Miercuri, 26 martie, am luat parte la o seară japoneză în care am descoperit o mică parte din cultura bogată a societății asiatice. Într-o atmosferă plăcută, cu oameni dornici să se îmbogățească sufletește, seara a căpătat proporțiile unei întâlniri familiale, în urma căreia fiecare dintre noi a plecat acasă cu câte o foaie de hârtie pe care îi era scris numele în japoneză. Acest lucru a fost posibil prin intermediul caligrafiei tradiționale, shodo, care, coordonată de doamna Chinatsu Kawamoto, a reușit să aducă zâmbete pe fețele participanților și o stare de bine pasionaților de cultura japoneză.

Principala actracție a serii a constituit-o romanul Fiica lui Hokusai, de Katherine Govier, care se bazează pe lupta interioară a lui Oei, o pictoriță controversată, aflată permanent sub influența tatălui său. Despre roman au vorbit Angela Hondru, cunoscut niponolog, Carmen Brad, istoric de artă, specialist în arta extrem-orientală, Elisabeta Lăsconi, critic literar, Irina Bojin, traducătoare şi Mirela Murgescu, istoric şi profesor asociat la Centrul de Studii Româno-Japoneze din cadrul Universităţii Româno-Americane. Conversația a fost moderată de Denisa Comănescu, director editorial Humanitas Fiction.

Povestea descrisă în roman îl evidențiază pe Hokusai, un pictor talentat a cărui paralizie îl determină să apeleze la ajutorul fiicei sale, Oei, pentru a-și termina lucrările. De aceea, criticii artei spun că multe dintre ultimele lucrări ale pictorului îi aparțin, de fapt, fiicei sale. Dincolo de artă în sine, romanul reprezintă lupta continuă dusă de Oei, aflată la limita dintre dragostea pentru tatăl său și talentul pentru pictură, luptă accentuată de inferioritatea sa în societate în calitate de femeie.

Seara s-a încheiat în aceeași atmosferă prietenoasă. Doamna Chinatsu Kawamoto, care locuiește de 7 ani în România, ne-a făcut o demonstrație de shodo, iar noi am reușit să înțelegem mai bine caligrafia japoneză. Așadar, fericiți că am acumulat cel puțin un gram de cunoștințe noi referitoare la cultura japoneză, fiecare dintre cei prezenți și-a rezervat câteva minute de stat la rând pentru a își vedea numele scris în japoneză, în stilul shodo.

Păreri despre roman:

Cea mai interesantă imagine este cea a copacului care prinde viață, reprezentând o analogie a personajului principal. (Carmen Brad)

Oei nu aparține lumii femeilor, ci îi aparține lui Hokusai. Personajul principal a spus: „E cumplit să trăiești cu Hokusai. E cumplit să trăiești.” (Elisabeta Lăsconi)

Romanul reprezintă o meditație profundă a individului, indiferent de timp. Se bazează pe capacitatea lui Oei de a fi femeie-artist, femeie-soție, femeie-fiică. Dacă m-aș gândi la partea de istorie, l-aș sărăci. (Mirela Murgescu)

E o carte-eveniment, mai ales pentru cei care iubesc Japonia. Pentru cei care n-o cunosc e o ocazie perfectă de a se îndrăgosti. (Irina Bojin)

sursa foto