Paștele nu e despre cât de frumos ai înroșit ouăle sau cât de împodobite cu desene sunt, nici despre cât de afânați au ieșit cozonacii; să nu mai zic de albul prea alb de pe pereți sau de lipsa urmelor de pe geam. Știu, vorbește cineva care le-a făcut pe toate de mai sus, însă Paștele este despre altceva.
Nu este despre cuvintele pe care le-ai ales atunci când te-ai hotărât să trimiți un mesaj, la fel cum nu este vorba nici de timpul pe care l-ai pierdut pe net în căutarea sms-ului perfect (asta dacă nu l-ai trimis pe cel de anul trecut).
Paștele nu înseamnă alegerea celui mai aparte club unde să petreci noaptea de Înviere, la fel cum nu este nici un prilej de a petrece la o pensiune all inclusive. Nu e îmbuibare oarbă după ce ai postit, nu e băutură sau iarba verde.
Nu este motiv de a te plânge că ești singur, timpul potrivit de a-ți vărsa amarul fiindcă nu ai pe cine trebuie sau pe cine ai vrea lângă tine.
Paștele nu este vacanță, club sau mâncare. Nu trebuie să fie un prilej de a-ți cumpăra haine noi, nici să legi vechi prietenii prin intermediul mesajelor care încep întotdeauna cu fie ca…, la fel cum nu este nici o modalitate de a-ți pune în practică abilitățile culinare.
Paștele nu este momentul de a alege cele mai frumoase flori pe care să le vadă și prietenii înainte să le duci la biserică, cea mai sculptată candelă, cartea cea mai nouă de pe care să cânți Prohodul sau o ocazie de a-ți alege o altă eșarfă pe care să o pui pe cap, care să nu cumva să-ți deranjeze părul proaspăt tapat.
Paștele nu este despre cât de repede te poți duce la supermarket să cumperi ultimele condimente, la fel cum nu este nici despre care iepure de ciocolată este mai gustos.
Paștele nu înseamnă cadouri, dacă asta ar însemna și agitație și nervi. Nu este bătaie ca într-un magazin cu reduceri pentru a aprinde primul lumânarea sau pentru a lua primul pască. Nu e îmbulzeală, freamăt, zbucium, neliniște, la fel cum nu este insatisfacție, nesiguranță sau plictiseală.
Paștele nu este și nu ar trebui să fie cu întrebări și titluri de tipul ce trebuie și ce nu trebuie să faci în Vinerea Mare. Nu trebuie să fie cu întrebări despre cât ai postit sau despre ce ai mâncat atunci când ai postit. Paștele nu este o cursă, postul nu este o întrecere: nimeni nu aleargă pentru a lăsa pe altul pe locul doi. Destinația este aceeași, însă fiecare este liber să aleagă acele căi care vor duce în locul potrivit.
Paștele este altceva. Este iubire, smerenie și familie. Este momentul în care stai înconjurat de oameni faini, în care parcă vorbești mai cu ușurință și poate că spui lucrurilor pe nume într-un mod nu atât de dificil ca până acum.
Este și momentul în care te retragi din lumea agitată, te ascunzi în tine și încerci să pătrunzi în cele mai obscure locuri ale tale. Este momentul în care sufletul tău se luminează, momentul în care ierți și ceri iertare, momentul în care promiți să fii mai bun și chiar oferi bunătate.
Nu știu dacă asta înseamnă Paștele cu adevărat, însă ar trebui să se apropie și de lucrurile astea. Nu cozonacul, pasca și ouăle înseamnă Paștele, ci lumina, iertarea, speranța și bunătatea.
Viața ne face să înțelegem că noi trăim și murim, însă de fiecare dată de Paște ne amintim că de fapt murim și apoi începem să trăim. Credem că moartea este capătul acestui drum când de fapt este doar începutul.