Sâmbăta trecută am fost la Institutul Cultural Român pentru a-i asculta pe cei de la Jazzappella. Momentul a fost cum nu se poate mai potrivit, fiind o ocazie perfectă să-i arăt mamei mele, care a fost în vizită în București, și partea frumoasă a capitalei, respectiv viața culturală din orașul nostru drag. Țin să vă mărturisesc, așadar, nu doar încântarea mea ascultându-i pe cei de la Jazzappella, ci și a doamnei Mituleci, care a doua zi i-a și share-uit pe facebook pe cei șase artiști. Am avut, deci, succesul asigurat în a transforma vizita mamei într-o experiență interesantă.

Spectacolul s-a desfășurat în cadrul evenimentului Degustări vizuale, sonore și literare de Ziua Europeană a Limbilor, în data de 27 septembrie, având în prim-plan șase oameni talentați care au creat a capella un concert de jazz pe cinste. Timp de o oră și jumătate am fost prezenți într-o atmosferă asemănătoare cu cea a unui cabaret, exceptând fumul de țigară și tentativele de seducție aferente. „Protagoniștii” nu au cântat doar ireproșabil, ci au creat, în același timp, o legătură între ei și public, comunicând constant cu cei din fața lor. Contextul a fost cu atât mai interesant cu cât artiștii au îmbinat jazzul anilor ’90 cu melodiile prezentului, oferind repertoriului complexitate și prin experimentarea altor genuri muzicale.

Jazzappella este formată din trei bărbați și trei femei, fiind condusă de către Zoltan Andras, solistul trupei Sarmalele Reci. Din grup mai fac parte: Bogdan Tudor, Ana-Cristina Leonte, Ana Bancescu, Elena Moroșanu și Mihail Grigore. Bandul a fost fondat în 2011 și adoptă stiluri de jazz, pop, având și compoziții proprii.[1]

Pentru mine, încântarea supremă a reprezentat-o interpretarea cântecului franțuzesc La vie en rose. Ceea ce m-a captivat nu a fost doar acuratețea vocilor, ci și atitudinea cântărețelor, care păreau desprinse din filmul Jeux d’enfants. Din tot repertoriul, surpriza a fost redarea într-o manieră originală a cântecului Rather be, evidențiindu-se și mai pregnant originalitatea trupei. Acești artiști au fost caracterizați de sincronul perfect dintre voci, de atitudinea călduroasă, de comunicarea permanentă cu publicul, dar și de capacitatea de a trece de la un stil muzical la celălalt cu un profesionalism ireproșabil.

Evident că publicul a fost mai mult decât încântat. Cu aplauze interminabile și o stare de bine evidentă, toți ne-am ridicat în picioare și ne-am bucurat. Iar cei de la Jazzappella s-au bucurat alături de noi. Și cu această bucurie au cântat din nou și din nou până când palmele noastre nu au mai putut aplauda.


1 Informație preluată de pe pagina de facebook a trupei

sursa foto