Mereu mi-am imaginat sufletul ca fiind suflul unui înger asupra unei fiinţe umane. Mi l-am închipuit rotund şi de culoare lila. Pentru că bunătatea lui nu cunoaşte margine, iar apusul de soare într-o paletă de culori violet mi se pare cel mai apropiat de Rai. Sufletul este o minune pe care ar trebui să o păstram întreagă, neprihănită.

Dar atunci când acesta este adâncit în întuneric, devine instabil. Atunci când posesorul său de teme de moarte, sufletul tremură. Dar dacă persoana decide să şi-l mutileze? Şapte e cea mai puternică cifră magică. Atâtea bucăţi de suflet ascunse în trofee, în obiecte cu o însemnătate deosebită pentru un orfan care se teme. Un copil care descoperă că este special şi este conştient de puterea pe care o are pentru a-i face să sufere pe cei care îl necăjesc. Un copil care nu acceptă ajutorul şi care alege singurătatea cu care a crescut şi cu care va muri.

I can make bad things happen to people who annoy me. I can make them hurt if I want to…[1]

Cincizeci de ani mai târziu, un alt copil devine orfan din cauza fricii de moarte a ucigaşului său. Frica îl va împinge pe Voldemort să acţioneze într-un mod necugetat şi să îşi creeze cel mai mare duşman, cel care, în final va reprezenta sfârşitul său.

The one with the power to vanquish the Dark Lord approaches… born to those who have thrice defied him, born as the seventh month dies… and the Dark Lord will mark him as his equal… but he will have power that Dark Lord knows not… and either must die at the hand of the other for neither can live while the other survive…[2]

Nemurirea este ceea ce Lordul Întunericului, în mod disperat, a încercat să obţină. Şi a reuşit… să îşi sfâşie sufletul în şapte părţi pe care să le ascundă în obiecte ce au aparţinut a treidintre fondatorii şcolii Hogwarts, Rowena Ravenclaw, Helga Hufflepuff şi Salazar Slytherin, în inelul bunicului său, Marvolo Gaunt, unul dintre descendeții lui Salazar Slytherin, în Jurnalul său din perioada adolescenţei, creat pentru a deschide Camera Secretelor, în şarpele său Nagini și o ultimă parte în propriul său trup. Destinul are însă un alt plan pentru el, grație sacrificiului lui Lilly Potter: ultimul său blestem se întoarce împotriva lui Voldermort, iar o bucată din sufletul său se prinde de singura fiinţă rămasă în viaţă, Harry.

Astfel, cei doi orfani sunt conectaţi dincolo de puterea lor de înţelegere. Harry are capacitatea de a vorbi limba şerpilor și reuşeşte să pătrundă atât de adânc în mintea lui Voldemort, fiind capabil să simtă furia sau bucuria adversarului său, din cauza acestei bucăţi de suflet parazite ce trăieşte, inconştientă, în el. Deşi „înecat” de forţele răului, Harry alege lumina. Lordul Voldemort nu îl poate stăpâni fără să sufere cumplit. Graniţa ce îi separă pe cei doi este o magie străveche: iubirea unei mame care îşi dă viaţa pentru fiul său şi care îi oferă, astfel, o protecţie imbatabilă. Chiar şi după moarte…

Fantomele trecutului îl bântuie pe Harry din primul moment în care ajunge la Hogwarts. Pacea dintre cele două războaie începe să se clatine. Umbre şi şoapte. Trei ani trec în care Harry îl împiedică pe Voldemort să îşi recâştige trupul. Însă osul lui Tomas Riddle Sr., fibra servitorului şi sângele duşmanului dezlănţuie din nou teroarea. Death Eaterii se întorc tremurând în jurul Stăpânului. Toţi cer îndurare şi aud vocea celui care până ieri era considerat distrus de cel numit the boy who lived

I was ripped from my body, less than spirit, less than meanest ghost, but still, I was alive.[3]

Horcruxes versus The Deatlhy Hallows. Ambele vor să umilească moartea, să o înfrângă şi să îl facă posesorul vieţii veşnice pe cel ce le controlează. Diferenţa fundamentală dintre aceste obiecte magice este că odată ce realizezi un horcux, sufletul va fi în agonie, sfâşâiat între viaţă şi o existenţă dincolo de limitele răului. În schimb, The Deathly Hallows (“Talismanele morții”) îl fac stăpân asupra morţii pe acela care le deţine. Conform legendei, Moartea le-a oferit „cadou” fraţilor Peverell. Însă nu e ceva permanent, deoarece acestea îi vor aduce, pe rând, pe toţi posesoriilor la Moarte. The stone of resurrection îi învie pe cei morţi, iar the elder wand aduce măreţia. Dar nu este de ajuns. Locul celor decedaţi este dincolo de văl, iar puterea, datorată unei baghete, este ceva efemer. Pe când al treilea talisman, the cloak of invisibility, oferă timp vieţii până când, după o profundă acceptare, viaţa şi moartea îşi dau mâna ca nişte vechi prieteni.

