Despre Festivalul European al Spectacolului Timișoara – Festival de Dramaturgie Românească am mai scris și săptămâna trecută: despre drumul până acolo, despre o parte din spectacolele văzute (Carpathian Garden, Efectul Genovese). Dar poate că era nevoie de un articol care să surprindă atmosfera generală. Am preferat să îl scriu la o săptămână de la întoarcerea în București, pentru a lăsa timp impresiilor să se așeze. Le-am lăsat la dospit tocmai pentru a putea scrie mai bine despre această primă parte a FEST-FDR2014. Voi insista mai ales asupra atmoferei și a conferințelor, fără a uita însă Concursul Național de Dramaturgie.

Festivalul a reușit să strângă o comunitate a oamenilor cu adevărat interesați de teatru, pentru care acesta e un mod de viață. Au venit participanți de la Teatrul „Radu Stanca” Sibiu, de la Teatrul Luni de la GreenHours, de la Teatrul Odeon și de la Godot Café-Teatru din București, de la Compania Liviu Rebreanu și Studio Yorick din Târgu-Mureș, Tearul Național Cluj și bineînțeles de la Tearul Național Mihai Eminescu Timișoara, asta dacă ne referim doar la actori.

Subiectele propuse în cadrul dezbaterilor matinale au fost unele actuale și au ridicat teme de discuție mai mult decât necesare mediului cultural românesc.

Personal, am rămas cu foarte multe întrebări după conferința Manager sau director?, susținută de lect. univ. dr. Carmen Croitoru, expert în politici culturale. Doamna Croitoru a pornit cu umor și sarcasm de la întrebarea De ce să reformăm teatrul, dacă se strică? A urmat un scurt istoric al organizării teatrului ca instituție, de la conducătorul de trupă la directorul de partid și ajungând la director vs. manager. Pentru categoria din urmă, specifică prezentului, au fost identificate și tipologii, printre care și directorul divă – carismatic, dar nepregătit, promite la fiecare două luni că își dă demisia. Discutând asupra variantei potrivite pentru conducerea unităților teatrale în România, atmosfera a fost una plăcută, în care cei din sală, având legături cu lumea teatrului, au venit și cu propuneri de soluții pentru îmbunătățirea performanței. S-a amintit și despre funcția de cercetare-dezvoltare atât de necesară teatrelor, esențială chiar, dar atât de puțin înțeleasă și pusă în practică. Au fost aduse în discuție și anomaliile sistemului, un exemplu fiind oferit din sală în privința organizării concursurilor de manager: o comisie formată din 19 persoane pentru 3 candidați, concurs care în final nu a fost câștigat de niciunul dintre aceștia. Printre concluzii, au fost enumerate idei precum necesitatea separării angajaților din teatru de funcționarii publici, inadecvarea legii salarizării unice sau lipsa de cerere formulată a domeniului cultural. Bineînțeles că la final a rămas întrebarea: De ce facem teatru și pentru cine?

Tot în diminețile Festivalului a avut loc partea finală a Concursului Național de Dramaturgie, unde au fost selectate 3 piese inedite din cele 37 înscrise inițial. Este vorba de Tango in the dark de Edith Negulici, Paganini nu mai locuiește aici de Carmen Dominte și Joc secund de Gheorghe Truță. Acestea au fost prezentate sâmbătă, 17 mai, în incinta Galeriei Calina, sub forma unor spectacole lectură rezultate în urma prelucrării lor în cadrul Atelierelor CND. Câștigător a fost declarat textul Paganini nu mai locuiește aici, declarat Cea mai bună piesă a anului. A surprins plăcut în cadrul acestor spectacole lectură apropierea creată între actori și cei prezenți în sală. Nu era un spectacol susținut pe scenă, dar nici o simplă repetiție. Era foarte mult din prima variantă, dar fără decor și mișcare scenică, și cu un plus adus de prietenia vizibilă dintre actori și glumele lor.

FEST-FDR continuă și între 10 și 17 iunie. Mergeți la Timișoara dacă aveți puțin timp. Se anunță nu doar spectacole de teatru la fel de bune, ci și spectacole în aer liber, pe care Piața Victoriei și străduțele din jurul ei sunt nerăbdătoare să le găzduiască.

sursa foto: (c) Delia Tudor