de Cristina Zarioiu

Impunător prin aspectul și stilul arhitectural, Palatul Cotroceni din capitală își așteaptă vizitatorii pentru a le destăinui istoria sa din spatele porților deschise. Pentru a-i pătrunde tainele, am ales să-i fac o vizită într-o frumoasă zi la început de vară. Și cine mă putea ajuta cel mai bine, dacă nu Georgeta Filitti, un istoric drag mie, cu o carismă aparte, pe care aș asculta-o vorbind ore în șir, întrucât ea este profesorul care transformă fiecare lecție din manualul de istorie într-o poveste captivantă. Rând pe rând, fiecare încăpere a palatului mi-a transmis câte o emoție aparte, iar eu am ales să închid ochii, să ascult și să mă întorc în timp.

Istoria Palatului Cotroceni începe cu logofătul Șerban Cantacuzino,celcare a construit o mănăstire pe locul actual al palatului, în secolul al XVII–lea. Fiind acuzat că uneltește împotriva domnitorului Gheorghe Duca și conform unei legende care spune că fugise cu iubita domnitorului, Șerban Cantacuzino a fost nevoit să-și caute o ascunzătoare. S-a refugiat în Pădurea Cotrocenilor și în semn de mulțumire pentru ajutorul primit de la localnici a ridicat un lăcaș sfânt. În timp, în jurul acestuia s-au dezvoltat diverse meșteșuguri care atrăgeau surse de venit. În urma negoțului și după închinarea mănăstirii la Muntele Athos (conform canoanelor vremii), mănăstirea Cotroceni devine cel mai bogat locaș de cult din ținut, fapt ce a determinat numeroase reacții negative din partea lumii laice. Din acea vreme s-au păstrat coloanele de piatră care se află acum în biserica de la Cotroceni (care au, după cum se spune, înălțimea lui Șerban Cantacuzino).

Lui Șerban Cantacuzino i-a succedat la tron Constantin Brâncoveanu. Domnia sa a fost pentru arte o adevărată Renaștere (la scara Țării Românești), cele mai mărețe biserici din Muntenia purtând amprenta stilului brâncovenesc. Acesta s-a impus și asupra ansamblului de la Cotroceni, care devenise reședință domnească. După moartea lui Brâncoveanu, la cârmuirea Țării Românești s-au instaurat domniile fanariote.

Deși erau privite cu scepticism din pricina dărilor către Poartă, domniile fanariote au adus și beneficii Țării Românești, în special prin reformele instituite menite să modernizeze statul (reforme fiscale, eliminarea șerbiei, introducerea codurilor de legi). În acea perioadă, ansamblul de la Cotroceni a cunoscut o perioadă de înflorire. Aici aveau loc spectacole fastuoase (nunți, primiri de oaspeți, sărbători creștine), dejunuri care țineau în jur de opt ore și care se distingeau prin abundența mâncărurilor și a băuturilor.

După revoluția lui Tudor Vladimirescu, în timpul domniei lui Barbu Știrbei, ansamblul de la Cotroceni s-a modernizat. Saloanele au capătat câte un nume în funcție de culoarea predominantă: Salonul Roșu, Salonul Galben etc. după modelul francez impus de împăratul Napoleon I, la modă în Europa acelei vremi. Saloanele moderne au luat locul încăperilor din secolul XVIII în care se serveau cafele, siropuri şi şerbeturi la mesele joase.

Cotroceni a devenit reședință de vară în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Împreună cu soția sa, domnitorul se retragea adesea aici, unde putea găsi o oază de liniște și răcoare în mijlocul căldurilor bucureștene.

Platoul Cotroceni a luat numele de Palatul Cotrocenilor odată cu venirea la tron a lui Carol I de Hohenzollern-Singmaringen. Locul fastului a fost luat de rigoarea și disciplina germană. Carol I își primea audiența în picioare și era strict în ceea ce privea punctualitatea. Se cunoștea în epocă obiceiul său de a le oferi în dar oaspeților săi câte un ceas. Reședința domnească a capătat o nouă fațadă prin ridicarea noului palat de către arhitectul francez Paul Gottereau.

Deoarece Carol I și soția sa, Elisabeta de Wied, nu au avut urmași (singură lor fetița, Mărioara, a murit la 4 ani de scarlatină), la tron a fost ales nepotul lor, Ferdinand. Acesta a trăit o frumoasă poveste de dragoste cu Elena Văcărescu, dar, nefiind de același rang, nu s-a putut încheia o căsătorie între cei doi, conform cutumelor regale din acea vreme. Soția aleasă pentru Ferdinand a fost frumoasa Maria de Edinburgh (nepoată a țarului Alexandrul al II-lea și a reginei Victoria a Marii Britanii). Alături de pictură și scris, o altă mare pasiune a Reginei a fost decorarea interioarelor reședințelor sale, ea ocupându-se de culorile saloanelor, de mobilier și de dispunerea lor.

Plimbându-ne prin Palatul Cotroceni descoperim stilul Art Nouveau, dar și camere decorate în stilul neoromânesc or camere decorate sub influența vechilor mituri celtice, scandinave și scoțiene. Un loc aparte îl ocupă faimosul „Salonul de aur”, inspirat de minunățiile Bizantinului și camera favorită a Reginei – dormitorul biserică decorat în argint, cu tavanul ca de catedrală sculptat sub forma unor ramuri de copaci. Am fost plăcut impresionată de „Salonul florilor”, cu lumina scăldată prin vitralii, și de Sufrageria Palatului unde se află „marea masă a regelui Arthur” cu cele 24 de scaune, un exemplu art-deco original, propriu concepţiei Reginei.

În timpul comunismului, Cotroceni a devenit Palatul Pionierilor, loc în care se țineau diverse serbări și ateliere pentru copii și tineret (cercul de șah, cercul de construcții avioane, cercul automobilistic, cercul de radiofonie, cercul fotografic, cercul de coregrafie și dansuri naționale, cercul de istorie si atelierul de ceramică). Din păcate, în această perioadă au dispărut multe obiecte de artă din inventarul palatului, care nu au mai fost niciodată recuperate.

După 1990, Palatul Cotroceni a fost transformat în reședință prezidențială. Totodată, într-o aripă a palatului a fost înființat Muzeul Naţional Cotroceni, care are deschise publicului vizitator în jur de 30 de camere, cele mai multe dintre ele restaurate, redând întocmai atmosfera acelei vremi.

M-am lăsat furată de istorisirile doamnei Georgeta Filitti, timpul a trecut fară să-mi dau seama, vizita s-a încheiat și mi-am deschis ochii. Acum privesc altfel clădirea impunătoare din frumoasa zonă rezidențială Cotroceni, întrucât toate poveștile ascultate, inconfundabilele piese de mobilier și detaliile din tablouri însuflețesc Palatul, lăsându-l totodată învăluit de mister. Un mister care mă face să îmi doresc să descoper noi detalii despre acest loc – din cărți or enciclopedii, dintr-o altă vizită la muzeu or din povestiri la o ceașca cu ceai.

Pe rând mănăstire, reședință domnească, palat princiar și apoi regal, palat al pionierilor, muzeu și reședință prezidențială, Palatul Cotroceni rămâne un element de referință al Bucureștiului, ce stârnește curiozitatea și admirația vizitatorilor.

Pe scurt, un răgaz de liniște și de cultură, ca souvenir de Cotroceni.

surse foto: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10