Majoritatea oamenilor îşi încep, de obicei, ziua cu o ceaşcă mare de cafea, răsfoind ziarele, nu-i aşa? Chiar tu ţi-ai început ziua în acest mod, am dreptate? Fie că ţi-ai cumpărat ziarul sau revista favorită de la cel mai apropiat chioşc, fie că te-ai pus la curent cu evenimentele „răsfoind” ziarele online sau că ai accesat ştirile de pe reţelele de socializare, ai fost în căutarea ultimelor noutăţi. O nouă zi a început.
Dar dacă ziua ar începe cu un mic dejun pregătit după o carte de bucate cu reţete magice de către spiriduşii de casă ai unei şcoli de magie? Dacă ai lua masa într-o sală enormă, iar poşta ţi-ar sosi cu un fâlfâit lin de aripi al bufniţelor şi ţi-ar lăsa cel mai popular ziar al vrăjitorilor, The Daily Prophet, în schimbul unui knut? Totul pare imposibil de crezut…
Însă pentru tânărul vrăjitor Harry Potter, prima sa dimineaţă petrecută la Hogwarts, şcoala de magie, farmece şi vrăjitorii, se desfăşoară chiar în acest mod. Momentele stranii petrecute în orăşelul Little Whinging împreună cu unchii săi „Încuiaţi”, care îi interziceau să deschidă scrisorile primite prin bufniţe, se evaporaseră. Se află de-acum într-o lume în care e acceptat, plăcut de cei din jur şi ajutat. Totul e nou, totul trebuie descoperit.
Pozele din ziare se mişcă, titlurile se măresc pentru a-ţi atrage atenţia, reclamele sunt diferite în comparaţie cu lucrurile cu care el era obişnuit. Reclame la ceaune care îşi mestecă singure conţinutul, la cele mai noi creaţii în materie de baghete de la celebrul Ollivander de pe Diagon Alley sau un nou model al seriei de mături Nimbus. Vremuri de libertate. He-Who-Must-Not-Be-Named a dispărut de câțiva ani deja. Este pace. O pace însă ce se desfăşoară între două războaie…
Un om palid, cu părul murdar ce îi acoperă tâmplele, cu ochii băgaţi în orbite şi cu haine de deţinut. O mie de galleons recompensă pentru cel ce ar putea furniza informaţii utile Ministerului Magiei despre acest evadat sau celui care ar putea să-l prindă. Criminal în serie. A omorât doisprezece ,,încuiaţi” în plină zi. Servitorul cel mai fidel al Lordului Întunericului. Titlurile şi anunţurile ziarului The Daily Prophet îngrozesc lumea vrăjitorilor, informând evadarea lui Sirius Black din Azkaban. Dementorii sunt furioşi. Îl caută şi îl vor găsi cu orice preţ pe acest criminal, informează Ministrul Magiei, Cornelius Fudge.
Au trecut doi ani. Doi ani de când Harry şi-a descoperit adevărata identitate, aceea de vrăjitor. Este foarte bine protejat. Personalităţi ale lumii magiei şi-au îndreptat gândurile asupra lui. Cu toţii cunosc drama acestui băiat. Majoritatea ştiu conexiunea dintre el şi Sirius Black. Naşul celebrului Harry Potter e un criminal notoriu… însă, pentru siguranţa sa, Harry este privat de aceste informaţii.
Călătorind cu Knight Bus spre Londra, Harry se apropie de cel de-al treilea an la Hogwarts. Chipul lui Sirius Black apare peste tot: afişe, anunţuri, ziare şi reviste. Presa îi sfătuieşte pe vrăjitori să aplice noi metode de protecţie, afișând iar şi iar acel chip osos şi murdar al criminalului.
Pe parcursul întregului an, The Daily Prophet îi ţine la curent în privinţa lui Black, primind informaţii din surse sigure ale Ministerului Magiei. Elevii de la Hogwarts sunt speriaţi în momentul în care citesc pe prima pagină a ziarului de dimineaţă că evadatul a fost văzut pe străzile satului Hogsmeade, aflat în vecinătatea şcolii. Pe cine caută? Ce doreşte? Cum să ne apărăm? Panica este instalată de mult în sufletele tuturor. Ziarele nu fac decât să o accentueze. Sentimentul de frică face sufletul să tresalte la fiecare informaţie ce ar putea avea legătură cu criminalul. Cu toţii speră ca familiile lor să fie în siguranţă. Totul este dus la extrem, în necunoştinţă de cauză…
Harry este bulversat. Ştie întreaga poveste. Ştie că Black a fost adeptul lui Voldemort şi, după ce i-a trădat părinţii, pe James şi Lily Potter, a stat doisprezece ani în închisoare pentru Lordul Întunecat. Ştie că vine să-l omoare în numele Stăpânului său pentru a îndrepta blestemului care a eşuat.
