de Andreea Neagu
Concepția care se formează în mintea oamenilor obișnuiți atunci când vine vorba despre un lider politic înlătură deseori partea umană. Pentru oamenii din întreaga lume, Mihail Gorbaciov este conducătorul Uniunii Sovietice care a pus capăt regimului comunist din Europa de Est și care a inițiat una dintre cele mai interesante idei politice ale secolului al XX-lea, perestroika[1]. Dar dincolo de această imagine, omul Mihail Gorbaciov se dovedește a fi un soț și un tată iubitor, un om cu sentimente și temeri la fel ca ceilalți.
Apărut la editura Litera, volumul Amintiri reprezintă mai mult decât o simplă carte de memorii, deoarece în aceste pagini descoperim, mai mult decat aspectul politic, și viața personală a liderului sovietic Mihail Gorbaciov. Autorul a ales să vorbească în acestă lucrare despre el, despre familie, despre soția sa, Raisa, căreia îi sunt dedicate numeroase pagini, dar și despre activitatea politică, prin care a devenit cunoscut.
Fostul conducător al Uniunii Sovietice Mihail Gorbaciov s-a născut la data de 2 martie 1931, în apropiere de Stavropol. Ascensiunea sa este surprinzătoare: de la meseria de tractorist, pe care a practicat-o după terminarea şcolii, a ajuns să fie nominalizat în 1950 de secţia locală de partid pentru a intra la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Stat din Moscova. A devenit activist Comsomol[2] încă din primul an de facultate şi a aderat la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1952.
Cartea sa de memorii este structurată în trei părți intitulate Universitățile mele, Drumul către vârf și Cum s-a făcut perestroika, iar cele cincisprezece capitole înfățișează etapele vieții lui Mihail Gorbaciov – omul, copilul, soțul, tatăl, politicianul.
Universitățile mele este cea care reflectă mai puțin aspectul istoric și politic și mai mult viața personală a autorului. Originar din satul Privolnoe, Mihail Gorbaciov a trăit în ținutul Stavropol timp de 42 de ani, apoi s-a mutat la Moscova. Episoadele din copilăria sa descriu viața în Uniunea Sovietică între cele două războaie mondiale, precum foametea cumplită din anul 1933, când familia bunicului său a pierdut trei copii.
Universitățile mele este de asemenea partea dedicată rememorării experiențelor din anii când era student al Facultății de Drept din Universitatea Lomonsov. Autorul consideră că multe lucruri din viața sa sunt legate de Universitatea din Moscova. Gorbaciov mărturisește că a fost mereu atras de învățătură, dovadă fiind faptul că a fost admis printre primii. El și-a menținut interesul pentru studiu, pe parcursul facultății primind chiar o bursă.
În ochii mei, universitatea era un templu al științei, o concentrare de minți luminate care reprezentau mândria noastră națională, un focar de energie tinerească, de entuziasm, de căutări.
Deși politica este nelipsită din paginile acestui volum, centrul său este viața personală a liderului politic, astfel încât aproape jumătate din carte este dedicată relației sale cu Raisa Titorenko, soția la care se întorcea în permanență, căreia îi împărtășea temerile, care se implica în viața lui politică doar atât cât să îl sprijine.
Întâlnirea autorului cu viitoarea sa soție s-a petrecut în timpul unui dans la facultate. Încă din acel moment acesta recunoaște că ea a avut un impact asupra lui.
Trebuie să spun că atunci, la prima întâlnire, ea n-a manifestat nici un fel de interes față de persoana mea. Iar eu m-am străduit să nu arăt ce impresie puternică produsese asupra mea.
Cei doi s-au căsătorit în anul 1953, iar petrecerea de nuntă s-a ținut în cantina facultății, având ca invitați colegi de an și prieteni apropiați. Povestea de dragoste a soților Gorbaciov este cu adevărat impresionantă. Au înfruntat împreună greutățile de care s-au lovit, precum boala Raisei, recomandarea doctorilor de a nu avea copii deorece o naștere ar fi putut avea consecințe grave asupra soției, dar și emoțiile prin care au trecut cei doi odată cu preluarea de către Gorbaciov a funcției de conducător al Uniunii Sovietice.
În ceea ce privește aspectul politic, acesta se regăsește preponderent în celelalte două părți ale volumului. Autorul detaliază unele evenimente de mare importanță politică, precum prezentarea raportului despre cultul personalității de către Nikita S. Hrușciov în cadrul celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist. În opinia autorului, Hrușciov a pus bazele luptei cu stalinismul, a promovat o politică a conviețuirii pașnice, a reabilitat milioane de oameni condamnați pe nedrept și a anulat deciziile lui Stalin cu privire la deportarea în Siberia a unor etnii întregi.
Cu un oarecare regret, Mihail Gorbaciov constată că în anii perestroikăi nu a luat în considerare experiența din cazul lui Hrușciov. Același Comitet Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice care-l sprijinise pe Hrușciov l-a detronat în octombrie 1964. În opinia lui Gorbaciov, acesta a făcut primul pas către demontarea comunismului și introducerea democrației în societate.
Cum s-a născut ideea perestroikăi dezvăluie esențialul acestei cărți, și anume apariția ideii de reconstrucție. Întrebat dacă măsura a învins sau nu, Gorbaciov afirmă că a fost întreruptă forțat.
Indiferent de ceea ce ar putea spune acum despre perestroika criticii ei, a fost o perioadă uimitoare… Am deschis un drum pe care se putea merge mai departe. Am dat oamenilor libertate, transparență, pluralism politic, democrație. I-am făcut liberi!
Deși în Rusia Gorbaciov este considerat vinovat de destrămarea URSS-ului, Occidentul i-a apreciat meritele pentru prăbușirea comunismului în Europa de Est, reducerea arsenalului nuclear, încetarea Războiului Rece. În semn de recunoștință pentru măsurile pe care le-a luat, Mihail Gorbaciov a primit , în 1990, Premiul Nobel pentru Pace.[3]
Am descoperit acest volum datorită unei teme pentru facultate și recunosc că nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Multe detalii din carte sunt interesante, în special dezvăluirile despre omul Gorbaciov și personalitatea lui. Am fost destul de convinsă de veridicitatea mărturisirilor lui Gorbaciov în legătură cu cariera politică și impactul pe care aceasta l-a avut asupra vieții sale familiale.
În ciuda controverselor și a opiniilor împărțite, consider că Mihail Gorbaciov a jucat un rol crucial în viața noastră. Deși nu este un erou, trebuie să recunoaștem că urmările gândirii sale „eliberatoare” au fost benefice pentru Occident, chiar dacă această eliberare nu a fost scopul inițial al liderului. Acest volum ne oferă posibilitatea de a-l cunoaște pe omul Gorbaciov, pe cel dinainte de a fi conducător, dar și pe cel de după.
Titlu: Amintiri
Autor: Mihail Gorbaciov
Editură: Litera
Colecție: Bestseller
An: 2013
Traducător: Justina Bandol
Pagini: 656
[1] Perestroika (însemnând restructurare, reconstrucție) a fost elementul central al politicii adoptate de Mihail Gorbaciov în vederea reformării economiei și societății sovietice.
[2] Abreviere silabică a denumirii în limba rusă a „Uniunii Tineretului Comunist”.
[3] Der Spiegel- „O privire fascinantă în culisele puterii de la Kremlin, apud Mihail Gorbaciov, Amintiri”