesante, confruntându-se cele două instanțe: suflet și trup, fiecare jucându-și rolul pentru a completa imaginea filozofică a scrierii.
Suflet și trup, trup și suflet – ce misterioase sunt! Există aspecte animalice în suflet, iar trupul are momente de spiritualitate. Simțurile se pot rafina, iar intelectul se poate degrada. Cine poate spune unde încetează impulsul carnal și unde începe impulsul psihic? […] Separarea spiritului de materie era un mister, iar unirea spiritului cu materia era tot un mister.
În toate aceste momente, când detalii prețioase despre o capodoperă a literaturii universale începeau să se constituie în esență, am simțit nevoia să îmi notez lucruri, să umplu pagini cu propoziții ce aveau să îmi acorde o nouă cheie în lectura cărții. De pildă, nu am încercat niciodată să îmi explic numele Dorian Gray, dar în acea seară am aflat și semnificația lui: Dorian însemnând doric, e referitor la stilul frumos, iar Gray marchează căderea și decăderea zilnică pe care o oferă viața.
Până în acest punct s-a discutat numai literatură, însă Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde se leagă și de teatru. Răzvan Mazilu, un invitat și artist al serii, a împărtășit experiența spectacolului jucat la Teatru Odeon, în 2004, unde a interpretat chiar rolul lui Dorian Gray. În tot acest timp, pe un ecran se derulau fragmente din piesa omonimă, iar ceea ce m-a impresionat a fost jocul plin de talent, dăruire, precum și costumația, machiajul ˗ toate se completau perfect ca într-un puzzle complicat. Acest lucru arată, încă o dată, importanța capodoperei lui Wilde, care nu își pierde semnificația nici prin reprezentarea scenică.
Așa cum o traducere nefericită poate influența negativ cititorul, în aceeași măsură o reprezentare artistică nereușită ar putea avea exact același efect. Azi există o tendință de a se parcurge cât mai rapid posibil chestiunile fundamentale ale culturii – de exemplu, se preferă uneori cunoașterea unor cărți prin intermediul ecranizărilor sau punerii lor în scenă, tocmai pentru a nu se investi timp în cititul acelui volum. Se poate întâmpla însă și un alt fenomen: un act artistic reușit poate să îndemne inclusiv la lecturarea cărții. Astfel orizontul poate deveni mult mai larg, publicul având posibilitatea de a privi povestea din mai multe unghiuri, de a compara aspecte.
Spre final, Marius Chivu a prezentat câteva aprecieri asupra romanului, considerându-l un triumf al spiritualității asupra formei și accentuând legăturile ce se pot face între scriere și lumea în care trăim. Deși romanul tratează o societate de secol XIX, unele aspecte rămân la fel, de parcă timpul nu ar fi trecut peste ele. De exemplu, tocmai datorită faptului că suntem obsedați de frumusețe și de tinerețe le considerăm esențiale, iar Marius Chivu a ajuns la concluzia că în fiecare dintre noi e un mic Gray. De fapt, în spatele tuturor calităților pe care le avem și care țin de moral, simțim nevoia de a ne găsi și imaginea exterioară, aceea care face prima impresie, cea care ne ajută în anumite circumstanțe – frumusețea fizică, acel dram de superficialitate.
Întâlnirea din acea seară m-a făcut recunoscătoare pentru informațiile pe care le-am acumulat, oferindu-mi noi perspective asupra romanului Portretul lui Dorian Gray. Apelul constant la valori, iar un bun exemplu este acest volum, reprezintă mult pentru literatură. Faptul că se poate vorbi despre o operă literară și din perspectivă teatrală arată că planurile culturale pot și e chiar util să conlucreze. Prin intermediul culturii oamenii se redescoperă și mai pot crede în frumos. Suntem atât de mici față de marile capodopere, dar putem fi mândri că avem intelectuali români care să vorbească despre aceste comori.