Alimentată de presă, această poveste este menţinută o perioadă lungă de timp, chiar dacă Harry află adevărul şi ştie că vinovatul real pentru moartea părinţilor săi este Peter Pettigrew, servitorul credincios al lui Voldemort. Însă pentru publicul cititor al ziarelor Sirius va rămâne criminalul înspăimântător vinovat de moartea celor doisprezece „încuiaţi” până la moartea sa. Atunci, însuşi Ministrul Magiei afirmă că a-l condamna pe Black la închisoare a fost o eroare a sistemului.
Acţiunile, deciziile şi planurile Ministerului sunt filtrate de informatori pentru ca ştirile tipărite în The Daily Prophet să prezinte într-o lumină cât mai favorabilă măsurile aplicate în conformitate cu regimul pacifist al lui Fudge. De aceea, concomitent cu începerea anului al patrulea de studiu al lui Harry Potter are loc o dispariţie suspectă a unei angajate a Ministerului Magiei, pe care presa a trecut-o sub tăcere.
În schimb, este anunţat cu surle şi trâmbiţe The Triwizard Tournament, o competiţie magică, organizată de Minister şi găzduită de şcoala Hogwarts, care va participa la întrecere cu Beauxbatons şi Dumstrang, alte şcoli de magie celebre, organizatorii dorind să creeze acea pace şi cooperare internaţională a vrăjitorilor.
Corespondentul special al ziarului The Daily Prophet pentru acest eveniment este Rita Skeeter, o jurnalistă cu personalitate şi cu metode „inedite” de a realiza editoriale scandaloase. Ea întruchipează imaginea jurnalistului ziarelor de scandal, al cancanurilor, al paparazzi-ului ce invadează spaţiul privat al „subiecţilor” săi. Inventează poveşti, înfloreşte adevărul şi loveşte în oameni slabi pentru a vinde. După ce este ales, în mod straniu, drept al patrulea concurent al competiţiei magice, Harry devine principala ţintă a acesteia. Tot trecutul său este exploatat din dorinţa Ritei de a avea ediţii pline de „senzaţional” şi poveşti amoroase sunt ţesute din nevoia de publicitate. Articolele sale creează neplăceri pentru Harry, dar şi pentru prietenii acestuia, toți fiind ridiculizaţi. Din nefericire, „ridicolul” în care Rita Skeeter l-a transformat pe Harry de-a lungul turnirului se accentuează pe parcursul următorului an…
Frica. Acest sentiment împinge fiinţa umană spre decizii şi acţiuni pripite, neproductive, oarbe. Acest sentiment sufocă orgolii, sufocă minţi care nu au capacitatea de a vedea dincolo de real şi de aceea îl refuză. A face lucruri de mântuială, a născoci şi a falsifica adevărurile sunt trei lucruri ce îl definesc pe Ministrul Magiei, Cornelius Fudge. Un om slab, ce poate fi modelat cu uşurință de temerile sale. Însuşi numele său înseamnă toate acestea[1]. Manipulare şi teamă. Ascunderea adevărului. Refuzul de a primi ajutor. Transmiterea informaţiilor greşite. Instaurarea anticipată a unui regim de teroare. Propaganda Ministerului nu putea fi efectuată cu succes fără ajutorul editorilor ziarului său credincios, The Daily Prophet.
I-au făcut mincinoşi şi nebuni. The boy who lived s-a transformat în The boy who lies. Titlurile şi onorurile lumii magice i-au fost retrase lui Dumbledore. Harry era un băiat nebun, care inventa totul, iar profesorul său, un bătrân senil incapabil să mai conducă şcoala cum se cuvine. Propaganda poate fi atât de puternică atunci când există urechi credule în care poţi picura venin. Fără ea, niciun regim de pe această lume nu putea fi instaurat. Germania nazistă avea un minister special pentru propagandă. Goebbels, conducătorul său, este faimos pentru metodele sale de a răspândi iubirea pentru lider, ura între popoare şi antisemitismul. Hitler însuşi ţinea discursurile noaptea, umplând stadioane întregi cu oameni, aprinzând torţe gigantice. Altfel se propaga informaţia. Altfel pătrundea în mintea şi în sufletele oamenilor. Oameni paralizaţi de frică. Oameni care vor să spere că nimic rău nu se poate întâmpla. Vor să creadă că realitatea lor nu se va întoarce cu susul în jos.
