Încă de la începutul Festivalului sălile au fost pline, iar mulțimea adunată la Cluj – entuziastă. Câteva detalii despre TIFF și două dintre filmele proiectate în ultima zi a lunii mai.
Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) se apropie de sfârșit. Este primul (datând din 2002) și cel mai important festival internațional de film de lung-metraj din România. Este organizat de Asociația Pentru Promovarea Filmului Românesc, iar în cei 12 ani de activitate a primit actori de talie internațională la festivitățile sale, precum Michael Redford, Julie Delpy, Udo Kier, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale ș.a. În fiecare an oferă premii (16 la număr), printre care Trofeul Transilvania (15 000 de euro), Premiul pentru Cea Mai Bună Regie, Premiul de Excelență, Premiul Publicului, Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru Debut etc. Invitații speciali sunt Florin Zamfirescu, Krzysztof Zanussi și Debra Winger. În juriul TIFF de anul acesta sunt Giora Bejach, Cristina Flutur, Michael Kutza, Nik Powell, Janos Szasz – toți fiind oameni ai filmului recunoscuți pe plan internațional.
Principalele categorii de difuzare ale filmelor sunt următoarele : Supernova, Umbre, Ce se întâmplă, documentarule?, Focus, Fără Limită, 3X3, EducaTIFF, Ochi pentru ochi, Noul film German, Proiecții speciale, Cinema, mon amour și Competiție. Pe lângă acestea, pe tot parscursul festivalului au loc evenimente speciale, concerte de muzică, expoziții, întâlniri interesante, creându-se astfel o atmosferă de vis.
Filmele aflate în competiție anul acesta sunt: Everything we loved (Max Currie, Noua Zeelandă), White Shadow ( Noaz Deshe, Italia-Germania-Tanzania), 28½ (Anton Gonopolski, Germania – premieră mondială), La voz de los silenciados (Maximon Monihan, SUA), Dog (Amir Toodehroosta, Iran), Blind (Eskil Vogt, Norvegia-Olanda), Stokholm (Rodrigo Sorogoyen, Spania), Floating Skyscrapers (Tomasz Wasilewski, Polonia), Vis-a-vis (Nevio Marasovic, Croația), Fish and Cat (Shahram Mokri, Iran), Quod erat demonstrandum (Andrei Gruzsnicki, România), Still Life (Uberto Pasolini, Marea Britanie) și Viktoria (Maya Vitkova, Bulgaria-România).
Dintre proiecțiile la care am asistat, voi aminti 2 filme difuzate sâmbătă, pe 31 mai, la Cercul Militar și Cinema Victoria, care mi-au plăcut foarte mult.
Betoniyö sau Ultima Noapte (2013) este un film de Pirjo Honkasalo, după un roman de Pirkko Saisio (1981) și-i are în rolurile principale pe Johannes Brotherus, Jari Virman și pe Anneli Karppinen. A câștigat 6 premii la Jussi Awards 2014 (Best Art Direction, Best Editing, Best Sound Design, Best Cinematography, Best Direction, Best film).
Cele două doamne (Honkasalo și Saisio) au fost la Cluj la difuzarea lui în cadrul TIFF, unde au răspuns întrebărilor din public. Audițiile de selectare a actorului (de 14 ani) care să joace rolul principal în film, așa cum au fost descrise de regizoare, au fost foarte interesante – ascultarea operei Leningrad a lui Șostakovici și observarea reacțiilor tinerilor.
He was totally different. He was made for the role. (Honkasalo despre Brotherus)
Acțiunea se concentrează, pe durata unei zile, în jurul unui băiat de 14 ani (Simo), ce locuiește cu fratele său – care în ziua următoare este nevoit să meargă la închisoare – și cu mama sa – singură, imprevizibilă și haotică. Simo, observat în toate activitățile sale din zi, este un băiat bun (cum îi mărtusisește fratele său rebel), însă aflat într-o gravă incapacitate de a se găsi pe sine. Este ușor influențabil și are câteva obsesii/frici provocate sau nu de alții. Odată cu înaintarea nopții într-un Helsinki labirintic, Simo reușește să ajungă la sine său lăuntric, însă rezultatul nu este unul prea vesel.
După ce oamenii vor muri, vor rămâne scorpionii, care se vor hrăni cu resturile oamenilor.
Filmul Las Horas Muertas sau Timp de Așteptare (2013) de Aaron Fernandez este o dramă romantică ce a câștigat premiul secțiunii lungmetraje la Festivalul de La Habana în 2013. Descrie tăcuta poveste a unui adolescent de 17 ani care are grijă temporar de motelul din Veracruz al unchiului său. Mereu dorind să iasă în peisajul de capăt de lume al micului motel, în care vin amanții ce caută un loc ascuns de lume pentru a-și închiria o cameră cu ora, Sebastian rămâne totuși aici, între așteptare și resemnare. Capătă treptat experiența și atitudinea patronului, dar își găsește o scăpare din universul Motelului Palma Real – o amantă de 35 de ani, sătulă de a-și aștepta vechiul amant.
Jucându-se cu conceptul de pustiu, tânărul regizor realizează o frumoasă poveste despre omul limitat de împrejurări, care caută mereu motive de a trăi – motive modeste, jucăușe sau îndrăznețe –, însă oricum ar fi, mereu există un următor motiv, cel puțin asta ne transmite Fernandez, prin maturul Sebastian.
Primul weekend de TIFF a fost unul înțesat de evenimente, cu săli pline și receptive, o atmosferă relaxantă și o mulțime de voluntari TIFF binedispuși și amabili.
Aici găsiți programul oficial de difuzare al filmelor.