Am vrut să merg la concertul susţinut de Dub Fx pe 4 iulie la Barletto Club din Bucureşti deoarece eram curioasă cum este un spectacol în România al unui cântăreţ străin care nu face parte tocmai din „greii” muzicii internaţionale, luând în considerare şi faptul că stilul pe care îl abordează (looping) nu este tocmai foarte popular la noi în ţară. De asemenea, văzusem înregistrări de la show-ul pe care l-a susţinut recent la Electric Castle Festival şi doream să simt în propriul meu ritm atmosfera.

Recunosc că la început am fost sceptică în privinţa locaţiei alese. Barletto este un club cu piscină amplasat în Complexul Studenţesc Sportiv Tei, destul de atipic pentru nişa căreia i se adresează acest gen muzical. Mă aşteptam ca oamenii ce aveau să participe la concert să fie obişnuiţi ai piscinei, nu neapărat fani ai cântăreţului (aşa cum s-a întâmplat în cazul altor localuri), însă am fost bucuroasă că m-am înşelat. Accesul a fost interzis minorilor, dar mai mult teoretic decât practic, întrucât erau cerute buletinele doar celor ce nu păreau a fi împlinit vârsta majoratului, astfel încât fetele puţin mai înalte şi puţin mai machiate, care aveau doar 15 ani, au putut, totuşi, să intre. Preţul unui bilet a fost destul de accesibil – 30 de lei înainte de miezul nopţii şi 40 de lei după (preţul obişnuit pentru intrarea la piscină în timpul weekendului).

Piscina i-a tentat pe mulţi. Am numărat cel puţin 10 oameni care au hotărât să se „bălăcească” în timpul concertului. Chiar saxofonistul care îl însoţea pe scenă pe Dub Fx (Mr. Woodnote) a fost aruncat în apă la un moment dat de către fani. Nu ştiu însă ce să cred despre mirosul de clor care stăpânea întregul loc – unii oameni erau încântaţi, alţii mai puţin.

Warm up-ul a fost asigurat de către Irie Warrior, oferind demonstraţii de dancehall românesc. Nu le-a fost acordată prea multă atenţie, toată lumea aşteptând să îl vadă pe protagonistul serii cât mai repede. Am observat icnetele fetelor când îl vedeau pe Dub Fx lângă scenă, admirându-i frumuseţea şi… muşchii.

dub fx 2Scopul concertului a fost acela de a promova cel mai recent album, Theory of Harmony, spectacolul făcând parte dintr-un turneu internaţional. România a avut onoarea de a-l găzdui de 3 ori pe Dub Fx, la Electric Castle Festival la Cluj, în Barletto Club în capitală şi la Km6 în Timişoara. Deşi albumul a apărut relativ recent, la finalul anului trecut, fanii ştiau foarte bine versurile melodiilor şi trăiau fiecare ritm în parte. Nu pot descrie sentimentul pe care îl aveam în momentul în care vibra podeaua (un masaj extraordinar pentru picioare) şi nici nu era nevoie să dansezi, pentru că erai mişcat de mulţime. A fost prima dată când am văzut un membru al staff-ului ţinând o boxă, pentru a nu pica pe spectatori din cauza vibraţiilor muzicii. Fanii care stăteau în faţă au avut parte de un moment de care-şi vor aminti mereu, în care cântăreţul lor favorit a dat mâna cu ei. Recunosc, majoritatea persoanelor din faţă erau fete. Două dintre ele chiar l-au prins de mână şi l-au tras spre ele în public, cântăreţul având o replică… semi-usturătoare faţă de acest gest.

Alături de Dub Fx, pe scenă se aflau un chitarist şi un saxofonist care cânta şi la keyboard. Am fost emoţionată de fiecare dată când saxofonul se împletea armonios cu versurile de hip hop, o combinaţie destul de atipică. Momentul culminant a fost, probabil, melodia Love someone, care a făcut parte din bis, fiind cea mai cunoscută piesă a artistului.

Poate singurele lucruri care nu mi-au plăcut au fost atitudinea anumitor participanţi şi faptul că multe persoane se înghesuiau în faţă doar ca să facă o poză sau o mică înregistrare. Pentru asta există fotografii acreditaţi la concerte, oameni buni, să facă poze şi să filmeze ca să aveţi amintiri mai târziu. În loc să staţi cu un telefon scump în mână şi să priviţi prin el momentul la care aţi visat, mai bine vă bucuraţi de muzică, nu ştiţi când veţi mai avea ocazia să o faceţi live.

Per total, show-ul a fost unul deosebit. Am simţit bucuria muzicală de pe scenă, am simţit eliberarea prin dans, am trăit o experienţă diferită faţă de concerte cu care eram obişnuită. Spectacolul a însemnat o oră şi jumătate de muzică live specială, de dans, de podea tremurândă în acelaşi ritm cu sufletele participanţilor, de energie şi apreciere oferite celor de pe scenă.

surse foto: 1, 2