Muzicianul și comediantul Tim Minchin, pe care poate unii dintre voi îl știți din serialul Californication, a fost chemat să țină un discurs la fosta lui universitate (University of Western Australia) cu ocazia acordării diplomelor. Ca bonus, i-a fost acordat doctoratul onorific în litere. La începutul discursului, Minchin afirmă, cu dezinvoltura lui tipică, că nu este an inspirational speaker, și cu toate acestea e o adevărată plăcere să-i asculți metaforele, care de care mai colorate.

Discursul se compune din nouă „sfaturi” pentru viitorii absolvenți. În loc să-și dedice toată viața unui singur vis și să piardă din vedere lucrurile care apar pe drum, cele pe care doar le întrevezi cu coada ochiului, el îi sfătuiește să fie „microambițioși”. În ceea ce privește fericirea, Minchin este de părere că aceasta nu trebuie fugărită sau urmărită cu orice preț, pentru că tocmai atunci riscă să dispară. O să vă las să descoperiți singuri cu ce o compară. Minchin e de părere că trebuie să ne reevaluăm permanent opiniile și convingerile. Și aici, în spatele unui joc de cuvinte îndrăzneț, se ascunde un aspect extrem de important din punct de vedere cognitiv. E vorba de o doză de scepticism sănătos care ne poate apăra de alunecarea în fanatism, intoleranță sau chiar și numai lene intelectuală. Ultimul punct de care se leagă discursul este tendința general umană de a se defini ex negativo și nu prin asociere pozitivă cu ceva. Be pro-stuff, not just anti-stuff, ne îndeamnă Minchin. Și sunt, pentru a mia oară, întru totul de acord cu el.

Încheierea, deprimantă în aparență, se dovedește a fi un elogiu al clipei și bucuriilor pe care viața ni le pune la dispoziție:

Life is best filled by learning as much as you can about as much as you can, taking pride in whatever you‘re doing, having compassion, sharing ideas, running, being enthusiastic. And then there‘s love and travel and wine and sex and art and kids and giving and mountain climbing, but you know all that stuff already. It‘s an incredibly exciting thing, this one meaningless life of yours. Good luck, and thank you for indulging me.

Un lucru este evident: umorul lui Tim Minchin nu este pentru cei slabi de înger. E făcut ca să zgândăre, să provoace, să te scoată dintr-o cochilie comodă. Și totuși nu alunecă în grotesc. Asta pentru că Minchin râde permanent de el însuși. Discursul e o pledoarie pentru mai multă îndrazneală și în același timp pentru faptul că viața devine mai ușoară atunci când nu te iei exagerat de mult în serios. Și mai presus de toate, e o eliberare din corsetul convențiilor.

Într-o singură privință, Minchin s-a înșelat: atunci când a afirmat că vom uita în interval de o săptămână tot ce a spus.

sursa foto