de Andreea Neagu

Vă puteți imagina care ar fi fost situația Europei astăzi dacă Parisul era distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Diplomație este un film ce pune în lumină istoria mai puțin cunoscută a salvării Parisului și care subliniază rolul diplomației în situații critice.

Desfăşurîndu-se sub reprezentativul slogan Singura noastră politică este cea a cinematografului, Festivalul Internațional de Film Cinepolitica, aflat la cea de-a treia ediție, a adus și de această dată pe marile ecrane din România filme istorice, educative și informative, ce au impact direct asupra individului și care atrag atenția asupra problemelor mondiale de actualitate.

Am rămas plăcut impresionată de atitudinea prietenoasă de care care au dat dovadă organizatorii evenimentului, dar și voluntarii, dispuși în orice moment să ne ofere ajutor și să creeze o atmosferă cât mai plăcută. Printre pahare de șampanie, camere de fotografiat și multe zâmbete, am remarcat oameni de diferite vârste, personalități autohtone, precum realizatorul TV Cătălin Ștefănescu, dar și persoane din alte țări.

Mi-am dorit mult să văd Diplomație deoarece, fiind studentă la secția de Relații Internaționale și Studii Europene, diplomația reprezintă un subiect de interes pentru mine. De asemenea, am vrut să aflu mai multe detalii despre evenimentul istoric pe baza căruia filmul a fost regizat.

diplomatie cinepolitica afisDiplomație (2014), o excepțională dramă istorică în regia lui Volker Schlöndorff, este o peliculă centralizată pe relația dintre două personalități importante ale celui de-al Doilea Război Mondial: generalul nazist Dietrich von Choltitz (Niels Arestrup) și consulul suedez Raoul Nordling (André Dussollier), a căror interacțiune a schimbat cursul istoriei, existența ,,Orașului Luminilor” depinzând în totalitate de ei.

Acțiunea se petrece în noaptea dinspre 24 spre 25 august 1944, când generalul nazist Dietrich von Choltitz se pregătește să dinamiteze Parisul, la ordinul lui Hitler, înainte ca armata să părăsească orașul. Constrâns, arhitectul francez Jacques Lanvin (Jean-Marc Roulot) ajută la executarea planului de bombardare a Parisului, astfel încât fiecare monument important din oraș, precum turnul Eiffel, catedrala Notre-Dame, Opera, muzeul Louvre sau biserica Sacré-Cœur, urma să explodeze împreună cu oamenii nevinovați aflați la locul nepotrivit în momentul nepotrivit.

Decizia absurdă a lui Hitler de a distruge capitala Franței se datorează pe lângă alte motive și faptului că deși Europa era mistuită de război și Berlinul distrus, la fel ca alte orașe importante din Europa, Parisul era mai puțin afectat.

Pentru a-l convinge pe generalul Choltitz să nu pună planul de distrugere a Parisului în aplicare, consulul suedez se furișează în biroul generalului prin intermediul unui pasaj secret, folosit de însuși Napoleon al III-lea pentru a-și întâlni amanta. Consulul Raoul Nordling s-a dovedit a fi un excelent diplomat, dar mai ales un om plin de moralitate, alegând săîl salveze pe general de la criza de inimă, deși moartea acestuia ar fi putut însemna salvarea Parisului.

Guvernatorul Choltitz, de altfel, nu este întocmai întruchiparea generalului crunt, fără sentimente și de neconvins. Sub această mască de om dur se ascunde un om bolnav, măcinat de grijă și constrâns de regimul nazist care-i amenința familia pentru a-l obliga să respecte ordinele.

Protagoniștii filmului sunt două personaje de excepție, consulul suedez, diplomat prin excelență, om care nu rămâne niciodată fără cuvinte și generalul nazist, omul de război, care este la fel de agil cu mintea ca și cu armele.

Deși punctul culminant lipsește, fiind bine cunoscut faptul că Parisul nu a suferit pagube substanțiale, filmul este construit de așa natură încât să emoționeze și să creeze suspans într-un mod extraordinar, făcându-te să trăiești acele clipe tensionate și să îți imaginezi că întreaga situație ar fi putut avea un final de-a dreptul tragic. Tensiunea vine din construcția diferită ale celor două personaje, omul războiului versus omul cuvintelor, folosindu-și fiecare propriile arme, la fel de puternice.

Generalul Choltiz și consulul Raoul Nordling sunt astăzi amintiți drept salvatorii Parisului, oamenii fără de care Europa așa cum o știm noi ar fi avut cu totul alt destin, precum afirmă însuși regizorul filmului, Victor Schlöndorff:

At a moment when Europe is questioning a lot of anti-Europe sentiment and demagogy, just imagine if we Germans had blown up Paris and destroyed it in the same way as Warsaw, if there ever would have been the possibility of a reconciliation within Europe.

Filmul redă cu exactitate evenimentul istoric petrecut la data de 24 august 1944, dezvăluind unele detalii puțin cunoscute, cum ar fi faptul că odată devenit guvernator al Parisului generalul Choltitz nu a executat mai multe ordine explicite ale lui Hitler, care îi cerea printre altele să distrugă orașul. De asemenea,Von Choltitz a reușit prin negocierile cu reprezentanții rezistenței să mențină violența la un nivel minim în ciuda faptului că i-a fost ordonat să lupte până la ultimul glonț.

Părerile criticilor de specialitate la adresa peliculei sunt pozitive, astfel încât ziare precum Le Parisien apreciază filmul ca fiind plin de un suspans psihologic veritabil, remarcabil gestionat de Volker Schlöndorff. El pune față în față, cu o rară intensitate, doi oameni care jonglează continuu într-un limbaj diplomatic, dar niciodată derutant sau plictisitor. De asemenea, Scott Foundas, critic de film pentru Variaty afirmă că „Diplomație” este mai puțin despre ororile războiului și mai mult despre arta negocierii, astfel încât Schlondorff abordează subiectul într-o manieră delicată.

Cred că este un film accesibil și pentru cei care nu sunt neapărat interesați de diplomație, istorie sau relații internaționale, deoarece nu conține un limbaj de specialitate și abordează într-o manieră surprinzătoare un adevăr istoric care merită să fie cunoscut de toată lumea. Deși lipsit de efecte vizuale și de scene pline de acțiune, filmul reușește doar prin intermediul replicilor de excepție ale celor doi protagoniști să mențină întreaga sală interesată și în suspans până la final.

surse foto: 1, 2