de Mihaela Toader
Cultura exilului este modest așezată în imaginarul românesc şi, concomitent, modest prezentă în dezbaterile publice din România. Această dualitate nu eclipsează însă aura singurei biblioteci românești din exil, Bibiloteca Română din Freiburg, care s-a transformat din visul frământat al unor exilaţi români, din visul cercurilor regale şi selecte, într-o adevărată comoară a tuturor românilor. Rămâne de datoria contemporaneităţii să-şi prezinte trecutul pentru a-şi conserva o identitate în viitor, o identitate circumscrisă unei societăţi românești care nu-și face chip cioplit din istorie şi tradiţie, ci îşi respectă statuile.
Istoria Bibliotecii Române din Freiburg se înfiripă la 1 mai 1949, dată la care Biblioteca a căpătat statutul juridic de Asociaţie. Instituţia a fost înfiinţată la iniţiațiva lui Virgil Mihăilescu şi a unui grup de refugiaţi. Scopul nobil al „centrului cultural” de la Freiburg este astăzi o vie realizare care a primat încă de la înfiinţare, ca Biblioteca să devină un mare centru intelectual, iradiind spiritul şi cultura românească în străinătate. La început de drum biblioteca cuprindea următoarele colecţii: 178 de volume şi broşuri diverse, 16 numere din publicaţii periodice străine, 12 manscrise (lucrări de doctorat) şi suma de 40 DM.
Reprezentanţii Bibliotecii Române din Freiburg au avut în vedere ca activitatea sa să fie susţinută şi îmbogăţită cu proiecte de viitor care să devină un sprijin substanţial la prezentarea culturii române în Occident. Una dintre marile realizări a fost crearea unei secţii de microfilmare ce avea ca rol conservarea imagologică a pricipalelor opere ale culturii române aflate în Occident, în bibliotecile de stat sau particulare. Secţia de fotocopiere a îndeplinit la rândul ei un rol vital pentru înzestrarea colecţiilor Bibliotecii cu materiale documentare în acelaşi timp, oferind cercetătorilor posibilitatea de a procura documente rare pentru acea vreme. Realizarea unui ciclu de conferinţe cu proiecţii de filme culturale româneşti, precum şi organizarea unei arhive de folclor muzical, cu ajutorul căreia să se reediteze discurile cu muzică românească, au marcat un capitol aparte în reconstruirea lumii „dinăuntru” românești. Personalităţile şi personajele care au particpat la aceste evenimente culturale povestesc cu tristeţe amară, dar şi bucurie înălţătoare de fiecare dată când biblioteca reușea „să-i pună în comun”.
Alte proiecte precum organizarea unui centru românesc bibliografic, cât mai sistematic, în colaborare cu instituţiile asemănătoare din străinătate, realizarea unei mici tipografii cu scopul de a imprima lucrări mai puţin voluminoase ale bibliotecii sau organizarea unei legătorii şi a unui laborator fotografic, s-au tranformat în timp în pagini de istorie vie.
Povestea Bibliotecii Române din Freiburg este o poveste a înălţimilor ce nu au cunocut frică de abis şi o mărturisire a exilului românesc care îşi reface universul cultural de acasă.
Amprenta trecutului a devenit astăzi o călăuză pentru spiritul românesc şi pentru continuitatea culturii române dincolo de graniţele convenţionale ale României.
Relevanţa istorică şi rolul paideumic-lautric ale bibliotecii, dublate de calitatea de for spiritual al românilor din exil, au fost prezentate şi descrise în numeroase publicaţii germane, sau ale românilor originari din Germania, precum şi la posturile de radio Paris, Köln, Free Europe. Astfel, în august 1955, la Radio Paris, Eugen Lozovan menţiona într-un discurs emoţionant rolul celor din exil la menţinerea culturii româneşti prin organizarea unei biblioteci la Freiburg.
România poate fi privită astăzi de pe „piscul Freiburgului” care a contribuit prin eforturi colective susţinute la ascensiunea românilor pe vârfurile culturii universale şi la conservarea culturii române în Occident.
* Prezentul articol face parte din campania de promovare a proiectului “Comori ascunse la Biblioteca Română din Freiburg”.
Proiectul îşi propune să evidenţieze aportul Bibliotecii Române din Freiburg la continuitatea spaţiului cultural românesc în Occident şi să atragă atenţia publicului asupra importanţei exilului, diasporei şi căilor europenizării societăţii româneşti actuale. Coordonatorul proiectului este dr. Mihaela Toader, expert în memoria exilului românesc, împreuna cu George Stefan Năzăreanu responsabilul de grafică şi Filimon Dumitru Alexandru responsabilul de Comunicare şi PR.
Beneficiarul acestui proiect este Institutul Român/Biblioteca Română din Freiburg, Germania http://www.rumänische-bibliothek.de/. Programul de finanţare din care face parte proiectul: „Constantin Brâncuşi” – Cultură.
Acest proiect este realizat cu sprijinul Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni. http://www.dprp.gov.ro/