Uităm prea repede. Degeaba ne înconjurăm de tot felul de gadgeturi, citim tot felul de cărți, învățăm tot felul de tehnici, dezbatem, ne susținem ideile, evoluăm. Dar uităm. Timpul trece peste noi și șterge, lăsându-ne senzația că așa a fost mereu. Am avut mereu telefonul cu acces la internet, am avut mereu câte trei mega image-uri între două stații de metrou, am mâncat mereu bio/fast food/raw/mult, ne-am ales mereu hainele dintr-unul dintre zecile de branduri dintr-un mall, am comentat întotdeauna viața politică de pe canapea, zappând între tvr, digi, realitatea și antena 3.

Tocmai despre uitare scriam acum două săptămâni, înainte de primul tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale din 2014. societatesicultura.ro s-a implicat în această campanie electorală și a adunat povești despre democrație și responsabilitate, despre cum uneori este suficient să ne exprimăm printr-un simplu vot, despre experiențele tinerilor care au votat sau nu în diaspora, despre soluțiile și problemele unui posibil vot electonic, dar și despre tinerii de 18 ani pentru care primul vot înseamnă mai mult decât un drept constituțional.

Toate aceste povești, mai încrâncenate sau mai emoționante, toate dezbaterile pe care le-am avut cu familiile/prietenii/colegii/vecinii noștri ne-au făcut cumva mai responsabili. Eu nu cred în ironiile celor care nu au văzut decât o mare de oameni interesați brusc de politică. Eu cred că suntem mereu interesați de politică, chiar și pentru a ironiza sau pentru a ne plânge. Și poate este doar un boom de falsă responsabilitate civică, poate de luni ne vom întoarce la treburile noastre și vom considera din nou politica o troacă de porci, dar poate mulți dintre noi, deveniți mai interesați de mediul politic, poate noi vom schimba ceva. Ceva în percepția oamenilor despre politică. Poate vom iniția proiecte de responsabilizare și educație civică, poate vom urmări mai atenți viața politică și îi vom sancționa mai des pe cei pe care i-am ales (sau nu) să ne conducă.

Toată această nebunie generată de alegeri, milioane de dezbateri offline și online, nu înseamnă un fals interes, un trend contextual, ci înseamnă exact acel moment în care conștientizăm că este cel mai bun moment să schimbăm ceva, să acționăm. Înseamnă, până la urmă, democrație. Iar democrația înseamnă și să accepți votul majorității, atât timp însă cât procesul este corect. Și numai mersul la vot poate conta în diminuarea posibilității de fraudă electorală.

Istoria nu este doar numele unei materii din școală. Fiecare zi în care uităm că libertatea de astăzi ne-a fost dăruită cu sânge și sacrificiu este o zi în care ne trădăm pe noi înșine. Din fericire, trăim tocmai în lumea în care istoria nu mai este doar în cărți și documente, dar și în imagini și fotografii. Poate astăzi, în timp ce bem o cafea, acordăm 2 ore să vedem un documentar despre alegerile noastre, o retrospectivă a alegerilor prezidenţiale. Exact așa se numește documentarul realizat de Cristian Delcea, și este o lecție despre noi. Suntem alegerile pe care le facem. Acest documentar, și cu precădere prima parte, m-a emoționat teribil. Mi-a fost milă de toți tinerii aceia care au crezut în schimbare și care pentru libertate și-au sacrificat tinerețea sau chiar viața. Mi-a fost milă de România.

15 de minute durează probabil, în medie, să ajungem la cea mai apropiată școală din zona în care locuim. Și încă 5 să votăm. În diasporă, românii au mers sute de km până la secția de votare și au stat și 6-7 ore să voteze. Foarte mulți dintre ei nici măcar nu au reușit să voteze. 20 de minute înseamnă mai mult decât 1200 de secunde. Înseamnă 5 ani.

Următorii 5 ani sunt ai noștri, ai liceenilor care votează pentru prima oară, ai studenților și tinerilor responsabili, ai tinerilor din anii 1989 – 1992 care au pătimit numai pentru că au vrut libertate pentru ei și pentru copiii lor. În următorii 5 ani unii dintre noi vom intra la facultate sau vom absolvi, vom avea joburi, ne vom căsători, vom avea la rândul nostru copii și poate chiar nepoți. Și suntem mulți care nu vrem să plecăm. Nu vrem să avem iar privirea pierdută a tinerei din documentar, de la minutul 16:39. Nu sunt doar următorii 5 ani, sunt poate anii de care avem cea mai mare nevoie. Noi, tinerii de orice vârstă, noi, România.

TU ai votat?

Cristian DelceaCiteste mai mult: adev.ro/ne438z
Cristian DelceaCiteste mai mult: adev.ro/ne438z
DOCUMENTAR Alegerile noastre. Partea I
DOCUMENTAR Alegerile noastre. Partea a II-a (2000-2009)