Glory Road, Django Unchained, The Butler sunt filme care fac parte din lista mea de all-time favourites. Discriminarea reprezintă subiectul în jurul căruia se desfășoară acțiunea, iar acest lucru a făcut ca titlul Povara trecutului. O scurtă istorie a violențelor în colonii să îmi stârnească și mai mult curiozitatea. Desigur, am fost influențat și de faptul că prietenul și colegul Radu Stoica era cel care susținea workshopul mai sus menționat. Cu o modestie enervantă pentru un egocentrist ca mine, Radu susține că el nu este istoric întrucât nu a studiat la facultatea unde eu activez, dar felul în care a reușit să captiveze audiența prin acest workshop ține să-l contrazică.
Moderatorul a pornit această prelegere prin a menționa proveniența titlului. Povara trecutului își are originea în scrierile lui Hayden White, care a încercat să încadreze istoria într-un domeniu, dar nu a știut cu precizie în care: cel umanist sau cel științific? Apoi, partea a doua a titlului este dată de șocul cultural, de reacția violentă pe care europenii au avut-o față de alteritate, față de Lumea Nouă, Ceilalți.
După aceea, ca un istoric ce nu e, Radu a prezentat o cronologie a evenimentului. La început ne-a fost arătată Mappa Mundi, o hartă de la sfârșitul secolului al XIII-lea în care era reprezentată lumea cunoscută de europeni. Aceasta se întindea de la Oceanul Înghețat la Sahara și de la Oceanul Atlantic până la Orientul Mijlociu. Interesant este faptul că în centrul său se găsea Ierusalimul, iar la marginile ei se aflau reprezentări care mai de care mai ciudate ale europenilor față de persoanele necunoscute: oameni-copaci, zgripțuroi, oameni-animale. Tot felul de percepții ale celor din Lumea Veche față de persoanele far far away, într-o perioadă în care porumbelul avea rol de Twitter. Harta aceasta a fost comparată apoi cu catedralele gotice, care au icoane pe interior și ființe himerice pe dinafară. Iar stereotipiile din ea vor sta la baza primelor relații dintre europeni și ceilalți.
Aceste interacțiuni au venit odată ce Cristofor Columb a descoperit Lumea Nouă. Când navigatorul genovez a ajuns prima oară pe noul continent, acesta a pus stăpânire pe noile teritorii, invocând un act așa-zis divin, întrucât monarhii spanioli pe care-i reprezenta erau considerați trimișii lui Dumnezeu pe pământ. Dar în același timp cu teritoriile, posesii devin și oamenii. Deși în memoriile multora dintre primii vizitatori era elogiată frumusețea culturilor precolumbiene, coloniștii vorbeau DESPRE asupriți și niciodată CU ei. Deci locuitorii nu erau subiecte, ci erau obiecte. Spaniolii au comis tot felul de orori, ca de exemplu hrănirea câinilor cu bebelușii azteci sau privirea masacrării lor ca pe o distracție. De asemenea, merită menționată și remarca potrivit căreia spaniolii angajau un băștinaș care să stea să-i supravegheze pe semenii săi și care de multe ori devenea mai rău decât coloniștii în pedepsele pe care le administra acestora. Mai multe detalii despre șocul cultural și lipsa totală de toleranță a coloniștilor față de cei pe care i-au întâlnit puteți citi în cartea lui Tzvetan Todorov, Cucerirea Americii.
Între secolele XVII-XIX, Marea Britanie a detronat Spania ca cea mai mare putere a lumii, dar a preluat de la aceasta metodele de asuprire a celor colonizați. Amintim faptul că britanicii au fost inventatorii războiului bacteriologic, fiind cei care au preferat, în loc să se lupte cu amerindienii, să-i infesteze cu variolă. De asemenea, tot ei au fost primii care au apelat la lagăre de muncă pe parcursul Războiului Burilor, iar în anii `20 ai secolul trecut au profitat de condiția mizeră în care se aflau indienii încă de la sfârșitul secolului XIX pentru a promulga Famine Relief Act – o lege prin care locuitorii din India care ajutau la construcția de cale ferată primeau la schimb mâncare. Evident, rațiile erau mult prea mici pentru a asigura nutriția unui muncitor, iar indienii, de data aceasta cei din Asia, au murit pe capete. Astfel, apreciata linie de cale ferată din subcontinentul indian a fost construită cu prețul a sute de mii sacrificii umane.
A urmat apoi o discuție despre postcolonialism, în care au fost dezbătute la început cauzele decolonizării, lupta dintre drepturile omului și situația economică a imperiilor întinse pe mai multe continente. Apoi s-a vorbit despre destrămarea marilor narațiuni precum naționalismul și religia. Dispariția acestor mituri a fost invocată drept factor decisiv în crearea condițiilor necesare pentru independența coloniilor.
În cele din urmă discuția s-a oprit la mesajul de astăzi al postcolonialismului, care, conform lui Edward Said, nu diferă deloc de discursul ce preceda independența fostelor colonii. Se pare că vidul identitar de care aceste state suferă este umplut cu stereotipiile care odinioară defineau coloniile marilor imperii. De exemplu, India a fost și este elefănțoasă (n.r. inside joke) și când făcea parte din Imperiul Britanic, dar și acum, când este stat independent.
Workshopul s-a închis cu sesizarea că marxismul a influențat postcolonialismul și cu întrebarea: A fost comunismul o formă de colonialism? Așteptăm cititorii să își dea cu părerea.
Și dacă tot am început cu referințe din sfera cinematografică, să închei tot cu una. Dacă țin bine minte epopeea lui James Cameron, Avatar, oamenii merg pe o altă planetă pentru a o cuceri și încearcă să distrugă populația prezentă acolo, deși aveau o cultură extraordinară pe care, din păcate, militarii n-au încercat să o înțeleagă. Pare-se că cei care au scris scenariul pentru acest film s-ar fi inspirat din realitate, pentru că personajele par a fi spaniolii secolelor XV-XVI, iar populația Na’vi, civilizațiile precolumbiene distruse aproape în totalitate de coloniști. Vorbim de un șoc cultural intergalactic.
Evenimentul face parte din seria de workshopuri cu teme de interes pentru studenții științelor sociale, proiect al Cercului de Societate și Cultură al Facultății de Istorie. Întâlnirile vor fi lunare și se vor desfășura în formatul specific unui atelier tematic – o scurtă prelegere, urmată de discuții. Următoarea întâlnire va avea loc în cursul lunii aprilie.