Nu știu alții cum sunt, însă eu când ascult muzică populară simt crescând în mine un fel de mândrie națională. Intensitatea sentimentelor transmise prin cânt și versuri mă copleșește. Adaugă și o voce precum cea a Mariei Tănase și rezultatul este garantat. Acum, imaginați-vă un altfel de spectacol care să cuprindă versurile celebrelor melodii interpretate de Maria Tănase și având drept acompaniament muzica electronică a zilelor noastre, sub toate varietățile ei. Acesta este Hai iu iu Nu Hey You You, în regia lui Radu Afrim, muzica fiind semnată de Vlaicu Golcea.

19:00 – ora obișnuită la care au început spectacolele la care am asistat în cadrul Festivalului European al Spectacolului Timișoara. Mi se pregătea o nouă surpriză muzical-artistică de a cărei proporții mi-am dat seama după terminarea spectacolului, când pe retină încă mai păstram imaginea Mariei Tănase, iar în timpane mai răsunau notele moderne, vocile puternice și versurile bine-cunoscute.

De data aceasta am făcut cunoștință și cu Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu“, a cărei arhitectură impresionantă oferea un spectacol în sine prin picturile viu colorate și arcadele maiestuoase, îmbrăcate în aur și marmură. Privirea mi s-a oprit asupra unui mesaj în latină: Mundus scena – Vita transitus. Venisti. Vidisti. Audisti.[1] Ni se aduce aminte, nouă spectatorilor, că suntem în același timp și actori, însă pe o altă scenă. Un rol efemer ce se joacă până la ultima (ră)suflare.

Știam ce mă așteaptă, așa că nu am fost surprinsă de debutul năvalnic al beat-urilor supuse imaginației DJ-ului, care ne-a mărturisit că se identifică cu descrierea ce i-a fost făcută într-un articol de ziar, și anume că este DJ-ul ce se mișca spasmodic pe ritmuri de dubstep. Muzicii i s-a alăturat un grup de tineri ale căror mișcări erau libere, întâmplătoare, oferind impresia unei atmosfere disco.

Pe parcursul spectacolului au fost interpretate o serie de melodii celebre (Ciuleandra, Lume, lume, Mărie și Mărioară, Hai, Iu, Iu), fiecare actor contribuind prin stil și personalitate la ineditul situației. Scenele s-au succedat fără a urma vreun curs narativ închegat. Au fost fragmente. Povești ce păreau a fi bucăți dintr-un puzzle, așezate aleatoriu.

Hai iu iu nu hey you you nu a fost doar un spectacol inedit combinat, tulburător, excentric, ci și un omagiu adus Mariei Tănase, acesta luând naștere în urma unui atelier de creație numit Maria Tănase – 1913-2013. Personal, mi s-a înfățișat și cu o menire mai subtilă, aceea de punte de legătură între trecut și prezent, între clasic și modern. Un cadru de întâlnire al generațiilor și gusturilor realizat ca un mix îndrăzneț. A fost acel tip de spectacol pe care fie îl adori, fie îl renegi, considerându-l nepotrivit. De aceea, sfatul meu este să îi dați o șansă și să mergeți să îl vedeți. Astfel, decizia vă va aparține.


[1] Lumea este o scenă, viața este trecătoare. Am venit, am văzut, am auzit.

sursa foto