Care sunt mai puternice? Ce îl va ajuta pe Harry să supravieţuiască? Distrugerea horcurxurilor sau descoperirea talismanelor? Harry este condus pe ambele drumuri de către profesorul Dumbledore. În final, alege să se sacrifice pentru cei pe care îi iubește,pentru că are capacitatea de a înţelege că în viaţă există lucuri mult mai grave decât moartea

`You do not seek to kill me, Dumbledore?’ […] `Above such brutality, are you?’
‘We both know that there are other ways of destroying a man, Tom,’ […] `Merely taking your life would not satisfy me, I admit.

`There is nothing worse than death, Dumbledore!’ snarled Voldemort.
`You are quite wrong,’ said Dumbledore […] `Indeed, your failure to understand that there are things much worse than death has always been your greatest weakness.
‘[4]

…lucru de care Voldemort nu a fost capabil. Singur, într-o lume în care „prietenii” săi îl tratau ca pe un stăpân de care le era teamă, el nu a cunoscut niciodată sentimentul încrederii, al iubirii. Încă o diferenţă între el şi the boy who lived. Harry este cel care va trăi pentru că, la numai şaptesprezece ani, poate şopi cu inima uşoară unei golden snitch că va muri, că acela este sfârşitul său, pentru ca ea să îi releve acea piatră care, pentru o clipă, îl va ajuta să fie înconjurat de cei care şi-au dat viaţa pentru el: părinţii, naşul lui, Sirius Black, și prietenul său devotat, Remus Lupin. Încredere şi egalitate. Harry s-a bazat pe aceste două lucruri în relaţiile cu cei din jur. S-a încrezut în sufletele lor neîntinate de puterea răului, reprezentând el însuşi o alinare pentru aceştia.

Harry is the best hope we have. Trust him.[5]

Oare lacrimile păsării pheonix pot vindeca răul? Puterile unei păsări care învie din propria sa cenuşă îi pot aduce înapoi pe cei morţi? Nu. Nicio magie nu poate readuce ceva pierdut pentru eternitate. Am încercat dezamăgirea aceasta odata cu Harry. Speram ca vocile de dincolo de văl să fie lângă mine, lângă el şi să se reîntoarcă după ce sperietura trece. Însă suntem condamnaţi să trăim şi să pierdem oamenii pe care îi iubim. Cum altfel ne-am da seama cât de mult îi iubim şi îi dorim lângă noi? Pot oare unii oameni să trăiască fără iubire? Chiar pot?

Do not pity the dead, Harry! Pity the living and, above all, those who live without love.[6]

Totul s-a sfârşit. După ce Voldemort l-a hăituit neîncetat pe Harry pentru a îndeplini profeţia, pe care el însuși a făcut-o posibilă, alegând să dea crezare cuvintelor ei, după lunga bătălie de la Hogwarts şi după ce fiecare horcrux a fost distrus, cei doi sunt puşi faţă în faţă. Amândoi au stăpânit moartea. Amândurora le-a fost teamă, dar, în final, cel care va învinge este acela care ştie că toți pașii săi au fost călăuziți de puterea dragostei și nu de frică, nu de deznădejde. Nu mai are nimic de pierdut. Viaţa sau moartea reprezintă pentru Harry două ,,locuri” unde poate fi cu cei dragi. În ambele îl aşteaptă iubirea…

Articolele din seria Harry Potter pot fi găsite aici.


[1] J. K. Rowling – Harry Potter and the Half-Blood Prince, capitolul 13: The Secret Riddle
[2] Idem – Harry Potter and the Order of Phoenix, capitolul 37: The Lost Prophecy
[3] Idem, Harry Potter and the Goblet of Fire, capitolul 33: The Death Eaters
[4] Idem, Harry Potter and the Order of Phoenix, capitolul 36: The Only One He Ever Feared
[5] Idem, Harry Potter and the Deathly Hallows, capitolul 5: Fallen Warrior
[6] Ibidem, capitolul 35: King’s Cross

sursa foto