Atmosferă plăcută, liniștitoare și mii de gânduri. Unele duc spre căutarea unui răspuns la această întrebare, altele se îndreaptă spre România. România și țările vecine, dar și parte integrantă a Uniunii Europene, această casă comună, după cum aprecia Mihai Răzvan Ungureanu. Tot el a fost cel care a deschis cele două ore de dezbateri, în care au fost prezentate unele idei care au umblat prin gânduri mult timp după aceea și care au pus un semn de întrebare: Și dacă Europa eșuează?

În cei o sută de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial, Europa s-a schimbat, iar istoria acesteia a fost o istorie plină de traume. Totuși, Europa rămâne până în momentul de față o casă comună.

Cel care a continuat reflecțiile și a prezentat distincția dintre vecinii Europei și vecinii europeni a fost sociologul și geopoliticianul Dan Dungaciu. Până să răspundă într-adevăr la această provocare, a adus în prim-plan situația Ucrainei și a Republicii Moldova. A pus astfel în discuție un nou subiect, însoțit de o altă întrebare: Ucraina și Republica Moldova sunt vecini europeni sau vecinii Europei? Răspunsul poate fi dat ținându-se seama de trei aspecte: geografia simbolică, statutul țărilor și provocările la care sunt supuse. În ceea ce privește atât Ucraina, cât și Republica Moldova, acestea trebuie să-și găsească propria identitate, deoarece fără identitate nu se poate realiza nicio politică, iar deciziile luate nu pot fi benefice propriului stat.

La masa dezbaterilor s-a aflat și analistul politic Emil Hurezeanu, cel care a adus în prim-plan așa-numita problemă a naționalismului:

Datorită altor preocupări se pierde din vedere naționalismul tot mai pronunțat al altor state.

Acesta a apreciat că unul dintre motivele eșecului ar putea fi pe de-o parte naționalismul și pe de altă parte faptul că europeanul încearcă uneori să se bizuie pe altcineva. Făcând trecerea la România și vecinii săi, când vorbim despre unguri, aceștia se bizuie mai mult pe ruși decât pe UE, iar noi, românii, mai mult pe americani decât pe noi înșine.

Prima zi de dezbateri din cadrul conferinței internaționale 1914-2014. Și dacă Europa eșuează? s-a încheiat cu această întrebare: în ce sens poate eșua Europa?

Ivan Krastev, președinte al Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia, și Michael Stolleis, profesor în dreptul public la Universitatea din Frankfurt, au explicat în ce sens poate eșua aceasta, deoarece a eșua este un termen abstract atunci când vorbim despre Europa:

Europa poate să eșueze prin faptul că nu mai poate fi atât de puternică, pe de-o parte, sau poate eșua în ceea ce privește politicile adoptate față de Rusia.

Adina Lica a fost reprezetantul nostru în prima zi de dezbateri din cadrul conferinței internaționale 1914-2014. Și dacă Europa eșuează?. Pe 20 septembrie i-a luat locul Ana-Maria Anghelescu.

Anul 2014 este unul plin de aniversări: 100 de ani de la izbucnirea primului Război Mondial, 555 de la prima atestare documentară a Bucureștiului și 25 de ani de la Revoluția Română. Pe 19 și 20 septembrie, în paralel cu spectacolele și manifestările prilejuite de aniversarea capitalei, s-a desfășurat o serie intitulată sugestiv Dezbateri europene la București. Tema acesteia se lega de cei 100 de ani de la primul Război Mondial, iar titulatura conferinței internaționale intriga la prima vedere: Și dacă Europa eșuează? Andrei Pleșu, directorul Colegiului Noua Europă, a adus câteva clarificări cu privire la subiectul general al conferinței:

Situația politică la granița de Est a Uniunii Europene s-a deteriorat grav, într-un ritm accelerat, aruncând asupra aniversării de 100 de ani de la Primul Război Mondial un voal neliniștitor, o umbră de presentimente funeste. Așa-numita ”Politică de Vecinătate Europeană” (European Neighbourhood Policy) se află, dintr-odată, în fața unei provocări pentru care nu pare să fie pregătită. Federația Rusă anexează teritorii, modifică granițe, relativizează valabilitatea unor tratate internaționale. Uniunea European încearcă, alături de Statele Unite, să țină lucrurile sub control, evitând escaladarea conflictului prin intervenție diplomatică și prin sancțiuni economice drastice.

Cele patru dezbateri din această serie au abordat problematica europeană din diferite puncte de vedere. Conferinţa la care am luat parte a fost una despre graniţele Europei, punând în discuţie caracterul lor: ameninţare, zonă gri sau zonă de negociere.

Teatrul Odeon a fost gazda acestei ultime dezbateri, conferind întregului eveniment un aer boem şi distins. Discuţiile au fost conduse de Andrei Pleşu, la acestea luând parte istoricul ucrainian Yaroslav Hrytsak, istoricul turc Edhem Eldem şi istoricii germani Jörn Leonhard şi Karl Schlögel. Dar înainte de prezentarea punctelor de vedere privitoare la această temă, gazdele ne-au făcut o mică surpriză muzicală. Violoncelistul Marin Cazacu a oferit un regal artistic de câteva minute, alături de un grup de violoncelişti din Orchestra Română de Tineret. Alla Turca, celebrul Adagio de Tomaso Albinoni, tangouri de Astor Piazzola sunt doar câteva dintre piesele care au fost aranjate și reorchestrate pentru un grup de violoncele și pe acorduri de jazz. Glumind, Marin Cazacu a spus că acest repertoriu a fost ales pentru a celebra unitatea Europei, dar și globalizarea, făcând astfel aluzie la originile diverșilor autori ai pieselor și ale orchestratorilor.