Acelaşi lucru este surprins şi în acţiunea celei de-a cincea cărţi. Ministrul Magiei refuză informaţiile şi avertismentele lui Dumbledore cu privire la întoarcerea lui Voldemort şi îşi conturează propria lume, un univers al minciunii, trăgându-i pe mulţi după el prin campania anti-Harry şi anti-Dumbledore pe care o realizează cu ajutorul presei. The Daily Prophet scrie, scrie, scrie mereu articole care nu reflectă adevărul, nu acceptă varianta protagonistului. În acest fel, mult timp de organizare, de înarmare, de îmbărbătare este irosit şi definitiv pierdut. Puterea inamicului creşte, în timp ce refuzul de a accepta ceva iminent slăbeşte rezistenţa celeilalte tabere.
Alimentarea acestor minciuni şi încercarea de a-i priva pe elevi de adevăr sunt facilitate şi de Dolores Umbridge, secretarul Ministrului Magiei, care devine atât profesoară de Apărare contra Magiei Negre, cât şi Mare Inchizitor la Hogwarts. Chipul său apare constant pe primele pagini ale ziarului The Daily Prophet, semnalând atât noi reguli de ordine implementate în şcoală, cât şi noile sale statute.
În acest punct, lovindu-se de numeroase obstacole în dorinţa sa de a avertiza lumea, Harry acordă un interviu în exclusivitate pentru un alt ziar al lumii vrăjitoreşti, The Quibbler, publicaţie luată deseori în derâdere din cauza articolelor „diferite” şi a unghiurilor ciudate de a privi lumea. Articolul este redactat de nimeni alta decât Rita Skeeter, care este şantajată de Hermione. Profitând de oportunitate, Harry povestește cu lux de amănunte noaptea din cimitir.
Două ziare se ciocnesc cap în cap. Credibilitatea celui mai citit și mai „serios” este umbrită de puterea ideilor cu care Harry se va impune în interviul apărut în The Quibbler. O situaţie ciudat de asemănătoare cu jurnalismul din ziua de astăzi: o lume împărţită, în care fiecare îl susţine pe cel care îi apără propriile interese. […] the world isn’t split into good people and Death Eaters[2], îi spune Sirius lui Harry, dar lumea este divizată în conformitate cu ceea ce poate suporta cu adevărat şi ceea ce doreşte să audă. Fiecare partid, fiecare regim politic are susţinătorii săi şi scopul de a atrage cât mai mulţi oameni de partea lui. Presa este un element crucial, deşi mulţi dintre noi o ignorăm. Suntem bombardaţi din toate părţile cu informaţii. A filtra este esenţial pentru lumea haotică în care ne învârtim. După ce un candidat cade, vine altul însetat de putere. Ciclicitate: îi ridicăm pe cei pe care ieri i-am dat jos. Să fie adevărat tot ceea ce citim?
Propaganda lui Fudge se clatină. Oamenii nu ştiu ce să creadă. Frica este înlocuită de un altfel de sentiment. Să fie oare curaj? Să fie oare dorinţa de a-ţi înfrunta, în final, temerile, pentru că realizezi că numai înțelegerea este calea spre acceptare? Sau dispariţiile şi tragediile trezesc mai uşor la realitate fiinţa umană?
Soon we must all face the choice between what is right and what is easy.[3]
Asta dacă suntem capabili să vedem dincolo de zona de siguranţă în care ne complacem, pentru că e mult mai uşor decât să luptăm, decât să avem momente în care, poate, o să fim singuri şi o să ne temem. Puterea de decizie stă numai în mâna celui cu adevărat curajos, iar a merge pe calea corectă necesită tărie şi încrederea că a doua zi titlurile ziarelor vor transmite speranţă tuturor.
Articolele din seria Harry Potter pot fi găsite aici.
[1] fudge = 1. vb. Present or deal with (something) in a vague or inadequate way, especially so as to conceal the truth or mislead; 2. n. A soft crumbly or chewy sweet made from sugar, butter, and milk or cream.
[2] J. K. Rowling – Harry Potter and the Order of Phoenix, capitolul 14: Percy and Padfoot
[3] Harry Potter and the Goblet of Fire (r. Mike Newell, 2005)