De mult caut acel film special despre care să scriu un articol. Un film de sezon, dar, în același timp, unul care merită să fie (re)văzut oricând, unul care să mă facă să trec de la o emoție la alta în doar câteva minute și care să îmi transmită anumite idei despre viață. Am descoperit o astfel de poveste într-o zi de iarnă, când am vrut să mă relaxez uitându-mă la o animație și am ales Frozen (r. Chris Buck, Jennifer Lee). Cea de-a 53-a producție de lung-metraj Walt Disney Studios a avut premiera pe 19 noiembrie 2013 în S.U.A. și pe 27 decembrie 2013 în România. Aceasta are la bază unul dintre cele mai cunoscute basme ale lui Hans Christian Andersen[1]: Crăiasa zăpezilor. A câștigat două premii OscarBest Animated Feature Film of the Year și Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Song –, precum și alte premii, printre care: Best Animated Film (BAFTA Awards, 2014), Best 3D Feature – Animated și Best Stereography – Animated (3D Creative Arts Awards, 2014).

Dacă este o animație nu înseamnă că este adresată doar copiilor, din contră. Povestea, simplă la prima vedere, ascunde mai multe lecții. Acțiunea este plasată într-un frumos regat numit Arendelle. Aici trăiau două surori, Anna și Elsa. Cea din urmă este diferită de oamenii din jurul său, mai precis, are puterea de a transforma tot ce atinge în zăpadă și gheață. Dar ce pare inofensiv la început pune viața Annei în pericol. Din fericire, micuța este salvată de un trol care avertizează familia regală că o lovitură în inimă ar fi fatală. Astfel, părinții celor două hotărăsc construirea unui zid, izolându-se, în acest fel, de restul lumii. De asemenea, pentru a o proteja, memoria Annei este ștearsă, iar Elsa este nevoită să țină ascunsă puterea sa și să renunțe la a mai petrece timpul jucându-se sau construind oameni de zăpadă cu sora sa. Ajungem să fim martorii a două lupte interioare, purtate de o parte și de alta a unei uși închise. Anna, care ar face orice să mai construiască un om de zăpadă împreună cu singura ei soră, căreia nu îi înțelege brusca distanțare, și Elsa, care e nevoită, de dragul familiei, să poarte mereu o mască, să încerce să se controleze pentru a nu redeveni un pericol pentru cei din jur, ajungând astfel un model în ceea ce privește puterea de sacrificiu.

Din păcate, prinși pe mare în timpul unei furtuni, regele și regina își pierd viața, iar cele două fete rămân singure. Avându-se doar una pe cealaltă, Anna încearcă să se apropie de singura familia care i-a mai rămas:

Elsa? Please, I know you’re in there.
People are asking where you’ve been.
They say have courage and I’m trying to…
I’m right out here for you. Just let me in.
We only have each other.
It’s just you and me.
What are we gonna do?
Do you want to build a snowman?

Ziua încoronorii Elsei ca regina din Arendelle înseamnă că, pentru puțin timp, regatul nu va mai fi izolat de restul lumii. Anna visa cu ochii deschiși la acel bal și spera că avea să întâlnească un prinț de care să se îndrăgostească. Elsa, în schimb, era speriată de aceast moment pentru că îi era temă că nu va reuși să păstreze aparențele. Când cele două surori încep să vorbească, să se distreze, totul pare cât se poate de firesc, cel puțin până când Anna, puțin naivă, îl prezintă pe Hans, un prinț cu care spune că se va căsători:

Anna: May I present, Prince Hans of the Southern Isles.
We would like your blessing for our marriage! […]
Elsa: You can’t marry a man you just met.
Anna: You can if it’s true love.
Elsa: Anna, what do you know about true love?
Anna: More than you. All you know is how to shut people out.
Elsa: You asked for my blessing, but my answer is no.

Elsa dă dovadă de maturitate, știe că nu ar fi o decizie bună pentru Anna și o sfătuiește să se mai gândească. Deși izolată de lume, este conștientă de felul în care merg lucrurile și face ce a făcut de când se știe: o protejează pe sora sa. Răspunsul negativ însă o supără pe Anna și o face să-i spună tinerei regine cele mai dureroase cuvinte:

Why do you shut me out?
Why do you shut the world out?
W
hat are you so afraid of?

Frozen – un film despre frica de a fi noi înșineDiscuția degenerează, iar Elsa dezvăluie puterile sale tuturor celor prezenți la bal. Speriată, fuge departe de acel loc, iar Anna realizează abia atunci adevăratele motive ale surorii ei, precum și faptul că regatul este condamnat să devină unul de gheață. Își dă seama că trebuie să plece după Elsa, ca să salveze și regatul, și relația lor.

Pe un vârf de munte, Elsa pare cea mai fericită. Departe de tot, e liberă să fie ea însăși. Fiecare dintre noi am trecut poate prin astfel de momente. Când vrei să fugi departe de societatea care îți impune un anumit fel de a fi, de oamenii care te arată cu degetul doar pentru că ești diferit, de familia care, deși trebui să fie mereu acolo pentru tine, nu te poate înțelege. Fiecare dintre noi ne-am dorit poate acel loc pustiu care ne oferă șansa de a ne regăsi, dar, în același timp, ne-am dorit și pe acel cineva, ca Anna, care să vină totuși să ne caute, care să ne iubească pentru cine suntem, nu pentru cine pretindem că suntem.

Anna, alături de noii ei prieteni, Kristoff și renul Sven, pornesc în căutarea Elsei. În drumul lor întâlnesc un om de zăpadă simpatic, Olaf, căruia îi plac, paradoxal, îmbrățișările calde. Acesta este, de fapt, cel pe care cele două surori îl construiau în copilărie, fiind simbolul legăturii dintre ele. Este rebel și jucăuș ca Anna, dar înțelege, asemenea Elsei, că, pentru anumite persoane, merită să te sacrifici:

Anna: Olaf! You’re melting!
Olaf: Some people are worth melting for!

Olaf își dorește să vină vara. El este în sine acel vis aparent irealizabil pe care îl avem fiecare din noi. Acela pentru care prietenii adevărați ne vor sprijini de fiecare dată, deoarece ne iubesc și înțeleg că e important pentru noi. Acela despre care nu ne vor spune niciodată că este imposibil de materializat:

Kristoff: I’m gonna tell him.
Anna: Don’t you dare!

Frozen este un film despre un regat de gheaţă care încălzește inimi.

Vorbeşte despre frica de a fi noi înșine, despre prietenie, iubire şi vise. Este o producţie de (re)văzut în zilele friguroase de iarnă, visând, asemenea lui Olaf, la venirea verii sau de urmărit în cea mai călduroasă zi din an, închipuindu-ne cum ar fi dacă am avea puterea magică a Elsei. Este o poveste al cărei deznodământ vă las să îl descoperiţi singuri.


[1] Hans Christian Andersen (1805 – 1875) a fost un scriitor și poet de origine daneză, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără: Crăiasa Zăpezilor, Mica sirenă, Hainele cele noi ale împăratului, Rățușca cea urâtă și Fetița cu chibriturile.

surse foto: 1, 2