Dezbaterea propriu-zisă a început cu ideile exprimate de istoricul Yaroslav Hrytsak, cel care a făcut o paralelă lingvistică suprinzătoare, în încercarea de a prezenta statutul Ucrainei în prezent. Astfel, Hrytsak a spus că limbile slavice ar fi mult mai bogate dacă ar avea articole de tipul the și a, care sugerează diferențierea. Similar cu situația lingvistică, Ucraina a devenit din the Ukraine pur și simplu Ukraine, fapt care a îndepărtat-o de ideea de teritoriu suveran și individualizat, apropiind-o mai mult de o zonă definită numai prin relație cu marginea Europei. De asemenea, istoricul ucrainian a accentuat ideea că dihotomiile nu reprezintă o soluție, nefiind posibil să încadrăm o anumită țară într-o categorie specifică. De aici rezultă și problematica graniței – dacă nu pot exista două categorii distincte, este aproape imposibil să găsim o graniță clară. Tocmai de aceea, Hrytsak consideră că Ucraina nu poate fi o țară de graniță, fiind o țară, în opinia sa, cu un destin european.

Perspectiva istoricului Edhem Eldem a lămurit câteva aspecte legate de istoria recentă a Turciei, discutând despre profețiile care se autorealizează, vechimea cererii de aderare a țării la Uniunea Europeană și starea societății civile. Eldem a arătat că în țara sa natală își consumă energia criticându-și conaționalii pentru inactivitate și pasivitate, acestea fiind principalele motive pe care el le identifică pentru eșecul integrării europene. Pe de altă parte, petrecându-și o mare parte din viață în afara granițelor țării sale, istoricul a observat că, în realitate, nu compatrioții săi sunt cei mai „răi” cetățeni, ci există situații la fel de dificile.  De asemenea, împărțirea pe anumite categorii este arbitrară în opinia lui Edhem Eldem, astfel că nu există un criteriu universal care să determine țările să se încadreze de o anumită parte a baricadei. Pe de altă parte, având o viziune generală asupra istoriei Turciei, Eldem nu a fost de acord cu atitudinea critică a Europei față de Recep Taypp Erdogan, pe care îl consideră unul dintre cei mai progresiști și mai moderni prim-miniștri, cel puțin la momentul 2002. În acest context, faptul că Europa a decis să îl descrie ca fiind islamist și un lider care dorea o conducere pe baze religioase a condus la autorealizarea profeției.

Istoricul german Jörn Leonhard, specializat pe istoria Europei Occidentale, dar cu un interes puternic față de comparații istorice temporale și spațiale, precum și față de soarta statelor națiune, a discutat despre asemănările și deosebirile dintre situația de la debutul Primului Război Mondial și cea de acum.  Câteva aspecte demne de menționat sunt tipurile diferite de violență care au condus la existența unor războaie hibride (militare sau civile, concentrate sau disclocate). De asemenea, conceptul de graniță poate avea diferite sensuri – frontieră, limită, punct de demarcație –, fapt care conduce la diferite interpretări ale sale. Profesorul Leonhard a ținut să precizeze totodată și faptul că majoritatea conceptelor cu care operăm astăzi sunt construite de și pentru o realitate care nu mai e valabilă, o realitate de secol XIX-XX, lucru ce determină și imposibilitatea încadrării în anumite tipare a diferitelor evenimente sau subiecte.

În încheiere, Karl Schlögel a punctat faptul că situația prezentă pune în dificultate gândirea umană, fiind mai greu de înțeles. La momentul actual comparațiile dintre 1914 și 2014 sau dintre Războiul Rece și situația prezentă nu sunt potrivite, argumentul profesorului Schlögel fiind acela că există condiții și factori diferiți care influențează configurația ordinii mondiale. De asemenea, în contextul dezbaterii, istoricul a ținut să menționeze că diferite concepte evoluează, acesta fiind și cazul graniței, ele fiind fluide și influențate puternic de ideea de integrare și cooperare.

În ultimii 100 de ani scurși de la Marele Război – moment care a marcat o schimbare dramatică atât a societății, cât și a modului în care se realizau legăturile diplomatice, eveniment ce a realizat o delimitare de tipul vechi și nou – Europa a eșuat de mai multe ori. A eșuat în evitarea unui nou război, în menținerea unității, în echilibrarea tendințelor totalitare și naționaliste. După fiecare eșec însă Europa a reușit să renască, iar în 2014 pare că ne aflăm pe o cale mai degrabă liniară decât descendentă, însă totodată și într-un moment de bilanț și de redefinire. Acesta a fost sentimentul pe care mi l-a lăsat această conferință – o lecție necesară de realism și istorie.

sursa foto